Evoluţia nu le-ar fi trecut niciodată prin gând unor oameni care cred în Dumnezeul la care se închină creştinii ortodocşi

Ieromonah Serafim Rose
forum hexaimeron
Evoluţia, un proces nesupravegheat, impersonal, imprevizibil şi natural de descendenţă temporală cu modificări genetice, influenţat de selecţia naturală, întâmplare, împrejurări istorice şi schimbări de mediu, este o supoziţie filosofică
Hexaimeron Cosmologie Calendar Astronomie Intrebari Frecvente
Hexaimeron
| |
|
|
|
|
 

„De-nceput au făcut Dumnezeu cerul şi pământul”
Întrebare: Ţinând cont ca Pământul este "centrul universului" este ilogic ca mai întâi să se fi făcut cerul şi apoi pământul deoarece este mai uşor să faci "pământul" adică să defineşti "centrul" şi mai apoi împrejurul lui adică "cerul". De unde a apărut această neconcordanţă?

Răspuns: Într-adevăr, ordinea enunţată în Scriptură este: întâi cerul apoi pământul. Sfântul Vasile cel Mare în tâlcuirea sa, ca şi Sfântul Ambrozie al Mediolanului în acelaşi loc sugerează aceeaşi secvenţă.„E mai uşor să faci întâi centrul”, aceasta desigur pentru creaturi. Lui Dumnezeu toate Îi sunt la fel de uşoare, El neavând nici o limită mentală sau de execuţie. Trebuie totuşi reţinut că, din punct de vedere temporal, chiar dacă avem succesiunea de mai sus, între cele două momente nu există practic vreun interval temporal semnificativ, ambele fiind făcute la început, în ziua întâia

* * * * *

„Iară pământul era nevăzut şi netocmit. Şi întuneric zăcea deasupra preste cel fără de fund, şi Duhul lui Dumnezeu Se purta deasupra apei”
Întrebare: De cine anume era pământul nevăzut, de Dumnezeu sau de Duhul Sfânt?

Răspuns: Dumnezeu Tatăl şi Duhul Sfânt, tot Dumnezeu fiind şi El, de o fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul, nu au cum să nu „vadă” ceva. Cei care ar putea să nu vadă sunt creaturile: îngerii, oamenii, animalele. Sfântul Vasile cel Mare în tâlcuirea sa (Hexaimeron) indică 2 motive: 1) sau pentru că nu era încă omul, cel care avea să-l privească; şi 2) pentru că în acel moment nu erau adunate încă apele şi acopereau în totalitate suprafaţa globului pământesc. El şi alţi Sfinţi Părinţi înclin către această explicaţie. Deci aici „pământul” înseamnă uscatul, şi nu globul pământesc ca atare

* * * * *

„Şi zise Dumnezeu: "Să se facă lumină!" şi se făcu lumină. Şi văzu Dumnezeu lumina că este bună, şi osebi Dumnezeu între mijlocul luminii şi între mijlocul întunericului.”
Întrebare: Deci mai devreme pământul fiind nevăzut de Dumnezeu, Acesta face "lumina" pentru a-şi vedea creaţia?

Răspuns: Desigur că nu. În prima fază, cea a „întunericului” nici cerul nu era văzut. Primul cuvânt al lui Dumnezeu a dus la revărsarea luminii instantaneu în tot cosmosul (universul), toate s-au luminat, au strălucit s-au înfrumuseţat nespus

* * * * *

Întrebare: Ce părerea au filosofii contemporani despre facerea lumii şi a omului ?

Răspuns: Vă recomandăm această selecţie memorabilă din cugetările marelui filosof Petre Ţuţea:

Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul.
Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.

Am avut revelaţia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esenţă, sediul lui nu e nici în ştiinţă, nici în filozofie, nici în artă. Şi când un filozof, un om de ştiinţă sau un artist sunt religioşi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.

O babă murdară pe picioare, care stă în faţa icoanei Maicii Domnului în biserică, faţă de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor.

Eu când discut cu un ateu e ca şi cum as discuta cu uşa. Între un credincios şi un necredincios, nu există nici o legătură. Ăla e mort, sufleteşte mort, iar celălalt e viu şi între un viu şi un mort nu există nici o legătură. Credinciosul creştin e viu.

Ateii şi materialiştii ne deosebesc de animale prin faptul că nu avem coadă.
Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba.

Eu sunt iudeocentric în cultura Europei, căci dacă scoţi Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumeţ tragic. Fără Biblie, europenii, chiar şi laureaţii premiului Nobel, dormeau în crăci. Ştiinţa şi filozofia greacă sunt foarte folositoare, dar nu sunt mântuitoare. Prima carte mântuitoare şi consolatoare pe continent - suverană - e Biblia.

Există o carte a unui savant american care încearcă să motiveze ştiinţific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de ştiinţă cum am eu nevoie de Securitate.

Luther, cât e el de eretic şi de zevzec, a spus două lucruri extraordinare: că creaţia autonomă e o cocotă şi că nu există adevăr în afară de Biblie. Mie mi-a trebuit o viaţă întreagă ca să aflu asta. El nu era aşa bătrân când a dibăcit chestia asta, că era călugăr augustin... Mie mi-a trebuit o viaţă ca să mă conving că în afară de Biblie nu e nici un adevăr.

În afara slujbelor bisericii, nu există scară către cer. Templul este spaţiul sacru, în aşa fel încât şi vecinătăţile devin sacre în prezenţa lui.

Ştii unde poţi căpăta definiţia omului? - te întreb. În templu. În biserică. Acolo eşti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul şi asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea şi omul.

Ce pustiu ar fi spaţiul dacă n-ar fi punctat de biserici! Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meseriaş de geniu, fiindcă materia îi premerge. Prima idee de creaţie reală, au adus-o în istorie creştinii.

Cum să fie creatura creator? ''Hai tată, să-ti arăt moşia pe care ti-am făcut-o când nu eram în viaţă...'' Păi cum să fie creatura creator?

În Evul Mediu s-a formulat de către filozofii şireţi teoria adevărului dublu: secundum fidem - adevărul după credinţă şi secundum rationem - adevărul după raţiune, ca să aibă cale liberă pentru filozofie. Adică să rătăcească până îi ia dracul... Că poţi, în filozofie, să rătăceşti până devii năuc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au nici un adevăr.

Dumnezeu a făcut lumea şi pe om; şi cu om a încoronat creaţia sa. Şi l-a însărcinat să cunoască lucrurile. De-acolo vine denumirea lor. - Originea primordială a capacităţii de a determina numele lucrurilor, care este o operaţie logică; originea mistică a gândirii logice.

Inteligenţa, oricât de mare nu e suficientă pentru a te curăţa de prejudecăţi. Cu cât inteligenta e mai mare, cu atât prejudecata e mai voinică, pentru că ai aparat s-o justifici.

Cine slujeşte lui Cronos este obsedat de imaginea cimitirului.

Renaşterea italiană, unde omul este situat în centrul universului, este eretică din punct de vedere creştin. Autonomizarea puterii omului este în sine demonică. Părerea mea este că omul este cel mai semnificativ, de fapt, singurul care este om, este homo religiosus.

Autonomia spirituală a omului este iluzorie şi ea se mişcă perpetuu între Dumnezeu şi dracul. Fără credinţă şi Biserică, omul rămâne un simplu animal raţional şi muritor, raţionalitatea având doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la condiţiile cosmice decât restul dobitoacelor. Când zici că omul e un animal raţional, atributul raţionalităţilor îl distinge de restul vietăţilor, nescoţându-l din perspectiva morţii absolute. Moartea devine relativă, ca o trecere numai prin religie - ştiinţa, oricât de savantă, nescoţând omul decât aparent din regnul animal. Nici o consolare că eu mă deosebesc de elefant sau de capră pentru că fac silogisme, dacă apar şi dispar în mod absurd din natură.

Omul nu e o sumă de miliarde de celule sau de organe. Că nu sunt independente nici ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici creierul, nici sistemul osos. Omul, ca întreg nu poate fi gândit decât biblic; ştiinţific, nu. Moise e mai valabil decât ultima noutate evoluţionistă a ştiinţei.

Cum văd participarea românilor de acum la mântuirea lor? - Simplu. Ducându-se la biserică. Şi folosind ştiinţa ca peria de dinţi. Tot ce spune ştiinţa să nu-i lase cu gura căscată şi tot ce spune un popă de la Cucuieţii din Deal să considere adevăr ritualic.

Între un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet şi a rămas religios şi un ţăran analfabet nu există nici o diferenţă.
Ştiinţa se mişcă asimptotic la absolut. Arta se mişcă asimptotic la absolut. Ştiinţa este sediul folosului şi arta este sediul plăcerii.

Umanismul este una din formele grave ale rătăcirii omului modern, care pleacă din antropocentrismul Renaşterii. În Renaştere, ''titanii'' s-au umflat prin autocunoaşterea necunoaşterii. Ei nu se cunoşteau pe ei înşişi şi au crezut că s-au descoperit ca oameni.

Omul - javra asta bipedă, pe care eu îl consider ''animal prost'', homo stultus - atunci când se screme să facă singur ordine, adică când practică umanismul, îl înlocuieşte pe Dumnezeu cu el. Nicăieri Dumnezeu n-a avut de furcă cu dracul mai mult decât în sacrul spaţiu al Italiei. Acolo, adică, unde s-a născut umanismul în Renaştere.

* * * * *