Evoluţia nu le-ar fi trecut niciodată prin gând unor oameni care cred în Dumnezeul la care se închină creştinii ortodocşi

Ieromonah Serafim Rose
forum hexaimeron
Evoluţia, un proces nesupravegheat, impersonal, imprevizibil şi natural de descendenţă temporală cu modificări genetice, influenţat de selecţia naturală, întâmplare, împrejurări istorice şi schimbări de mediu, este o supoziţie filosofică
Hexaimeron Cosmologie Calendar Astronomie Intrebari Frecvente
|
Cosmologie
|
|
|
|
|
 

Întrebare: Să înţelegem că Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie (Sfinţii Părinţi), cele două izvoare ale învăţăturii creştine ortodoxe, au socotit că Pământul se află nemişcat în centrul universului?

Răspuns: Întocmai. Adevărat, în Sfânta Scriptură nu se găseşte direct vreo indicaţie geocentristă, în schimb sunt multe pasaje care descriu la modul real mersul soarelui şi al lunii: răsărit, apus, etc. în jurul pământului. De asemenea se insistă pe stabilitatea Pământului, el mişcându-e accidental în cazul cutremurelor, dar în nici un caz rotindu-se în vreun fel.
La Sfinţii Părinţi din perioada sec. III-XIX se indică explicit şi locaţia - geocentrică - şi starea – geostatică.

* * * * *

Întrebare: Soarele este de multe ori mai mare decât Pământul, şi, aşa cum am învăţat, se găseşte în centrul sistemului solar (nu şi al universului cum credea Copernic). Cum să se mişte el în jurul Pământului?

Răspuns: Întâi: Pământul este făcut întâi şi apoi soarele. Al doilea: Pământul este prin constituţie greu, dens, imobil, rece. La polul opus soarele este practic un glob de foc, adevărat mult mai mare decât Pământul, dar având însuşirile fizic opuse: plasmă, uşor, rarefiat, mobil, fierbinte. Deci iată cine este normal să stea şi cine să se mişte. Astfel se exclude total explicaţia gravitaţională cunoscută.

* * * * *

Întrebare: Luna se roteşte în jurul pământului în ambele modele. Dar noi am învăţat că este de fapt satelitul natural al Pământului. Cum ar putea fi ea o planetă?

Răspuns: Cu toate că ambele modele cosmologice indică o mişcare a lunii în jurul pământului, şi aici este o diferenţă majoră: în sistemul tradiţional geocentric, luna este şi ea o planetă, prima de la pământ, şi face o mişcare de rotaţie în jurul său de 24 de ore. În modelul heliocentric rotaţia este mult mai lentă, aprox. 29 de zile, iar luna nu mai este planetă ci „satelitul natural” al pământului. Se pare că în zilele noastre, oamenii de ştiintă au dovezi incontestabile că luna NU este "satelitul natural" al pământului, bazate pe cercetarea structurilor geologice şi măsurarea distanţelor pămint-lună.

* * * * *

Întrebare: În zona ştiinţifică există mai multe teorii, modele şi ipoteze, care indică fie un univers infinit, fie unul de dimensiuni uriaşe, şi aflat în continuă expansiune. Cum se prezintă în modelul tradiţional dimensiunea universului?

Răspuns: Modelul tradiţional prezintă un univers finit, mărginit de „apele de deasupra tăriei”, având formă sferică. Chiar dacă dimensiunea sa este aproximată, neavând un răspuns fix, el este, comparativ cu cele expuse anterior, cu mult mai mic în dimensiuni. Stelele se află chiar acolo unde le vedem, şi chiar acum. Nu se poate vorbi de stele ce se văd acum dar au pierit acum X zeci de milioane de ani lumină.

* * * * *

Întrebare: Ce se înţelege în Scriptură şi la Sfinţii Părinţi prin „cer”?

Răspuns: Se înţeleg desigur mai multe lucruri. În cadrul fizic al cuvântului:
- Cosmosul (universul) ca atare; în acest sens există un sigur cer.
- Cerul din jurul Pământului;
- În astronomia antică şi patristică planetele erau încorporate în nişte cochilii cumva cristaline care şi ele se numeau „cer”. În acest sens există mai multe „ceruri”. Există şi sensurile duhovniceşti: „Tatăl nostru Carele eşti în ceruri”; „împărăţia cerurilor”

* * * * *