Forum HEXAIMERON

Abordarea ortodoxă => Teologie si Stiintă => Subiect creat de: neica_nimeni din Aprilie 22, 2014, 09:48:38 a.m.

Titlu: Gravitația nu există, este doar o iluzie !
Scris de: neica_nimeni din Aprilie 22, 2014, 09:48:38 a.m.
Cercetătorii pun sub semnul întrebării legile fundamentale ale fizicii

Cercetătorii contestă percepțiile clasice asupra gravitației. Dacă noile teorii se dovedesc a fi corecte, noul studiu va avea consecințe și asupra înțelegerii universului, de la origine. Erik Verlinde, renumit teoretician și profesor la „Institute for Theoretical Physics” din cadrul Universității Amsterdam, este autorul studiului care contestă existența gravitației. Lucrarea sa, „Despre originea gravitației și legile lui Newton”, a stârnit controverse cu ipoteza că atât gravitația, cât și „Big Bang” – explozia de la originea universului – sunt doar iluzii. „Pentru mine, gravitația nu există”, și-a susținut Erik Verlinde teoria, citat de dailygalaxy.com.

Extras de pe wikipedia despre LIGO (http://en.wikipedia.org/wiki/LIGO)

"LIGO, which stands for the Laser Interferometer Gravitational-Wave Observatory, is a large-scale physics experiment aiming to directly detect gravitational waves. Cofounded in 1992 by Kip Thorne and Ronald Drever of Caltech and Rainer Weiss of MIT, LIGO is a joint project between scientists at MIT, Caltech, and many other colleges and universities. It is sponsored by the National Science Foundation (NSF). At the cost of $365 million (in 2002 USD), it is the largest and most ambitious project ever funded by the NSF.

Observations at LIGO began in 2002 and ended in 2010; no unambiguous detections of gravitational waves have been reported. The original detectors were disassembled and are currently being replaced by improved versions known as "Advanced LIGO", scheduled to be operational by 2014." (dupa alti 10 ani vor spune ca nu au descoperit nimic si vor schimba inca o data "detectorii" ... )

Concluzii:
Cercetatorii seriosi au renuntat de mult la teoria relativitatii lui Einstein referitoare la gravitatie si la ipoteza referitoare la teoria Big-Bang conform careia in urma exploziei initiale si datorita gravitatiei s-au format planetele si satelitii acestora ... noua teorie este Teoria M, care introduce spatiile paralele cu 10+1 dimensiuni care se considera ca au existat dintotdeauna (adica nu au fost create) ,... o alta teorie similara cu teoriile naturaliste evolutioniste.

NU MAI LUATI IN SEAMA SERIALELE DE PE DISCOVERY SAU NATGEO REFERITOARE LA FORMAREA UNIVERSULUI, SUNT DOAR ANIMATII SF FARA LEGATURA CU CERCETAREA STIINTIFICA ACTUALA. TEORIA BIG-BANG A FOST ABANDONATA SI INLOCUITA DE MULT CU TEORIA M, O TEORIE CARE ISI BAZEAZA IPOTEZELE PE UN SPATIU IMAGINAR FORMAT DIN 10+1 DIMENSIUNI

Citeste mai mult despre Teoria M (http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_M)

GRAVITATIA NU EXISTA ! ACESTA A FOST REZULTATUL CERCETARILOR STIINTIFICE (LIGO (http://en.wikipedia.org/wiki/LIGO)) CARE AU DURAT 8 ANI (2002-2010)
Titlu: Nouă savanți contestă teoria gravitației a lui Einstein - 1
Scris de: neica_nimeni din Aprilie 25, 2014, 02:22:40 p.m.
Extras din articolul aparut pe epochtimes-romania.com (http://epochtimes-romania.com/news/n...stein---215297)

Cu cât studiul fizicii cuantice progresează și cu cât oamenii de știință descoperă mai multe despre găurile negre, materia întunecată, energia întunecată, și alte fenomene cosmice, explicarea acestora devine tot mai dificilă în contextul actualei înțelegeri a gravitației.

Iată o perspectivă evidențiată de nouă oameni de știință, precum și teorii alternative legate de gravitație.

1.Thomas Townsend Brown: o mașină ce sfidează gravitația?

Thomas Townsend Brown (1905-1985) a fost un fizician care a efectuat cercetări pentru US Navy și Apărarea națională, iar mai târziu a lucrat în calitate de consultant în industria aeronautică.

El a creat o mașină, patentată ca "gravitator", care, după cum a declarat el, sfidează gravitația, și despre care și unii savanți de astăzi afirmă că ar sfida gravitația: supusă unei tensiuni de înalt voltaj, s-a mutat în direcție opusă celei în care ar fi făcut-o conform înțelegerii actuale a gravitației.

În cererea brevetului de invenție, Brown a spus că aceasta funcționează într-o stare de repaus în raport cu restul universului. Acest lucru sfidează teoria relativității speciale a lui Albert Einstein, care afirmă că o forță ar trebui să funcționeze în același mod la orice cadru de referință. Gravitatorul, se spune de asemenea, că a încălcat a treia lege a fizicii a lui Isaac Newton conform căreia fiecare acțiune ar trebui să producă o reacție egală și opusă.

În 1930, colonelul Edward Deeds a scris: "Am avut o serie de oameni de știință care au văzut gravitatorul și toți au fost absolut uimiți de acțiunea sa și au afirmat cu sinceritate că, așa cum văd ei rezultatele și mișcările gravitatorului, este absolut inexplicabil pe baza vreunei legi a fizicii cunoscute".

Unii au spus că mișcările gravitatorului sunt direcționate de către un vânt de ioni - că particulele ionizate crează forța. Paul A. LaViolette este unul dintre savanții care nu sunt de acord cu explicația vântului de ioni.

"Măsurătorile au indicat faptul că forța de ridicare a discului electrificat al lui Brown a fost de aproape 100 milioane de ori mai mare decât ceea ce ar putea fi în mod rezonabil generat de un vânt de ioni", a scris LaViolette în cartea sa "Secretele propulsiei Anti-Gravitaționale".

2. Paul A. LaViolette: Guvernul a construit în secret un avion anti-gravitațional?

LaViolette și-a primit titlul de doctor la Universitatea de stat din Portland și este în prezent președinte al Fundației Starburst, un institut de cercetare științifică interdisciplinară. El a scris în cartea sa: "În ultimele decenii, programe aerospațiale clasificate strict secret în Statele Unite și în alte câteva țări au dezvoltat aeronave capabile să sfideze gravitația. O formă a acestei tehnologii poate ridica o ambarcațiune pe fascicule de energie de respingere a materiei. Această tehnologie exotică se încadrează în domeniul relativ obscur de cercetare cunoscut sub numele de "electrogravitate".

LaViolette a urmărit acest domeniu de cercetare înapoi până la Nikola Tesla în secolul al 19-lea și apoi până la Brown, în prima jumătate a secolului al 20-lea. În teoriile lui Brown, electrostatica și câmpurile gravitaționale sunt combinate, a explicat LaViolette.

Efectul electrogravitic este ignorat "deoarece fenomenul nu este anticipat nici de electrostatica clasică, nici de relativitatea generală", scrie LaViolette.

El a continuat să discute cinetica subquantică, care vede gravitația atât ca o împingere cât și ca o tragere. Acest lucru este posibil prin polaritatea sarcinii electrice. Această polaritate se corelează cu forțele gravitaționale negative și pozitive.

3. NASA despre energia întunecată

Savanții știu că universul se extinde cu o viteză mare. Ei spun că "energia întunecată" este forța din spatele acestei expansiuni. Ei nu cunosc ce este "energia întunecată", dar poate sfida teoria gravitațională a lui Einstein.

Un document de la NASA care descrie energia întunecată, afirmă că o posibilitate, "este că teoria gravitației a lui Einstein nu este corectă".

"Aceasta nu ar afecta numai expansiunea universului, dar ar afecta, de asemenea, modul în care se comportă materia normală din galaxii și grupuri de galaxii",scrie în document. "Acest fapt ar oferi o modalitate de a decide dacă soluția la problema energiei întunecate este o nouă teorie a gravitației, sau nu: am putut observa modul în care galaxiile se adună în grupuri. Dar în cazul în care se dovedește că este nevoie de o nouă teorie a gravitației, ce fel de teorie ar fi? "

Vedeti de asemenea O forță imensă schimbă cosmosul. Oamenii de știință regândesc paradigma (http://epochtimes-romania.com/news/o...digma---211608)

4. Tom Van Flandern: Problemă cu viteza gravitației

Tom Van Flandern (1940-2009) a primit titlul de doctor în astronomie de la Universitatea Yale în 1969. El nu respinge complet teoria relativității generale, dar spune că teoria a avut probleme. Teoria lui Einstein "a fost mai degrabă incompletă decât greșită", a scris el în "Viteza gravitației – ce vorbesc experimentele", publicată în "Physics Letter A" în 1998.

El a pus la îndoială înțelegerea vitezei de gravitație. În Legea universală a gravitației a lui Isaac Newton, viteza gravitației este infinită, explică Van Flandern. Dar, în teoria relativității generale, gravitația se mișcă cu viteza luminii. Van Flandern a comunicat că acest conflict este adesea evitat în mediul academic.

„Aceeași dilemă are mai multe aspecte", a scris el. "De ce fotonii soarelui călătoresc în direcții care nu sunt paralele cu direcția de accelerație gravitațională a Pământului către soare? De ce eclipsele totale ale soarelui de către lună ating punctul maxim al eclipsei aproximativ 40 de secunde înainte ca forțele gravitaționale ale soarelui și lunii să se alinieze? Cum pot anticipa pulsarii binari poziția, viteza, și accelerația viitoare a celuilalt, mai rapid decât ar permite timpul lumină dintre ele? Cum pot avea găurile negre gravitație, câtă vreme nimic nu poate ieși, deoarece viteza de ieșire este mai mare decât viteza luminii?"

El a propus un nou mod de a înțelege viteza gravitației.

5. William H. Cantrell: logica lui Einstein este circulară

William H. Cantrell, doctor în știință, este membru al personalului tehnic de la laboratorul MIT Lincoln. A fost anterior profesor asistent adjunct în departamentul de inginerie electrică de la Universitatea din Texas.

El a prezentat o perspectivă disidentă asupra teoriei relativității în revista “Infinit Energy”, publicată de organizația non-profit Fundația New Energy (NEF).

Succesele lăudate din teoria lui Einstein, cum ar fi fisiunea nucleară în bomba atomică, nu se bazează de fapt pe teoria sa, spune Cantrell. Bomba atomică ar putea exploda și fără teoria relativității.

Cantrell scrie: "Este fără îndoială un fapt că teoria relativității a avut un impact profund asupra fizicii în timpul secolului al 20-lea. Teoria lui Einstein este vestită în întreaga lume pentru că a produs o serie de succese strălucite. Cu toate acestea, există o comunitate considerabilă de oameni de știință disidenți care o resping pur și simplu, și un grup mult mai mare care manifestă o aversiune pronunțată la adresa ei deși nu cunoaște vreo alternativă.

"Acest dispreț provine din faptul că Einstein a împrumutat din matematica lui Lorentz și Poincaré, și acest lucru i-a permis să modifice măsurarea lungimii și timpului pentru a forța viteza luminii să fie constantă pentru toți observatorii.

"Având în vedere o alternativă clară la manipularea falsă a ipotezelor, cei mai mulți gânditori raționali ar sări către șansa substituirii. Dar de ce să fie provocată o astfel de presupusă teorie de succes? Ei bine, din cauza a două motive foarte bune – primul, a înțelege cu adevărat și a descrie modul în care funcționează natura, și al doilea, pentru a face noi descoperiri, îndată ce blocajul neintenționat către progres a fost eliminat".

Cantrell și alți oameni de știință au spus că logica teoriei lui Einstein este circulară. El a ilustrat acest punct cu o analogie. El a declarat că cineva ar putea lansa ipoteza că "Pământul are o lună geamănă făcută dintr-o brânză specială verde, care este perfect transparentă la iluminare".

"Evident, acest lucru este un nonsens, însă, deliberat, ipoteza nu poate fi respinsă prin experiment. Ne aflăm într-o situație dificilă similară atunci când vine vorba de relativitatea lui Einstein".
Titlu: Nouă savanți contestă teoria gravitației a lui Einstein - 2
Scris de: neica_nimeni din Aprilie 25, 2014, 02:26:43 p.m.
6. Ruggero Maria Santilli: Relativitatea se bate în cap cu electrodinamica quantică

Ruggero Maria Santilli a învățat la Universitatea din Napoli și Universitatea din Torino, Italia, și la fără frecvență, la Universitatea Harvard, înainte de fondarea Institutului de Cercetări Fundamentale. Santilli prezintă nouă neconcordanțe între teoria relativității generale a lui Einstein și înțelegerile științifice actuale. Unele dintre aceste inconsecvențe ridică probleme în înțelegerea convențională a gravitației.

O astfel de inconsecvență este că gravitația lui Einstein nu poate fi, în esență, reconciliată cu electrodinamica quantică, a declarat Santilli în lucrările sale din 2006 "Nine Theorems of Inconsistency in GRT with Resolutions via Isogravitation".

"Amintindu-și că electrodinamica quantică este una dintre teoriile cele mai solide și verificate experimental din istoria științifică, este evident că ipoteza destul de răspândită că Teoria gravitației a lui Einstein are un caracter definitiv și universal este non-științifică", a scris el.

Lucrarea lui Santilli a fost publicată în revista “Galilean Electrodynamics”, fondată de Dr. Petr Beckmann, care a reinterpretat relativitatea în cartea sa din 1987 "Einstein Plus Two."

Revista publică articole care provoacă teoriile relativității generale și speciale ale lui Einstein. Politica lui editorială afirmă: "În special, revista caută documente ce argumentează că teoriile lui Einstein sunt inutil de complicate, fiind confirmate doar într-un sector îngust de fizica, (și) conduc la contradicții logice ..."

Tom Bethell

Tom Bethell nu este un om de știință, dar a cercetat teorii alternative extinse, ca editor senior din partea “American Spectator”. În articolul său "Rethinking Relativity", a scris: "Criteriul simplității a fost frecvent folosit ca o instanță de apel în a decide între teorii. În cazul în care se face destul de complex, sistemul lui Ptolemeu poate prezice corect pozițiile planetare. Dar sistemul Solar-centrat este mult mai simplu și în cele din urmă l-am prefera din acest motiv".

El l-a citat pe Clifford M. Will de la Universitatea Washington, un exponent al relativității: "Este dificil să ne imaginăm o viață fără relativitatea specială. ... Gândește-te la toate fenomenele sau caracteristicile din lumea noastră, în care teoria relativității speciale joacă un rol. Energia atomică, atât cea explozivă cât și cea de tip controlat. Faimoasa ecuație E = mc2 spune cum masa poate fi convertită în cantități extraordinare de energie".

Bethell a atras atenția la predicatul "joacă un rol." Bethell a scris, "(Will) știe că o afirmație mai puternică, cum ar fi accea că Teoria relativității este indispensabilă, ar fi fost considerată ca inexactă".

7. Joseph Polchinski: ipoteze întrebări

Joseph Polchinski, un fizician de la Institutul Kavli pentru Fizică Teoretică al Universității din California, Santa Barbara, a discutat ideea de gravitație în raport cu găurile negre. Teoria lui Einstein afirmă că găurile negre au o atracție gravitațională extrem de puternică.

Renumitul om de știință Stephen Hawking a declarat în 1970 că materia se poate scurge prin găurile negre, setând un paradox.

Așa cum s-a menționat mai sus, Van Flandern s-a întrebat: dacă gravitația se mișcă cu viteza luminii, "Cum pot găurile negre avea gravitație, atunci când nimic nu poate ieși, deoarece viteza de ieșire este mai mare decât viteza luminii?"

Polchinski a declarat la PBS în februarie, după ce Hawking a discutat unele noi teorii cu privire la găurile negre: "Nu este neapărat greșit, dar cumva, o parte din presupunerile pe care le credem despre mecanica cuantică și gravitație este greșită, iar noi încercăm să ne dăm seama care anume."

"Este o confuzie, dar este o confuzie care sperăm că ne va maturiza în viitor", a relatat el.

8. Eric Verlinde: Teoria gravitației “Zi grea a părului”

Profesorul Eric Verlinde este concomitent și teoretician și profesor de fizică la Institutul de Fizică Teoretică al Universității din Amsterdam.

El vede gravitația ca o consecință a legilor termodinamicii, influențată de factori cum ar fi temperatura, presiunea și compoziția. Gravitația cum am perceput-o – ca un măr care cade din copac, de exemplu, - derivă din înclinația naturii pentru a maximiza dezordinea.

Un articol din New York Times din anul 2010, a descris-o ca pe o teorie a gravitației "zi grea a părului". Părul devine creț la căldură și umiditate deoarece există mai multe moduri pentru păr să fie buclat decât să fie drept, iar naturii îi plac opțiunile. Principii similare lucrează pe obiecte pentru a le aranja în spațiu, conform lui Verlinde.

"Cunoaștem de mai mult timp că gravitația nu există”, a declarat Dr. Verlinde ziarului Times,
"Este timpul de a striga asta".


9. Juan Maldacena: “Teoria lui Einstein ar trebui substituită cu ceva din mecanica cuantică.”

În 1997, fizicianul Juan Maldacena, care lucrează în prezent la Institutul pentru Studii Avansate din Princeton, NJ, a dezvoltat o teorie care vede universul ca o lume de corzi vibratoare foarte subțiri care crează gravitația. Lumea de corzi este înțeleasă ca o hologramă proiectată de un cosmos inferior-dimensional cu o construcție simplă, plată și fără gravitație.

Într-un interviu postat pe site-ul educațional resource website Learner.org, Maldacena a declarat:"Noi credem că relativitatea generală sau teoria lui Einstein ar trebui să fie înlocuită cu ceva din mecanica cuantică, atunci când atingi aceste puncte precum începutul Big Bang, de exemplu, sau interiorul găurilor negre aveți, de asemenea, ca exemplu similar de materie care colapsează într-o foarte mică regiune de spațiu-timp și acolo nu se poate descrie spațiul-timp după modelul clasic. Trebuie să o faci cu ajutorul mecanicii cuantice. Teoria corzilor este o teorie în construcție care a fost dezvoltată pentru a descrie mecanica cuantică a spațiu-timpului".

Extras din Articolul în engleză 9 Scientists Who Dispute Einstein’s Theory of Gravity (http://www.theepochtimes.com/n3/5898...avity/?photo=2)
Titlu: Newton a gresit: gravitatia nu exista !
Scris de: neica_nimeni din Aprilie 25, 2014, 02:30:00 p.m.
Articol extras din descopera.ro (http://www.descopera.ro/dnews/6564283-newton-a-gresit-gravitatia-nu-exista)

Cercetarile fizicianului american de origine olandeza Erik Verlinde au reaprins polemicile in Statele Unite pe tema Teoriei gravitatiei, “o iluzie” in opinia acestuia.

In ultima vreme, Erick Verlinde, fizician si matematician celebru, care si-a legat deja numele de "teoria stringurilor" (supersimetria universurilor paralele), agita lumea academica din Statele Unite printr-o serie de conferinte in care face bucati teoria gravitatiei. Viziunea lui Erik Verlinde arunca o lumina noua asupra unora dintre marile teme ale fizicii contemporane: asa-numita "dark energy" (energia obscura), un soi de anti-gravitatie care pare a accelera expansiunea universului, sau "materia obscura", care ipotetic tine galaxiile unite intre ele.

La Harvard, fizicianul Andrew Strominger nu-si ascunde admiratia pentru colegul Verlinde. "Ideile lui inspira discutii foarte interesante, care ataca direct tot ceea ce nu intelegem din universul nostru". De altfel, Verlinde este ultimul dintr-o serie de oameni de stiinta care de 30 de ani incoace "demoleaza" bucata cu bucata teoria gravitatiei. In anii '90, Ted Jacobson a ilustrat gaurile nere precum niste holograme, imaginile tridimensionale utilizate pentru siguranta cardurilor noastre de credit: tot ceea ce a fost "inghitit" si a disparut in gaurile negre ale universului exista sub forma de informatie intiparita pe holograma, pe suprafata externa. Juan Maldacena de la "Institute for Advanced Study" a construit si el un model matematic al universului infatisat ca un borcan de supa conservata: tot ce se intampla in borcan, inclusiv ceea ce numim gravitatie, este sintetizat pe eticheta lipita pe exteriorul acestuia: in afara in schimb, gravitatia nu exista.

Erik Verlinde, autor al unei formule de algebra care-i poarta numele, are un frate geaman, Herman. Vietile lor au fost identice multa vreme, ambii fiind matematicieni respectati: au absolvit impreuna universitatea la Utrecht in 1988, tot impreuna au plecat in America pentru a-si continua studiile la Princeton, unde au obtinut fiecare cate o catedra. S-au casatorit cu doua surori si au divortat. Si de-abia in acest punct, in vietile lor simetrice a aparut o usoara discrepanta. Herman a ramas la Princeton, iar Erik a decis sa traiasca in Amsterdam.

Vara trecuta, in timp ce se afla in vacanta in sudul Frantei, un hot i-a furat laptopul, cheile de la casa si pasaportul. A fost constrans sa mai ramana acolo o saptamana in plus, o saptamana de reflectii care s-au dovedit "fatale" pentru teoriile lui Newton. Ganditi-va la univers ca la o cutie de scrabble, jocul in care trebuie sa compui cuvinte cu literele alfabetului: daca agitati cutia si imprastiati literele la intamplare, o cantitate aproape infinita de combinatii nu are nicio semnificatie si cu cat agitati cutia mai tare, cu atat e mai probabil ca dezordinea literelor sa creasca pe masura ce literele se combina in ordinea probabilitatii. Acesta este noul mod de a vedea forta de gravitatie in viziunea lui Verlinde, ca o forma de entropie. Sau un "efect colateral al predispozitiei naturale catre dezordine".

Daca nu e clar ce o va inlocui, Verlinde este totusi categoric asupra unui punct: "Regele este gol. De multa vreme oamenii de stiinta au inteles ca gravitatia nu exista. Acum a venit momentul s-o spunem cu voce tare"
Titlu: O forță imensă schimbă cosmosul
Scris de: neica_nimeni din Aprilie 25, 2014, 02:36:36 p.m.
Articol extras din epochtimes-romania.com (http://epochtimes-romania.com/news/o-forta-imensa-schimba-cosmosul-oamenii-de-stiinta-regandesc-paradigma---211608)

Oamenii de știință spun că universul se mărește într-un ritm accelerat. Ei declară că forța care determină această expansiune este „energia neagră”, dar nu știu ce este aceasta. Aici intervine înțelepciunea antică.

Unii teoreticieni au revenit asupra „chintesenței” sau „eterului” dezbătut de filosofii greci. În antichitate eterul era considerat un element constant, pur și divin, diferit de celelalte 4 elemente, care sunt mai pământești.

„Dacă această chintesență este răspunsul, tot nu știm cum este, cu ce interacționează sau de ce există. Deci misterul continuă”, afirmă un articol NASA.

Teoria modernă a chintesenței prevede o energie care variază de la un loc la altul și de la un moment la altul, energia spațiului însuși. Albert Einstein a menționat, de asemenea, o energie a spațiului, o energie care nu e generată în modurile pe care noi obișnuim să le observăm.

Studiind expansiunea universului, oameni de știință recunoscuți și respectați au concluzionat că teoria gravitațională a lui Einstein ar trebui revizuită. E posibil ca gravitația, așa cum e înțeleasă curent, să nu descrie corect atracția dintre obiecte.

Un articol al Centrului de Astrofizică de la Harvard Smithsonian, scris pentru NASA, relatează: „oamenii de știință ezită să modifice legile cunoscute ale fizicii – mai ales ceva precum teoria gravitației a lui Einstein...[dar] câțiva oameni de știință de elită investighează acum posibilitatea ca cele mai prețuite legi ale fizicii să aibă nevoie de modificări”.

S-a estimat că orice ar fi energia neagră, constituie 68% din universul cunoscut. O altă substanță misterioasă, materia neagră, constituie 27% - oamenilor de știință rămânându-le 5% pentru explorare și lăsând multe întrebări fără răspuns. Și asta este doar o descriere a universului cunoscut, care ar putea să fie la fel de mic precum un grăunte de nisip pe o plajă întinsă.
Titlu: Re: Gravitația nu există, este doar o iluzie !
Scris de: neica_nimeni din Mai 30, 2014, 03:45:33 a.m.
Cel mai mare proiect referitor la cercetarea undelor gravitationale (nedescoperite inca de nimeni) este programat sa inceapa abia in anul 2034 si se numeste LISA - Laser Interferometer Space Antenna

Pentru detalii accesati - http://en.wikipedia.org/wiki/Laser_Interferometer_Space_Antenna (http://en.wikipedia.org/wiki/Laser_Interferometer_Space_Antenna)

LISA will be the first dedicated space-based gravitational wave detector. It will measure gravitational waves directly by using laser interferometry. The LISA concept has a constellation three spacecraft, arranged in an equilateral triangle with million kilometre arms (5 million km for classic LISA, 1 million km for eLISA) flying along an Earth-like heliocentric orbit. The distance between the satellites is monitored to detect a passing gravitational wave.

A LISA-like mission is designed to directly observe gravitational waves, which are distortions of space-time travelling at the speed of light. Passing gravitational waves alternately squeeze and stretch objects by a tiny amount. Gravitational waves are caused by energetic events in the universe and, unlike any other radiation, can pass unhindered by intervening mass. Launching eLISA will add a new sense to scientists' perception of the universe and enable them to listen to a world that is invisible with light

Gravitational-wave astronomy seeks use direct measurements of gravitational waves to study astrophysical systems and to test Einstein's theory of gravity. The existence of gravitational waves has been confirmed from observations of the decreasing orbital periods of several binary pulsars, such as the famous Hulse–Taylor binary pulsar. However, gravitational waves have not yet been directly detected on Earth because of their extremely small effect on matter.


Un alt experiment care studiaza undele gravitationale are loc in Italia si este numit VIRGO

Pentru detalii accesati - http://en.wikipedia.org/wiki/VIRGO (http://en.wikipedia.org/wiki/VIRGO)

The VIRGO is a gravitational wave detector in Italy, which started operating in 2007.
It is one of a handful of the world's major experiments working towards the observation of gravitational waves. VIRGO is located within the site of EGO (European Gravitational Observatory) at Cascina, Italy.

VIRGO is a massive Michelson laser interferometer made of two orthogonal arms, each three kilometers long. Due to the multiple reflections between mirrors located at the extremities of each arm, the effective optical length of each arm is extended up to 100 kilometers.

The gravitational wave frequency range sensitivity of VIRGO extends from 10 hertz to 10,000 hertz. This range, as well as the very high sensitivity, should allow detection of gravitational radiation produced by supernovae and the coalescence of binary systems in the Milky Way and in outer galaxies.

In order to reach the extreme sensitivity required, the whole interferometer must remain as optically perfect as possible and is extremely well isolated from seismic disturbances[3] in order to be only sensitive to the gravitational waves. To achieve this, Italian and French project scientists have developed many of the current leading techniques in the fields of high power ultrastable lasers, high reflectivity mirrors, seismic isolation and position and alignment control. To avoid spurious motions of the optical components due to seismic noise; each component is isolated by a 10 m high, very elaborate system of compound pendulums.

Regarding optics, VIRGO uses a new generation of ultrastable lasers and one of the most stable oscillators ever built.[2] A specific optical coating facility was built to produce extremely high quality mirrors combining reflectivity over 99.999%, with nanometer surface control.

Because the presence of any residual gas would disturb the measurements, the light beam must propagate under an ultra high vacuum. Indeed, the two tubes, 3 km long and 1.2 m diameter are the largest ultra high vacuum vessels in Europe and the second largest in the world.


Au masurat ce au masurat dar nu au descoperit nimic ...

Un alt experiment care studiaza undele gravitationale are loc in Germania si se numeste GEO 600

Pentru detalii accesati - http://en.wikipedia.org/wiki/GEO_600 (http://en.wikipedia.org/wiki/GEO_600)

GEO 600 is a gravitational wave detector located near Sarstedt in the South of Hanover, Germany. This instrument, and its sister interferometric detectors, when operational, are some of the most sensitive gravitational wave detectors ever designed. They are designed to detect relative changes in distance of the order of one part in 10−21, about the size of a single atom compared to the distance from the Sun to the Earth. GEO 600 is capable of detecting gravitational waves in the frequency range 50 Hz to 1.5 kHz.

GEO600 is a Michelson interferometer. It consists of two 600 meter long arms, which the laser beam passes twice, so that the effective optical arm length is 1200 m. The major optical components are located in an ultra-high vacuum system. The pressure is in the range of 10−8 mbar.

In November 2005, it was announced that the LIGO and GEO instruments have begun an extended joint science run. The three instruments (LIGO's instruments are located near Livingston, Louisiana and on the Hanford Site, Washington in the U.S.) will collect data for more than a year, with breaks for tuning and updates. This will be the fifth science run of GEO 600. No signals were detected on previous runs, but the sensitivity of the instruments (and the quality of the data analysis) is continually improving, and once the data from the current run are analyzed, it is hoped that they will perhaps reveal the arrival at Earth of two unambiguous bursts of gravitational waves.


Au masurat ce au masurat dar nu au descoperit nimic ...

Un alt experiment care studiaza undele gravitationale are loc in Japonia si se numeste TAMA 300

Pentru detalii accesati - http://en.wikipedia.org/wiki/TAMA_300 (http://en.wikipedia.org/wiki/TAMA_300)

TAMA 300 is a gravitational wave detector located at the Mitaka campus of the National Astronomical Observatory of Japan. It is a project of the gravitational wave studies group at the Institute for Cosmic Ray Research (ICRR) of the University of Tokyo.

The TAMA project started in 1995. It adopts a Fabry Perot Michelson Interferometer (FPMI) with power recycling. It is officially known as the 300m Laser Interferometer Gravitational Wave Antenna.

The goal of the project is to develop advanced techniques needed for a future kilometer sized interferometer and to detect gravitational waves that may occur by chance within our local group of galaxies.


Au masurat ce au masurat dar nu au descoperit nimic ...

Dupa cum ati observat a fost folosita cea mai avansata tehnologie si totusi undele gravitationale nu au fost detectate. Devine din ce in ce mai evident faptul ca modelul matematic al gravitatiei propus de Einstein este gresit si trebuie inlocuit de o noua teorie ...

In ultima vreme, Erick Verlinde, fizician si matematician celebru, care si-a legat deja numele de "teoria stringurilor" (supersimetria universurilor paralele), agita lumea academica din Statele Unite printr-o serie de conferinte in care face bucati teoria gravitatiei. Viziunea lui Erik Verlinde arunca o lumina noua asupra unora dintre marile teme ale fizicii contemporane: asa-numita "dark energy" (energia obscura), un soi de anti-gravitatie care pare a accelera expansiunea universului, sau "materia obscura", care ipotetic tine galaxiile unite intre ele.
Titlu: Gravitația nu există, este doar o iluzie !
Scris de: neica_nimeni din Mai 30, 2014, 12:43:12 p.m.
Sa recapitulam pe scurt experimentele care au esuat pana acum, legate de descoperirea undelor gravitationale:

1. LIGO - http://en.wikipedia.org/wiki/LIGO (http://en.wikipedia.org/wiki/LIGO) - SUA

2. VIRGO - http://en.wikipedia.org/wiki/VIRGO (http://en.wikipedia.org/wiki/VIRGO) - Italia

3. GEO 600 - http://en.wikipedia.org/wiki/GEO_600 (http://en.wikipedia.org/wiki/GEO_600) - Germania

4. TAMA 300 - http://en.wikipedia.org/wiki/TAMA_300 (http://en.wikipedia.org/wiki/TAMA_300) - Japonia

Si ultimul experiment programat pentru 2034 care desigur va avea aceeasi soarta ca precedentele:

5. LISA - http://en.wikipedia.org/wiki/Laser_Interferometer_Space_Antenna (http://en.wikipedia.org/wiki/Laser_Interferometer_Space_Antenna) - se va face in spatiul cosmic cu 3 sateliti

Toate aceste experimente demonstreaza ca teoria gravitatiei lui Einstein este gresita => implicit ca teoria cosmologica a Big-Bang legata de formarea universului, ce are la baza conceptul de gravitatie, este profund gresita.
Titlu: Re: Gravitația nu există, este doar o iluzie !
Scris de: Admin din Martie 08, 2016, 11:23:16 p.m.
Am auzit de curand ... ca traiectoria tuturor meteoritilor care cad spre Pamantu ar fi indreptata spre EST.

Dar daca Pamantul se invarte in jurul axei proprii, nu ar trebui ca aceasta traiectorie a meteoritilor, sa fie indreptata spre VEST ?

Prefer sa va dau citatul in engleza si sursa:

"24. Meteors, after entering the terrestrial atmosphere at about 200 km above the ground, are violently displaced toward the East. These displacements of the meteors are usually ascribed to winds blowing in the upper atmosphere. The atmospheric pressure at a height of 45 km is supposed to be but “a small fraction of one millimeter of mercury.” On the other hand, the velocity with which the meteors approach the earth is between 15 and 75 km per second, on the average about 40 km per second or over 140000 km per hour. If winds of 150 km per hour velocity were permanently blowing at the height where the meteors become visible, it would not be possible for such winds of rarefied atmosphere to visibly deflect stones falling at the rate of 140000 km per hour."

Sursa: Cosmosul fara Gravitatie (http://www.varchive.org/ce/cosmos.htm)

Aceasta miscare spre EST a meteoritilor poate fi considerata o dovada ce contrazice rotatia Pamatului in jurul axei proprii  ?

P.S.
Sa nu uitam ca si umbra Lunii reflectata pe Pamant in timpul eclipsei de Soare, de maine (9 martie 2016), are o traiectorie la fel de anormala, spre EST ... in totala neconcordanta cu miscarea de rotatie a Pamantului in jurul axei proprii.

Pentru detalii accesati:  Umbra Lunii la Eclipsa de Soare (http://hexaimeron.ro/Cosmologie/Elementedeastronomie.html#eclipsa)



 
Titlu: A plagiat Einstein ?
Scris de: Admin din Mai 09, 2016, 03:52:43 p.m.
Articol de Emil Goga (http://ioncoja.ro/a-plagiat-einstein/)

În 1999 analizele științifice și istorice despre nașterea teoriei relativității au condus la concluzia clară că adevăratul creator al teoriei a fost Henry Poincare și că lucrarea lui Einstein a fost un plagiat. Este greu de înțeles cum Einstein a elaborat o teorie de asemenea amploare în doar câteva săptămâni în condițiile în care  anterior nu publicase nimic în acest sens.

În ultimii ani au fost descoperite două noi elemente semnificative:

a) absența recenziilor a două texte majore a  teoriei lui Poincare în Analele de Fizica germane, în ciuda meticulozității nemțești, a altor trei texte despre studiile sale din 1905, fiind recenzate doar diverse texte științifice de mai mică importanță.

b) ignorarea aparent deliberată a trei studii majore despre relativitate prezentate de fizicianul francez la seminarul “teoria electronului”, organizat în iunie/iulie 1905 la Universitatea din Gottingen. Primul text reprezintă faimoasa notă relativistă către Academia din Paris despre dinamica electronilor, al doilea era memorandumul trimis lui Hendrik Lorentz în mai 1904 iar al treilea descria  principiile relativității susținute de Poincare la Conferința  Mondială de Știinte din Saint-Louis, din septembrie 1904. Mai mult de atât, în ianuarie 1905, Societatea de Matematică din Göttingen a organizat un seminar tocmai despre teoria relativității enunțată de Poincare.

Apariția acestei situații trebuie însă căutată în relațiile tensionate existente între Franța și Germania la începutul secolului XX. David Hilbert, invidios pe descoperirile lui Poincare a decis să reacționeze, organizând o mașinațiune cu scopul de a oferi Germaniei laurii muncii francezului. Iar cum riscurile se dovedeau a fi imense, era nevoie de o persoană  care să și le asume. Acea persoană a fost un mărunt funcționar la Oficiul de patente și brevete din Berna, Albert Einstein.

Universitatea din Gottingen, la care au studiat Gauss, Riemann sau Lejeune-Dirichlet era considerată la acea dată polul mondial al matematicilor și al cercetărilor științifice. În 1905 universitatea se afla sub conducerea lui David Hilbert, un matematician de prim rang. În acel an premiul Bolay pentru matematică a fost pierdut de Hilbert în favoarea lui Henry Poincare, lucru care a născut o imensă frustare în mediile academice germane. Arnold Sommerfeld,  Herglotz și Wiechert au încercat pe parcursul toamnei lui 1904 și iernii următoare să publice trei lucrări despre electronul superluminic, electronul care se mișcă cu o viteză superioară luminii in vid, în jurnalul universității.

Sommerfeld, fizicianul care a îmbunătățit modelul de atom descoperit de Niels Bohr pentru a fi compatibil cu relativitatea și mecanica cuantică, a publicat chiar și într-o revistă olandeză un studiu în care concluziona că ”transformările lui Lorentz”, o ipoteză revoluționară a cunoscutului fizician olandez, nu poate fi folosită.  În aceste condiții, în mijlocul pregătirilor pentru seminarul din vara lui 1905, a apărut nota lui Poincare care postula clar și argumentat: nici un corp  material nu poate depăși viteza luminii în vid. David Hilbert s-a văzut astfel obligat să prezerve autoritatea instituției pe care o conducea, luând trei decizii extreme de importante:

– să ignore sistematic studiile lui Poincare și cele adiacente lor.

– să solicite ajutorul lui Max Planck, directorul Analelor de Fizica, o publicație deosebit de influentă, ca notele lui Poincare să nu apară în rubricile acesteia.

– să caute un german care să-și asume riscurile unui eventual proces prin publicarea rezultatelor lui Poincare sub semnătura sa. Acesta s-a numit Albert Einstein iar motivațiile pentru care el a fost cel ales au fost, se pare, următoarele:

- a plagia ceva implica automat excluderea din mediul științific, ori Einstein era un simplu funcționar fără veleități

- Hermann Mincovski, evreu lituanian și șef al departamentului de matematici din cadrul universității îl cunoștea pe Einstein, pe care l-a avut elev între 1896-1900.

- Max Planck și Einstein au corespondat o vreme despre teoria cuantică.

- Einstein a scris între anii 1902-1904 diverse lucrări despre termodinamică, părând că ar avea anumite cunoștiințe în acest domeniu.

– Soția sa, Mileva Marici era o fiziciană respectată.

Manipularea a funcționat iar pentru Einstein a însemnat o incredibilă șansă de a-și promova și propriile idei, cunoscute la Gottingen și Berlin ca fiind la rândul lor plagiate și  care nu-și găsiseră susținere până în acel moment. În toamna lui 1905, imediat după publicarea așa-ziselor teorii ale lui Einstein, Max Planck organizează un colocviu internațional în care îl numește pe acesta ”noul Copernic”.

Adevăratul Einstein

Albert Einstein era departe de a fi un geniu. Considerat retardat mintal din cauza incapacității sale de a vorbi până la vârsta de 5 ani, încă din primii ani de școală el a dovedit slabe calități. La vârsta de 15 ani, a părăsit băncile școlii fără nici o diplomă.  Einstein însuși recunoștea într-un ziar al scolii că e lipsit de imaginație și abilități practice. În 1895 pică un simplu examen de intrare la Politehnica din Zurich, singura instituție care nu cerea dovada absolvirii cursurilor liceale. Examenul era constituit din probleme de matematică, pe care Einstein nu le-a putut rezolva.

A urmat o școală economică mai modestă, la Aarau, sperând ca după absolvire să prindă un post academic. Incapabil să finalizeze cursurile unei școli, cum și-ar fi dorit, și descurajat de recomandările profesorilor de a nu-și continua studiile, se angajează, cu ajutorul unui coleg și  prieten,  Marcel Grossman, viitor co-autor al teoriilor sale, la Oficiul de Patente din Berna.
A fost angajat ca expert tehnic gradul trei, abia în 1906, la un an după elaborarea celebrelor sale lucrări, fiind ridicat la gradul doi. Activitatea sa în cadrul oficiului nu era, cum s-ar putea crede, bazată pe fizici cuantice sau teorii ale fizicii, ci viza revizuirea zilnică a documentației tehnice a diferitelor patente.

A lucrat la oficiu până în 1909, perioadă în care a încercat fără succes să prindă o poziție în cadrul unei universități. Surprinzator, în condițiile unui program încărcat, fără acces la orice lucru asociat unei lucrări academice, Einstein a elaborat în timpul său liber patru eseuri despre mecanica cuantică pe care le-a publicat în 1905. Neputând să ofere o justificare a acestei situații, Einstein lăsa să se înțeleagă că o parte din idei i-au venit în somn și că documentele care au condus la dezvoltarea tezelor sale s-au pierdut din cauza războiului, deși acea perioadă o petrecuse într-un stat neutru, Elvetia.

Abia în 1909 Einstein primește un post universitar insignificant, profesor asociat de fizică teoretică la Universitatea din Zurich, adevărata sa carieră constând în cea de jurnalist la o publicație evreiască, timp de alți 10 ani. Căsnicia cu Milena Marici a durat până în1919, iar cei doi baieți rezultați au fost diagnosticați ca ambii suferind de schizofrenie, o boală ereditară. Pe lângă Poincare, Einstein s-a mai “inspirat” și din studiile lui Hendrik Lorentz, Olinto di Pretto, care în 1903, publica în revista științifică Atte, celebra formulă e=mc2, Heinrich Hertz sau scoțianul James Maxwell. În 1953, Edmund Whittaker publică o carte, ”Teoria relativității lui Lorentz și Poincare”, în care demonstrează cu documente cum s-a dezvoltat teoria, istoria sa precum și sursele primare plagiate de Einstein în lucrările sale. Reactia acestuia, încă în viață, la acuzele aduse a fost aceeași cu aportul său real în domeniul fizicii: inexistentă.

Nota:
Vedeti si Le Plagiaire du Siècle (http://allais.maurice.free.fr/Einstein.htm)

______________________

Ce se invata la scoala azi ?

Gravitația este o deformare a spațiu-timpului datorată prezenței unei mase într-un anumit loc. (http://tehnocultura.ro/2014/05/13/cum-trebuie-sa-vedem-gravitatia-ce-este-gravitatia/)

Gravitația este un lucru ciudat, mai ales că nu s-a descoperit o particulă purtătoare de forță. Fiecare forță cunoscută are o particulă ce transmite acea forță către mediul înconjurător cum sunt fotonii pentru interacțiunile electromagnetice, bosonii W și Z pentru forța nucleară slabă și gluonii pentru forța nucleară tare. Dar pentru gravitațe ce avem? Oamenii de știință caută gravitonii, presupusele particule ce transmit forța gravitațională.

Curbura spațiu-timpului este cea care permite apariția gravitației. Un lucru greu de înțeles este faptul că în prezența obiectelor masive timpul este curbat spre corpurile masive (va apărea o accelerație a obiectelor către acel corp masiv) și orice se mișcă în timp spre înainte va avea o traiectorie ce va duce către corpul masiv. Când se discută de curbura spațiu-timp, atunci când ești în mișcare, timpul are o pondere mult mai mare în realizarea acestei curburi decât spațiul, dovadă că Pământul curbează spațiul cu 1 cm, dar curbează mult mai mult timpul în cazul discutat, adică o parte din 10^9 (ori la fiecare secundă, vezi o dilatare a timpului de 1 nanosecunde numai pentru simplul fapt că ești pe suprafața Pământului).

Apare întrebarea: dacă nici lumina nu poate scăpa dintr-o gaură neagră, atunci cum de gravitația găurii negre se transmite în jur? Ei bine, de aici aflăm că întrebarea nu are sens, pentru că gravitația este o curbură a spațiu-timpului datorită prezenței unei mase într-un loc anume, așa că nu radiază în același mod în care am crede că o face lumina.

Este clar, nu ?
Titlu: Re: Gravitația nu există, este doar o iluzie !
Scris de: Admin din Februarie 08, 2017, 03:32:52 p.m.
Extras din Mistere încă neelucidate ale Universului (http://www.descopera.ro/stiinta/16144038-mistere-inca-neelucidate-ale-universului-teoria-campului-celest)

Confirmarea pas cu pas a Teoriei Relativitǎții (cine a confirmat ?) nu a elucidat nici pe departe geneza câmpului gravitațional planetar, stelar și al Universului în totalitatea sa. Încǎ nu se știe care este vectorul de câmp, particula sa elementarǎ iar ca ecuații ale acestui câmp s-au folosit ca substitute elemente ale componentei magnetice a câmpului electromagnetic. Ori se știe foarte clar cǎ deși sunt asemǎnǎtoare, aceste douǎ câmpuri au mari deosebiri.

Câmpul electromagnetic are arii de manifestare strict delimitate, caracteristici de frecvențǎ, amplitudine, lungime de undǎ, etc, foarte bine circumscrise și nu are caracter universal. Nu s-a emis pânǎ în prezent nici o teorie credibilǎ asupra structurilor care emit gravitonii, nu s-a explicat care anume forțǎ genereazǎ “mișcarea spre apex”, nu se știe exact cum interacționeazǎ gravitația cu spațiu-timpul, existând suspiciunea mai mult decât rezonabilǎ cǎ spațiu-timpul este și dimensiune și câmp universal.

Nu s-a explicat de ce câmpul electromagnetic al Terrei are caracter pulsatoriu, nici cǎ mișcarea de precesie a Terrei nu poate fi explicatǎ doar de forța mareicǎ de atracție a Lunii. Teoria nucleului feromagnetic al Terrei este o glumǎ bunǎ, dacǎ ne gândim cǎ în centrul planetei noaste ar trebui sǎ avem o temperaturǎ de peste 210 mii grade Celsius. Dacǎ ar fi așa, Terra ar fi zguduitǎ de fenomene tectonice extrem de grave și s-ar întinde ca o placintǎ prin spațiu. Dacǎ extrapolǎm geneza câmpului gravitațional al Terrei la Soare și la planetele mai mari, gluma devine o tragicomedie. Cu atât mai mult cǎ se știe faptul cǎ la suprafața sa, Soarele are 5-6 mii de grade iar la câteva sute de mii de km distanțǎ de suprafața sa, temperatura sǎ creascǎ la sute de milioane de grade Celsius. Nu cumva s-a ales greșit locația în care se produc reacțiile de fuziune nuclearǎ stelarǎ? Mai mult ca probabil, aceste reacții de fuziune sǎ aibe loc nu în masa stelarǎ ci la distanțe apreciabile de aceasta.

Se știe cǎ Universul e rece, foarte rece dacǎ ne gândim cǎ temperatura sa medie este de 0,4 grade Kelvin. Nu se știe însǎ de ce intensitatea câmpului gravitațional din spațiul interstelar (prezis a fi de 20-30 gauss) este de câteva sute de mii de ori mai mare.
În concluzie, nu putem ști prea multe despre câmpul gravitațional pentru cǎ nu prea știm ce sǎ cǎutǎm.
Titlu: De ce Universul are doar trei dimensiuni ?
Scris de: Admin din Noiembrie 05, 2017, 01:49:08 p.m.
Extras din descopera (http://www.descopera.ro/mari-intrebari/16780512-de-ce-universul-are-doar-trei-dimensiuni)

(http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/26246/16780512/2/11818455-ml.jpg?width=618&height=361])

Faptul că lumea în care trăim are trei dimensiuni vine ca un dat, dar lucrurile nu sunt atât de simple, mai ales în contextul mecanicii cuantice, care arată că, ipotetic, există mai multe dimensiuni. Fizicienii au venit cu un nou scenariu al expansiunii Universului după Big Bang care poate explica de ce Universul este tridimensional.

Un grup de fizicieni, condus de Thomas Kephart de la Universitatea Vanderbilt, au venit cu o nouă teorie care poate explica de ce Universul are doar trei dimensiuni, scrie Seeker.

De asemenea, aceștia cred că noul model poate explica expansiunea Universului imediat după Big Bang.

Aceasta este o mare dilemă în fizică, mai ales în condițiile în care „teoriile gravitației cuantice, pecum teoria stringurilor, indică existența a nouă sau zece dimensiuni spațiale la nivelul fundamental”, au precizat cercetătorii.

Au combinat fizica particulelor cu teoria nodurilor pentru a încerca să explice conceptul de „tuburi de flux” (flux tubes), „fire flexibile” de energie care țin împreună particulele elementare.

Quarcii, particulele elementare care alcătuiesc protonii și electronii, sunt ținuți împreună de un un alt tip de particulă elementară numită gluon. Aceștia leagă quarcii pozitivi de antiquarci (negativi) cu ajutorul acestor tuburi de flux.

În mod normal, tubul de flux care leagă quarcul de antiquarc ar dispărea atunci când două particule vin în contact, adică s-ar autoanihila. Totuși, echipa a precizat într-o lucrare publicată în European Physical Journal C că dacă două sau mai multe fluxuri de tub se întretaie, devin stabile. Dacă tuburile iau forma unui nod, devin chiar mai stabile și pot supraviețui particulelor care le-au creat. Teoria nodurilor este o teorie matematică unde nodurile sunt curbe autointersectante.

„Un nod sau o legătură între două tuburi de flux este stabil în teorie doar dacă acestea sunt incapabile să se intersecteze, să se reconecteze sau să treacă una prin alta”, au precizat cercetătorii.

În momentele de tranziție, precum cele care aveau loc în timpul Big Bang-ului, particulele legate s-ar desprinde, iar tuburile de flux s-ar alungi până când ar atinge un punct în care s-ar rupe. Atunci când se rup, eliberează suficientă energie pentru a forma o a doua pereche quarc-antiquarc care s-ar rupe și s-ar lega de particulele originale, producând două perechi de particule legate. Altfel spus, este ca și cum ai tăia un magnet în două, iar ambii magneți rezultați ar avea câte doi poli.

„Doar un număr de trei dimensiuni pot duce la expansiunea și crearea unui univers stabil”

Dacă tuburile ar fi înnodate, ar putea să se extindă și să se multiplice. Echipa a calculat energia pe care rețeaua de tuburi de flux o poate conține și a găsit că va fi suficientă pentru a alimenta perioada de început a expansiunii cosmice.

În acest mediu, echipa a precizat că plasma de quarc-gluon formată ar fi dus la condiții propice pentru formarea tuburilor de flux la începutul Universului. Mai mult decât atât, și mai important în articolul de față, este că acest sistem ar merge dacă Universul exista doar în trei dimensiuni. Dacă se adaugă dimensiuni, procesul devine instabil.

„Dintre toate posibilele numere de dimensiuni ale spațiului, mecanismul nostru indică faptul că doar un număr de trei dimensiuni pot duce la expansiunea și crearea unui univers stabil”, precizează echipa. „Acest model poate explica de ce trăim în trei dimensiuni, deoarece tuburile înnodate sunt instabile din punct de vedere topologic în spațiul cu mai multe dimensiuni”.

Tehnic vorbind, acest studiu recent confirmă un model din 2012 al cercetătorilor japonezi care au descoperit că (n.n serios ?), la momentul Big Bangului, Universul avea 10 dimensiuni (n.n. cum au descoperit ?), dar doar trei dintre acestea s-au extins (n.n. si restul nu !). Astfel, spațiul tridimensional pe care îl experimentăm s-a putut forma din 10 dimensiuni (n.n. 10 - cifra magica), așa cum prezice și teoria stringurilor (numită și teoria corzilor).

Comentariu:
Dupa cum ati observat, fantezia si credinta unora este extrem de complexa ... noile ipoteze au ajuns deja la un spatiu cu 11 dimensiuni !
Titlu: Re: Gravitația nu există, este doar o iluzie !
Scris de: Admin din Noiembrie 20, 2017, 09:16:22 p.m.
Premiera din astronomie care poate schimba modul în care înțelegem formarea sistemelor solare:
- o planetă gigantică și o stea foarte mică
- extras din descopera.ro (http://www.descopera.ro/stiinta/16802697-premiera-din-astronomie-care-poate-schimba-modul-in-care-intelegem-formarea-sistemelor-solare-o-planeta-gigantica-si-o-stea-foarte-mica)

Astronomii au găsit ceva ce credeau că este imposibil: un gigant gazos de aproximativ dimensiunile lui Jupiter care orbitează o pitică roșie care are jumătate din masa și volumul soarelui nostru.

Planeta, numită NGTS-1b, a produs un record: este cea mai mare planetă raportată la steaua sa care a fost găsită până acum, având un raport pe care savanții îl credeau imposibil. Descoperirea poate schimba teoriile actuale cu privire la formarea planetelor, scrie Science Alert (http://www.sciencealert.com/monster-planet-tiny-star-poses-puzzle-planetary-formation).

„Descoperirea planetei NGTS-1b a fost surprinzătoare - nu se credea că asemenea planete masive există în jurul unor stele atât de mici”, a precizat conducătorul acestui studiu Daniel Bayliss, de la Universitatea Warwick.

 „Acum, provocarea este de a vedea cât de comune sunt aceste tipuri de planete în galaxie, iar cu telescopul NGTS (Next-Generation Transit Survey) putem realiza acest lucru”, a adăugat cercetătorul.

NGTS-1b se găsește la aproximativ 600 de ani-lumină de Pământ. Este un „Jupiter fierbinte”, gigant gazos care are dimensiuni similare (masă și volum) cu Jupiter, dar este mult mai aproape de steaua sa, deci mai caldă și cu o perioadă a mișcării de revoluție mai scurtă.

NGTS-1b are cu aproximativ 20% mai puțină masă ca Jupiter. Teoriile curente cu privire la formarea planetelor nu permit planetelor atât de mari să orbiteze stele atât de mici. Formarea planetelor are loc mai lent în jurul stelelor mici și există de multe ori mai puțin material la dispoziție, astfel, un gigant gazos de asemenea dimensiuni este o enigmă pentru cercetători.

Întrucât o planetă neobișnuit de mare orbitează o planetă atât de comună în galaxie, este foarte posibil ca astfel de sisteme solare să mai existe și în alte părți, doar că până acum nu au existat instrumentele necesare pentru astfel de descoperiri.

Studiul (https://arxiv.org/pdf/1710.11099v1.pdf) a fost acceptat pentru a fi publicat în jurnalul Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.

.........

Comentariu
Principalul argument folosit de atei contra geocentrismului era ca NU este posibil ca Soarele care are o masa foarte mare, sa se invarte in jurul Pamantului care are o masa foarte mica in raport cu Soarele ... dar Stiinta tocmai a demonstrat ca se poate si acest lucru ... incredibil !



Titlu: Re: Gravitația nu există, este doar o iluzie !
Scris de: Admin din Decembrie 24, 2017, 01:21:40 p.m.
Savanții pot demonstra falsitatea teoriei lui Einstein - extras din descopera.ro (http://www.descopera.ro/stiinta/16881521-savantii-pot-demonstra-falsitatea-teoriei-lui-einstein-odata-cu-descoperirea-unei-gauri-negre-supermasive)

„Nu este niciodată o idee bună să mizezi împotriva lui Einstein, dar dacă am văzut ceva care era foarte diferit de ce ne așteptam,
ar trebui să modificăm teoria gravitației”, a precizat Sheperd Doeleman, directorul proiectului de la Harvard-Smithsonian Centre for Astrophysics.

Sheperd Doeleman, the project leader from the Harvard-Smithsonian Centre for Astrophysics, said: “As I've said before, it's never a good idea to bet against Einstein, but if we did see something that was very different from what we expect we would have to reassess the theory of gravity.