Mesaje Recente

Pagini: [1] 2 3 ... 10
1
Teologie si Stiintă / Re: Gravitația nu există, este doar o iluzie !
« Ultimul mesaj de Admin Decembrie 24, 2017, 01:21:40 p.m. »
Savanții pot demonstra falsitatea teoriei lui Einstein - extras din descopera.ro

„Nu este niciodată o idee bună să mizezi împotriva lui Einstein, dar dacă am văzut ceva care era foarte diferit de ce ne așteptam,
ar trebui să modificăm teoria gravitației”, a precizat Sheperd Doeleman, directorul proiectului de la Harvard-Smithsonian Centre for Astrophysics.

Sheperd Doeleman, the project leader from the Harvard-Smithsonian Centre for Astrophysics, said: “As I've said before, it's never a good idea to bet against Einstein, but if we did see something that was very different from what we expect we would have to reassess the theory of gravity.
2
Teologie si Stiintă / Re: Gravitația nu există, este doar o iluzie !
« Ultimul mesaj de Admin Noiembrie 20, 2017, 09:16:22 p.m. »
Premiera din astronomie care poate schimba modul în care înțelegem formarea sistemelor solare:
- o planetă gigantică și o stea foarte mică
- extras din descopera.ro

Astronomii au găsit ceva ce credeau că este imposibil: un gigant gazos de aproximativ dimensiunile lui Jupiter care orbitează o pitică roșie care are jumătate din masa și volumul soarelui nostru.

Planeta, numită NGTS-1b, a produs un record: este cea mai mare planetă raportată la steaua sa care a fost găsită până acum, având un raport pe care savanții îl credeau imposibil. Descoperirea poate schimba teoriile actuale cu privire la formarea planetelor, scrie Science Alert.

„Descoperirea planetei NGTS-1b a fost surprinzătoare - nu se credea că asemenea planete masive există în jurul unor stele atât de mici”, a precizat conducătorul acestui studiu Daniel Bayliss, de la Universitatea Warwick.

 „Acum, provocarea este de a vedea cât de comune sunt aceste tipuri de planete în galaxie, iar cu telescopul NGTS (Next-Generation Transit Survey) putem realiza acest lucru”, a adăugat cercetătorul.

NGTS-1b se găsește la aproximativ 600 de ani-lumină de Pământ. Este un „Jupiter fierbinte”, gigant gazos care are dimensiuni similare (masă și volum) cu Jupiter, dar este mult mai aproape de steaua sa, deci mai caldă și cu o perioadă a mișcării de revoluție mai scurtă.

NGTS-1b are cu aproximativ 20% mai puțină masă ca Jupiter. Teoriile curente cu privire la formarea planetelor nu permit planetelor atât de mari să orbiteze stele atât de mici. Formarea planetelor are loc mai lent în jurul stelelor mici și există de multe ori mai puțin material la dispoziție, astfel, un gigant gazos de asemenea dimensiuni este o enigmă pentru cercetători.

Întrucât o planetă neobișnuit de mare orbitează o planetă atât de comună în galaxie, este foarte posibil ca astfel de sisteme solare să mai existe și în alte părți, doar că până acum nu au existat instrumentele necesare pentru astfel de descoperiri.

Studiul a fost acceptat pentru a fi publicat în jurnalul Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.

.........

Comentariu
Principalul argument folosit de atei contra geocentrismului era ca NU este posibil ca Soarele care are o masa foarte mare, sa se invarte in jurul Pamantului care are o masa foarte mica in raport cu Soarele ... dar Stiinta tocmai a demonstrat ca se poate si acest lucru ... incredibil !



3
Teologie si Stiintă / De ce Universul are doar trei dimensiuni ?
« Ultimul mesaj de Admin Noiembrie 05, 2017, 01:49:08 p.m. »
Extras din descopera



Faptul că lumea în care trăim are trei dimensiuni vine ca un dat, dar lucrurile nu sunt atât de simple, mai ales în contextul mecanicii cuantice, care arată că, ipotetic, există mai multe dimensiuni. Fizicienii au venit cu un nou scenariu al expansiunii Universului după Big Bang care poate explica de ce Universul este tridimensional.

Un grup de fizicieni, condus de Thomas Kephart de la Universitatea Vanderbilt, au venit cu o nouă teorie care poate explica de ce Universul are doar trei dimensiuni, scrie Seeker.

De asemenea, aceștia cred că noul model poate explica expansiunea Universului imediat după Big Bang.

Aceasta este o mare dilemă în fizică, mai ales în condițiile în care „teoriile gravitației cuantice, pecum teoria stringurilor, indică existența a nouă sau zece dimensiuni spațiale la nivelul fundamental”, au precizat cercetătorii.

Au combinat fizica particulelor cu teoria nodurilor pentru a încerca să explice conceptul de „tuburi de flux” (flux tubes), „fire flexibile” de energie care țin împreună particulele elementare.

Quarcii, particulele elementare care alcătuiesc protonii și electronii, sunt ținuți împreună de un un alt tip de particulă elementară numită gluon. Aceștia leagă quarcii pozitivi de antiquarci (negativi) cu ajutorul acestor tuburi de flux.

În mod normal, tubul de flux care leagă quarcul de antiquarc ar dispărea atunci când două particule vin în contact, adică s-ar autoanihila. Totuși, echipa a precizat într-o lucrare publicată în European Physical Journal C că dacă două sau mai multe fluxuri de tub se întretaie, devin stabile. Dacă tuburile iau forma unui nod, devin chiar mai stabile și pot supraviețui particulelor care le-au creat. Teoria nodurilor este o teorie matematică unde nodurile sunt curbe autointersectante.

„Un nod sau o legătură între două tuburi de flux este stabil în teorie doar dacă acestea sunt incapabile să se intersecteze, să se reconecteze sau să treacă una prin alta”, au precizat cercetătorii.

În momentele de tranziție, precum cele care aveau loc în timpul Big Bang-ului, particulele legate s-ar desprinde, iar tuburile de flux s-ar alungi până când ar atinge un punct în care s-ar rupe. Atunci când se rup, eliberează suficientă energie pentru a forma o a doua pereche quarc-antiquarc care s-ar rupe și s-ar lega de particulele originale, producând două perechi de particule legate. Altfel spus, este ca și cum ai tăia un magnet în două, iar ambii magneți rezultați ar avea câte doi poli.

„Doar un număr de trei dimensiuni pot duce la expansiunea și crearea unui univers stabil”

Dacă tuburile ar fi înnodate, ar putea să se extindă și să se multiplice. Echipa a calculat energia pe care rețeaua de tuburi de flux o poate conține și a găsit că va fi suficientă pentru a alimenta perioada de început a expansiunii cosmice.

În acest mediu, echipa a precizat că plasma de quarc-gluon formată ar fi dus la condiții propice pentru formarea tuburilor de flux la începutul Universului. Mai mult decât atât, și mai important în articolul de față, este că acest sistem ar merge dacă Universul exista doar în trei dimensiuni. Dacă se adaugă dimensiuni, procesul devine instabil.

„Dintre toate posibilele numere de dimensiuni ale spațiului, mecanismul nostru indică faptul că doar un număr de trei dimensiuni pot duce la expansiunea și crearea unui univers stabil”, precizează echipa. „Acest model poate explica de ce trăim în trei dimensiuni, deoarece tuburile înnodate sunt instabile din punct de vedere topologic în spațiul cu mai multe dimensiuni”.

Tehnic vorbind, acest studiu recent confirmă un model din 2012 al cercetătorilor japonezi care au descoperit că (n.n serios ?), la momentul Big Bangului, Universul avea 10 dimensiuni (n.n. cum au descoperit ?), dar doar trei dintre acestea s-au extins (n.n. si restul nu !). Astfel, spațiul tridimensional pe care îl experimentăm s-a putut forma din 10 dimensiuni (n.n. 10 - cifra magica), așa cum prezice și teoria stringurilor (numită și teoria corzilor).

Comentariu:
Dupa cum ati observat, fantezia si credinta unora este extrem de complexa ... noile ipoteze au ajuns deja la un spatiu cu 11 dimensiuni !
4
Este optiunea fiecaruia. Dialogul stiinta-religie este purtat, de regula, de pe pozitii inegale. Stiinta, prin "minunile" vremii, are aparent mai multi adepti, de obicei tinerii. Dar cei care au ajuns la o anumita maturitate nu se mai grabesc sa se prosterneze in fata zeului "stiintei". Si la noi, ca peste tot, sunt multi cei care considera ca daca nu esti in ton cu stiinta esti cam demodat ... si esti etichetat cu usurinta ca "eretic" in raport cu noua "religie". Dar tocmai asta este frumusetea, ... "suntem cu totii diferiti, din fericire" !

Dupa cum se poate vedea in acest articol, Papa Francisc crede ca teoria Big-Bang si evolutionismul sunt perfect compatibile cu credinta catolica ...
Din pacate in acelasi fel cred si multi dintre ortodocsi ...
5
http://preachersinstitute.com/2010/03/08/fr-john-romanides-on-extraterrestrial-life-by-fr-john-romanides/
http://www.johnsanidopoulos.com/2013/03/theology-and-science.html

Doamne-ajută fraților, Christos a Înviat! Nevrând să mai deschid alt topic,căci deja sunt destule, am hotărât să scriu aici, mi s-a părut a fi locul adecvat de a o face. Ce părere aveți despre cele două articole de mai sus? Primul este scris de cunoscutul teolog Pr. John Romanides, al doilea de ucenicul său, episcopul Hierotheos Vlachos. Am rămas perplex după ce am citit aceste păreri ale lor, par a fi în total dezacord cu ce am vorbit noi aici, sau cu ce a scris, de exemplu, Pr. Serafim Rose pe această temă a relației dintre știință și teologie.
6
Sfânta Traditie ortodoxă / Re: Dialog despre post cu un călugăr din Sfântul Munte
« Ultimul mesaj de Admin Martie 08, 2017, 03:11:04 p.m. »
Folosul postului - Sfântul Ioan Gură de Aur

Extras din „Problemele vietii” Editura Egumenita

Mulți creștini, nedând o prea mare importanță postului, îl țin fără tragere de inimă sau nu îl țin deloc. Și totuși, trebuie să primim postul cu bucurie, nu cu frică și părere de rău, căci nu este înfricoșător pentru noi, ci pentru diavoli. În cazul demonizaților, mult poate face postul, mai ales când este însoțit de sora sa bună, care este rugăciunea. De aceea, Hristos a spus: Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune și cu post (Mat. 17, 21).

Așadar, dat fiind faptul că postul îi alungă departe pe vrășmașii mântuirii noastre, trebuie să îl iubim, nu să ne temem de el. Trebuie mai degrabă să ne temem de mâncarea multă, mai ales atunci când este însoțită de beție, pentru că ea ne supune patimilor, în vreme ce postul, dimpotrivă, ne scapă de patimi și ne dăruiește libertatea duhovnicească. De ce dovadă a binefacerilor postului mai avem nevoie, atunci când știm că el luptă împotriva diavolului și ne izbăvește de robia păcatului?

Nu numai călugării cu viață îngerească sunt însoțiți de puterea postului, dar și unii mireni, care zboară pe aripile lui până la înălțimile cugetării sfinte.

Vă amintesc că cei doi mari prooroci ai Vechiului Testament, Moise și Ilie, cu toate că aveau mare îndrăzneală la Dumnezeu, prin virtuțile lor, posteau adesea, iar postul îi apropia de Dumnezeu.


Chiar și cu mult înainte de ei, la începuturile creației, atunci când Dumnezeu l-a plăsmuit pe om, i-a dat deîndată porunca să postească. Dacă Adam împlinea această poruncă, avea să se mântuiască. Din toți pomii din rai poți să mănânci, iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit! (Facerea 2, 16-17). Aceasta nu era alta decât porunca de a posti. Dacă și în Paradis era nevoie de post, cu atât mai mult este nevoie în afara sa. Dacă înainte ca omul să fie rănit sufletește, postul era pentru el medicament, cu atât mai mult este medicament acum, când sufletul său este rănit de păcat. Dacă înainte să înceapă războiul poftelor, era absolută nevoie de post, cu atât mai multă nevoie este acum, când suntem în război cu diavolul. Dacă Adam se supunea acestei porunci, nu ar mai fi auzit cuvintele: pământ ești și în pământ te vei întoarce (Facerea 3, 19). Pentru că Adam nu s-a supus, au urmat moartea, grijile, suferințele și o viață mai grea decât orice moarte.

Vedeți cum Dumnezeu Se supără atunci când postul este disprețuit? Și nu puteți să vă închipuiți cât Se bucură El când ținem post. Moartea a intrat în om pentru că a nesocotit postul și este scoasă din el prin post. Astfel s-a întâmplat și cu ninivitenii.

Și a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând: „Scoală-te și du-te în cetatea cea mare a Ninivei și propovăduiește acolo, căci fărădelegile lor au ajuns până în fata Mea!” (Iona 1, 1-2). După mai multe peripeții (Iona 1, 3-2, 11), Iona s-a dus la niniviteni și le-a spus că cetatea lor urma să fie distrusă: Patruzeci de zile mai sunt, și Ninive va fi distrusă! (Iona 3, 4). Când au auzit aceste cuvinte, oamenii din Ninive nu s-au arătat disprețuitori și indiferenți. Cu toții – bărbați, femei, stăpâni, robi, copii și bătrâni – au început să postească. Ba și pe animale le-au pus să postească. Iată de ce am spus mai înainte că de mâncarea multă și de băutură ar trebui să ne temem, nu de post: mâncarea și băutura au fost aproape să distrugă cetatea, pe când postul a izbăvit-o.

Proorocul Daniel a fost aruncat în groapa leilor, dar pentru că postise, a ieșit nevătămat, ca și cum ar fi fost aruncat între oi (Dan. 6, 16-23). Dar și cei trei tineri, care au postit la rândul lor, au fost aruncați în foc și au ieșit de acolo cu trupurile luminoase și neatinse de flăcări (Dan. 3, 19-27). Dacă focul a fost adevărat, atunci cum de nu i-a ars pe acești oameni? Dacă trupurile lor erau adevărate, cum de nu au fost vătămate? Cum? Întreabă postul să-ți spună. El o să te lămurească în legătură cu această taină, pentru că taină este, cu adevărat, ca trupurile să fie date fiarelor sălbatice sau focului și să nu pățească nimic. Vezi ce luptă peste fire și apoi ce biruință peste fire? Adu-ți aminte mereu de puterea postului și primește-l cu sufletul deschis, pentru că este nebunie curată să ne îndepărtăm de el, atunci când și de colții leilor ferește, și de foc scapă, și pe diavoli îi îndepărtează, potolind văpaia patimilor, liniștindu-ne gândul și aducându-ne alte și alte binefaceri.

„Mi-e frică de post pentru că strică și slăbește trupul”, poate că spui tu. Dar să știi că pe cât se strică materia omului, pe atât se înnoiește sufletul său (vezi 2 Cor. 4, 16). Pe de altă parte, dacă vrei să cercetezi bine lucrurile, vei vedea că postul are grijă de sănătatea trupului. Iar dacă nu crezi cuvintele mele, întreabă-i pe doctori, să-ți zică ei mai bine. Aceștia spun că sănătatea este menținută prin cumpătare la mâncare, pe când lăcomia duce la tot felul de boli, care distrug trupul.

Așadar, să nu ne temem să postim, căci postul ne scoate din multe rele. Mai văd oameni care înainte și după post se îmbuibă cu hrană și cu băutură, pierzând astfel folosul postului. Este ca și cum trupul nostru abia și-ar reveni dintr-o boală și când ar da să se ridice din pat, cineva l-ar lovi tare cu piciorul și l-ar îmbolnăvi și mai tare. Ceva asemănător se întâmplă și cu sufletul nostru atunci când înainte și după post nu suntem cumpătați.

Dar și când postim, nu ajunge să ne abținem de la diferite mâncăruri, ci trebuie să postim și sufletește. Există primejdia ca ținând posturile rânduite de Biserică, să nu avem nici un folos. Din ce cauză? Pentru că ne ținem departe de mâncăruri, dar nu ne ținem departe de păcat; nu mâncăm carne, dar mâncăm sufletele celor săraci; nu ne îmbătăm cu vin, dar ne îmbătăm cu pofte trupești; petrecem ziua în post, dar ne uităm la lucruri rușinoase. În felul acesta, pierdem folosul postului. De aceea, postul de mâncare trebuie însoțit de îndepărtarea de orice păcat, de rugăciune și de luptă duhovnicească. Numai astfel vei aduce jertfă bine-plăcută Domnului și vei avea mult folos.

Temeiul postului

Nu-i  nici  o  vinovăție  să mănânci.  Domnul  fie slăvit!… Ceea ce strică este pofta nesățioasă, îmbuibarea peste ceea ce trebuie, umflarea stomacului până la refuz. Tot așa cu vinul. A-l folosi cu măsură, nu-i nici o greșeală. Greșeala e a te da beției și a fi necumpătat, a-ți perverti folosința minții. Dacă slăbiciunea voastră trupească nu vă îngăduie să treceți ziua fără să mâncați, nici un ins înțelept nu v-ar putea ține de rău.

Stăpânul nostru e blând și cu omenie, nu ne cere de nimic peste puterile  noastre.  Dacă ne cere să ne înfrânăm de  la mâncare și să postim, aceasta nu-i fără un temei și nu așa, numai ca să stăm fără să mâncăm, ci pentru că dezlipindu-ne de lucrurile acestei lumi, să ne încredințăm celor ale sufletului în toată vremea care ne stă la îndemână.

Dacă am duce viața într-un duh cumpătat, dacă toată vremea noastră slobodă ar fi hărăzită lucrurilor duhovnicești, dacă ne-om atinge de hrană numai pentru a ne îndestula nevoile și vom folosi întreaga noastră viață în lucrări bune, n-am avea ce face cu ajutorul pe care ni l-ar da postul. Dar firea omenească trândavă fiind, atrasă mai ales spre moleșeală și bucurie, stăpânul nostru, cel plin de bunătate, ca un duios părinte, a închipuit pentru noi leacul postului, ca să smulgă moliciunea din inimile noastre și să ne facă să ne strămutăm grija de la lucrările lumii acesteia la cele duhovnicești…

Nu vom posti cu prisosință, de nu ne vom feri de tot păcatul

Postiți? Arătați-mi-o prin fapte. Prin care? Veți zice.

De vedeți un sărac, aveți milă de el, un dușman, împăcați-vă cu el, un prieten înconjurat de bun nume, nu-l invidiați, o femeie frumoasă, întoarceți capul.

Nu numai gura voastră să postească, ci și ochiul, și urechea, și picioarele, și mâinile, și toate mădularele trupului vostru.

Mâinile voastre să postească, rămânând curate de hrănire și de lăcomie. Picioarele, nealergând la teatrul cu spectacole proaste. Ochii, neprivind cu ispitire frumusețile străine. Hrana ochilor este ceea ce ei văd. Dacă-i o priveliște neîngăduită și potrivnică Legii, postul suferă din pricina aceasta și mântuirea sufletului este vătămată întru totul; dacă-i o priveliște îngăduită de Lege și fară greșeală, postul se împodobește cu ea. Ar fi peste fire de ciudat ca, în vremea postului să te ții chiar și de la hrana îngăduită, și să te duci să guști priveliștile oprite.

Nu mâncați carne? Atunci opriți și ochii de a privi nerușinarea. Asemenea, urechea voastră se cade să postească.

A posti pentru ureche înseamnă a o astupa pentru vorbirile de rău și pentru zavistii. „Nu aplecați urechea voastră la vorbirile deșarte” – este scris. Gura, pe de altă parte, trebuie să postească de sudalme sau alte vorbiri rușinoase.

La ce bun să te ții de la carne de pasăre și de la pește, de-ți vei sfâșia și ucide pe fratele tău?

Apoi, ceea ce trebuie să cercetăm, cu privire la post, este dacă am căpătat mai multă râvnă, dacă ne-am îndreptat unele din nedesăvârșirile noastre, dacă ne-am spălat de greșeli. E un obicei răspândit în vremea postului mare, de a ne întreba unii pe alții câte săptămâni am postit.

Și auzim pe unii: o săptămână, pe alții: două, pe unii: toate. Dar unde-i prisosirea, dacă săvârșim postul cu mâinile goale de fapte bune? Când cineva îți va zice: „Eu am ținut tot postul”, răspunde-i: „E aveam un dușman și m-am împăcat cu el, obisnuiam să bârfesc și m-am oprit, suduiam, și m-am lăsat”.

Ceea ce folosește negustorilor, nu este atât să străbată o mare depărtare pe mare, ci de a aduce o bună încărcătură de mărfuri din belșug. Nu prisosim nimic cu postul, dacă numai îl săvârșim, fară să ne gândim la nimic și cum o fi.

Dacă postul ne este abținerea de la mâncare, odată ce au trecut cele patruzeci de zile, a trecut și postul. Dar de ne vom abține de la păcat, postul acesta nu va înceta după ce celălalt a trecut. Ne va fi de folos necontenit – și înainte de împărăția cerurilor, ne va aduce aici, pe pământ, bună răsplătire.
7
Sfânta Traditie ortodoxă / Dialog despre post cu un călugăr din Sfântul Munte
« Ultimul mesaj de Admin Martie 08, 2017, 03:05:09 p.m. »
Extras din doxologia.ro

Binecuvintează părinte!

„Dumnezeu să te binecuvânteze, bucuria mea!”

Sunteți de mult timp în Sfântul Munte?

„Viețuiesc aici de șaizeci de ani, dar ce sunt șaizeci de ani în fața lui Dumnezeu; o respirație.”

Părinte, aș vrea să-mi spuneți câteva cuvinte despre post.

„Pentru a da un sfat trebuie ca mai întâi să-l experimentezi, trebuie să-l trăiești. Doar cineva care s-a născut lângă mare sau este un om al mării poate vorbi despre mare. Dar mă voi supune dorinței tale și îți voi împărtăși din învățăturile Părinților care erau prieteni ai postului.”

Părinte, este postul un scop în sine?

Postul nu este un scop în sine, ci un mijloc spre scop. Spre exemplu, să vii la Muntele Athos a fost scopul tău, destinația ta. Ambarcațiunea care te-a adus aici a fost doar mijlocul prin care ți-ai îndeplinit scopul. La fel este și cu postul: este unul dintre mijloacele oferite nouă de dragostea lui Dumnezeu, mijloc care să ne facă să râvnim pe Dumnezeu. Dumnezeu este scopul și destinația noastră.”

Când a apărut postul?

„Postul este îngemănat cu umanitatea. Potrivit Sfântului Vasile cel Mare, postul a fost dat omului de către Dumnezeu în rai.”

Dar de ce a dat Dumnezeu porunca postului? Pentru a-l distruge pe om?

„Nu, ci pentru a-l mântui! Sfântul Ioan Gură de Aur scrie că atunci când Dumnezeu l-a creat pe om El l-a luat și l-a așezat în mâinile postului, care este o mamă afectuoasă și un învățător excelent. L-a încredințat postului pentru mântuirea lui. Deși postul este un învățător, acesta nu îl limitează ci îl zidește pe om.”

Părinte, este postul o necesitate?

„Sfântul Ioan vă va răspunde iarăși: «Dacă postul era necesar în Eden, este cu atât mai necesar în afara lui. Dacă înainte de a ne lovi aveam nevoie de medicament, cu atât mai mult vom avea nevoie după ce ne-am rănit. Înțelegi?»”

Ce?

Porunca postului a fost dată în rai ca o precauție împotriva căderii. De la căderea omului este dat în scop terapeutic, de refacere.”

Atunci care este scopul postului?

„Postul ofilește dorințele păcătoase, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul; și Sfântul Simeon Noul Teolog spune că postul ne înmoaie inimile. Sfântul Grigorie Palama spune că prin post se împlinește și desăvârșește orice faptă bună. Acestea sunt motivele pentru care Sfântul Ioan Gură de Aur își mărturisește dragostea pentru post: «Iubesc postul pentru că este mama înțelepciunii și fântâna actelor filozofice.»”

Cum ar trebui să postim?

Postul este un mijloc, o unealtă spirituală care nu este limitată la mâncare, ci omul ca întreg trebuie să participe la el în chip psihosomatic, adică trup și suflet. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: «Postești? Dovedește-mi asta prin lucrările tale. Dacă vezi un om sărman, miluiește-l. Dacă vezi că un prieten este lăudat, nu-l invidia. Nu posti doar cu gura, ci și cu ochii și urechile și picioarele și mâinile și cu toate mădularele trupului tău. Postește cu mâinile, lepădându-te de lăcomie. Postește cu picioarele, încetând să mai alergi după păcate. Postește cu ochii, disciplinându-i pe aceștia să nu mai privească la ceea ce este păcătos. Postește cu urechea, ne mai ascultând vorbele deșarte și bârfele. Postește cu gura ne mai vorbind cuvinte netrebnice și critici nedrepte. Pentru că ce vom folosi dacă ne abținem de la păsări și pește, dar ne mușcăm și devorăm semenii?»”

Cum ne mușcăm și devorăm frații?

„Prin defăimări și critici, care vin din lipsa de dragoste pentru fratele nostru.”

Mulțumesc Părinte. Învățătura ta mi-este de mult folos duhovnicesc.

„Să mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a luminat sfinții. Mergi cu bine și Harul lui Dumnezeu să se pogoare peste tine, fie ca Maica Domnului să te ocrotească, și sfinții să te călăuzească. Și nu uita ca postul este mai întâi de toate să flămânzim după Dumnezeu!
8
Teologie si Stiintă / Re: Gravitația nu există, este doar o iluzie !
« Ultimul mesaj de Admin Februarie 08, 2017, 03:32:52 p.m. »
Extras din Mistere încă neelucidate ale Universului

Confirmarea pas cu pas a Teoriei Relativitǎții (cine a confirmat ?) nu a elucidat nici pe departe geneza câmpului gravitațional planetar, stelar și al Universului în totalitatea sa. Încǎ nu se știe care este vectorul de câmp, particula sa elementarǎ iar ca ecuații ale acestui câmp s-au folosit ca substitute elemente ale componentei magnetice a câmpului electromagnetic. Ori se știe foarte clar cǎ deși sunt asemǎnǎtoare, aceste douǎ câmpuri au mari deosebiri.

Câmpul electromagnetic are arii de manifestare strict delimitate, caracteristici de frecvențǎ, amplitudine, lungime de undǎ, etc, foarte bine circumscrise și nu are caracter universal. Nu s-a emis pânǎ în prezent nici o teorie credibilǎ asupra structurilor care emit gravitonii, nu s-a explicat care anume forțǎ genereazǎ “mișcarea spre apex”, nu se știe exact cum interacționeazǎ gravitația cu spațiu-timpul, existând suspiciunea mai mult decât rezonabilǎ cǎ spațiu-timpul este și dimensiune și câmp universal.

Nu s-a explicat de ce câmpul electromagnetic al Terrei are caracter pulsatoriu, nici cǎ mișcarea de precesie a Terrei nu poate fi explicatǎ doar de forța mareicǎ de atracție a Lunii. Teoria nucleului feromagnetic al Terrei este o glumǎ bunǎ, dacǎ ne gândim cǎ în centrul planetei noaste ar trebui sǎ avem o temperaturǎ de peste 210 mii grade Celsius. Dacǎ ar fi așa, Terra ar fi zguduitǎ de fenomene tectonice extrem de grave și s-ar întinde ca o placintǎ prin spațiu. Dacǎ extrapolǎm geneza câmpului gravitațional al Terrei la Soare și la planetele mai mari, gluma devine o tragicomedie. Cu atât mai mult cǎ se știe faptul cǎ la suprafața sa, Soarele are 5-6 mii de grade iar la câteva sute de mii de km distanțǎ de suprafața sa, temperatura sǎ creascǎ la sute de milioane de grade Celsius. Nu cumva s-a ales greșit locația în care se produc reacțiile de fuziune nuclearǎ stelarǎ? Mai mult ca probabil, aceste reacții de fuziune sǎ aibe loc nu în masa stelarǎ ci la distanțe apreciabile de aceasta.

Se știe cǎ Universul e rece, foarte rece dacǎ ne gândim cǎ temperatura sa medie este de 0,4 grade Kelvin. Nu se știe însǎ de ce intensitatea câmpului gravitațional din spațiul interstelar (prezis a fi de 20-30 gauss) este de câteva sute de mii de ori mai mare.
În concluzie, nu putem ști prea multe despre câmpul gravitațional pentru cǎ nu prea știm ce sǎ cǎutǎm.
9
Teologie si Stiintă / 10 motive esențiale care vor convinge și un ateu că Dumnezeu există
« Ultimul mesaj de Admin Ianuarie 05, 2017, 10:10:39 a.m. »
sursa: ortodox.md

Se spune că, dacă ești ateu, deja ai o convingere, așa că nu mai poți fi determinat să crezi în Dumnezeu. Dar asta nu înseamnă că preoții nu pot să găsească motivele cele mai bune care să dovedească faptul că Dumnezeu există. Le poți contrazice?

Părintele Eugen Tănăsescu de la Arhiepiscopia Tomisului  este cunoscut pentru felul în care duce cuvântul Bisericii în media. El însuși blogger și manager al postului de Radio Dobrogea, preotul a răspuns invitației echipei „Adevărul” de a găsi zece motive care justifică existența Domnului.

1. „Absolutul există deja în mine”
Primul argument este cel așa-numit al contingenței. Părintele Tănăsescu spune că el „pleacă de la observarea raportului dintre limite și infinit. În mintea mea există ideea unei ființe absolute, infinite, superioare oricărei alte ființe. Acestea sunt, practic, atributele divinității. Dacă mintea mea poate presupune acestea, înseamnă că Dumnezeu poate exista, căci nimic nu-L împiedică să existe, fiind absolut. E drept că argumentul nu demonstrează existența divinității, dar invită la cercetarea unei ipoteze, ca în știință. Prin urmare, ca să mă lămuresc, rămâne doar să Îl caut pe Dumnezeu.”

2. Totul are un început
Argumentul cauzalității pare să fie unul la fel de valid în ochii celor care se îndoiesc. El pleacă de la relația cauză-efect, crede preotul constănțean. „Chiar și știința presupune un "Big-Bang", ca un început al lumii. Această primă cauză a tuturor, inclusiv a "Big-Bangului", este divinitatea, cea care este singura capabilă să facă ceva “din nimic”, inclusiv viața. Mai mult, divinitatea nu este cauzată de nimic, Ea existând prin sine.”

3. Toată creația vorbește tăcut despre El
Părintele Eugen Tănăsescu crede că dacă ne uităm la Univers și la legăturile dintre diferitele lucruri care îl compun vom observa că există o anumită raționalitate și o frumusețe care poate fi citită printre rânduri. „Însăși faptul că totul poate fi pus în anumite ecuații, legi, teoreme, etc. i-a făcut pe oamenii de știință onești să recunoască o ordine și raționalitate a lumii. Mai nou, chiar și matematicienii susțin că Dumnezeu poate fi demonstrat matematic, deoarece El însuși este Rațiune absolută. Pe de altă parte, frumusețea lumii arată că rațiunea are ca scop înalt armonia”, spune preotul. Pe de altă parte, el recunoaște că nu toate lucrurile din lume sunt frumoase și că lumea în sine este imperfectă, dar omul are menirea să o îmbunătățească. El dă vina pe aceste imperfecțiuni ca o cauză a cataclismelor. „Imperfecțiunile nu pot distruge ceea ce e frumos. Un peisaj care încântă ochiul demonstrează că lumea este făcută pentru a ne ajuta, nu pentru a ne distruge”, spune Eugen Tănăsescu.

4. Religiozitatea există în fiecare om și în fiecare cultură
Termenul de religiozitate este înțeles de către preotul constănțean ca o tendință a omului de a se lefa de valori, de a se supune lor și a le urma. „Credința în valori există în orice om. Problema este doar la definirea acestor valori. De aceea, de-a lungul timpului, divinitatea și valorile ei au fost înțelese diferit, dar asta nu a desființat divinitatea. Până și ateismul crede că Dumnezeu nu există, iar evoluționismul darwinist presupune că religiozitatea este o achiziție culturală a omului. Ori chiar și asta înseamnă două lucruri care confirmă divinitatea: că omul a achiziționat religia de undeva (de unde oare dacă nu din descoperirea că Dumnezeu există) și că, odată achiziționată religia, ca parte a evoluției, nu mai are cum scăpa de ea, căci ar însemna involuție”, notează preotul Tănăsescu.

5. „Pentru că sunt chipul Său”
Caracteristicile omului se regăsesc în Dumnezeu, crede Eugen Tănăsescu. „Acestea sunt: rațiune, sentiment, voință, putere de a stăpâni peste lucruri, morală. Asta înseamnă că omul este o icoană a divinității, care a sădit în el aceste caracteristici. Rămâne ca omul, prin educație, să desăvârșească acest “chip”, aceste caracteristici, pentru a ajunge la “asemănarea” cu Dumnezeu.”



6. „M-a ajutat când am strigat către El”
Dacă până acum au fost prezentate argumente ale minții, preotul trece și la argumentele inimii. Din punctul său de vedere, Dumnezeu nu este ceva abstract, greu de atins. El este prezență vie și personală (Tată, Fiu și Duh Sfânt), cu care omul poate interacționa.

„De multe ori, eu însumi am avut certitudinea acelei “mâini nevăzute” care pune lucrurile într-o anumită ordine. Și, cu cât mă rog mai mult, cu atât se arată mai bine. Pentru mine, cred că mulți din cei ce susțin că Dumnezeu nu există, nu L-au văzut încă, pentru că nici nu L-au chemat sau căutat. Dimpotrivă, unii se simt chiar încurcați de existența unei autorități superioare, cum și în societate anarhiștii refuză orice regulă sau autoritate. Dar îndoiala sau opoziția nu sunt soluțiile cele mai bune pentru a-L descoperi pe Dumnezeu” , mărturisește părintele Eugen Tănăsescu.

7. El este Adevărul
Raportarea la Adevăr este, din punctul de vedere al preotului constănțean, de două tipuri: îl recunoști sau îl alegi. De aici și sintagma „nimeni nu deține adevărul absolut”. Ea nu este o afirmare a relativității, spune părintele, ci vine să demonstreze existența prin sine a adevărului. „Ori, dacă lucrurile stau așa, înseamnă că cel relativ sunt eu, poziția mea față de Adevăr. Înțelept ar fi ca să nu trăiesc în opoziție cu Adevărul. Eu însă identific Adevărul nu cu un principiu, sistem sau filosofie de viață. Acestea sunt doar efecte, emanații ale Adevărului. Adevărul trebuie să fie neapărat o persoană, capabilă să-mi transmită aceste efecte, ca eu să mi le pot însuși. De aceea, pentru mine, Adevărul este Dumnezeu, identificat mai amplu în persoana lui Hristos. Nu vă grăbiți însă să-L contestați. Mai întâi, cunoașteți-L. O să vă ia ceva timp…”.

8. Fiind iubire, a sădit morala în noi
Poate un ateu să înțeleagă că Dumnezeu îl lasă să-l aleagă? Preotul constănțean susține că tocmai asta îi place la El:
 „Nu mă forțează să cred în El.  Un Dumnezeu care convinge cu forța nu e un Dumnezeu care te iubește. . . e un dictator. Ori,  Dumnezeu îmi promite că Adevărul mă face Liber,  chiar și de mine însumi. Dacă Dumnezeu pare un dictator,  ceva nu e în regulă,  ori la mine,  ori la El. Mai degrabă la mine,  caci eu sunt mai susceptibil de înțeles greșit Iubirea.”

9. Unde este Dumnezeu când se întâmplă nenorociri?
Preotul constănțean recunoaște că argumentele prezentate până acum fac pare din domeniul speculației personale, însă crede că Dumnezeu nu este neidentifcabil. „El s-a arătat lumii. Asta demonstrează iubirea lui față de om, căci nu ne-a lăsat să orbecăim în căutare, ci a venit în întâmpinarea noastră. Iar faptul că unii au fost deranjați și au căutat să-L elimine pe nedrept nu face decât să-mi întărească convingerea că El s-a arătat nouă, făcându-se și om. Este ceea ce caracterizează creștinismul: Dumnezeu se face om, ca mine, ca pe mine să mă facă viu și veșnic, ca El.

Pentru cei care întreabă însă unde este Dumnezeu când se întâmplă nenorociri,  răspunsul meu e simplu: acolo unde L-am pus, pe Cruce. Multe nenorociri se întâmplă când dăm pe Dumnezeu la o parte, nu pentru că El e răzbunător, ci pentru că noi riscăm mult atunci când ne împotrivim Binelui” , a explicat Eugen Tănăsescu.

10. Garanția că nu ne întoarcem în neant
Ultimul argument în favoarea existenței lui Dumnezeu este legat de ce câștigă cei care cred în El. Părintele Tănăsescu este de părere că oamenii au de câștigat desăvârșirea și veșnicia.

„Chiar dacă uneori facem confuzii în privința înțelegerii și relaționării cu El, existența Lui ne definește drumul în viață.
Fără Dumnezeu, totul rămâne închis într-un cerc “strâmt și rece”.  Blaise Pascal are o grămadă de citate despre Dumnezeu. La unul simt nevoia să-l contrazic. El a spus că dacă cred că Dumnezeu există și totuși nu există, n-am pierdut nimic. Eu cred că e greșit. Căci tot Pascal a zis că Dumnezeu, fiind perfect, nu ne poate înșela. Așadar, dacă Dumnezeu nu există, am pierdut totul, inclusiv speranța și perfecțiunea. Prin urmare, fără Dumnezeu, omul devine un nimic, care vine din nimic și se duce către nicăieri. Dar să avem speranță că El există. E garanția nedispariției noastre în neantul din care am venit”,
a încheiat preotul Eugen Tănăsescu.






10
Teologie si Stiintă / Re: Satelitii geostationari, Coriolis, pendulul lui Foucault, etc.
« Ultimul mesaj de Admin Septembrie 04, 2016, 12:05:32 p.m. »
Andrei, eu am vazut deja The Principle.
Am comandat pe internet varianta Blu-ray, aici   Se poate comanda si varianta DVD.



Merita vazut !
Pagini: [1] 2 3 ... 10