Autor Subiect: Adevărata religie nu se contrazice cu adevărata știință  (Citit de 7404 ori)

Offline PlatonP

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 73
  • Religie: Ortodox
Adevărata religie nu se contrazice cu adevărata știință
« : Decembrie 10, 2012, 07:17:43 p.m. »
O sintagmă des întâlnită în ultima vreme, și aceasta începând cu "dialogurile știință-religie (teologie)" începute în secolul trecut.

Ne amintim că în secolul al XIX-lea materialismul științific ateist a trecut la atac deschis asupra religiei/teologiei/bisericii. Deși rădăcinile lui s-au găsit în filosofia germană idealistă, totuși s-a văzut limpede că statutul acestui materialism a decăzut la stadiul de ideologie (și propagandă) atee militantă.

În acest război pe viață și pe moarte cu religia, materialiștii științifici și dialectici (marxiști sau nu) au avut ca armă de bază știința. Ateismul chiar și în zilele noastre se bazează aproape exlusiv pe aceasta, pe care stă sau cade.

În secolul XX asistăm la un adevărat triumf (dar unul văzut, aparent) al științei asupra religiei, dar și filosofiei și ideologiei. Desigur este vorba acum despre o știință exclusiv atee și materialistă.

În fața acestui atac devastator, ce a târât în prăpastia necredinței milioane de suflete - în special bărbați! - atât în răsărit cât și în apus, în Europa, dar și Asia și America, biserica/religia, prin unii reprezentanți au avut ideea de a prezenta în mediile tot mai "secularizate" ideea că: "Adevărata religie nu se (poate) contrazice cu adevărata știință"

În caz concret s-au adus exemple de mari savanți de până în sec. XIX, care au fost credincioși, lăsându-se la o parte aspectul confesional, ortodoxia sau eterodoxia lor, important fiind faptul că nu erau atei!

Revenind în zilele noastre, ni s-a părut necesară o specificare importantă, și anume:

"Adevărata religie" este, din punctul nostru de vedere, credința creștin-ortodoxă. Acest lucru este - sau cel puțin ar trebui să fie - clar dreptslăvitorilor creștini. Nu ne interesează în acest moment cum văd lucrurile celelalte confesiuni sau religii.

Dar, pe cât de clară este problema "adevăratei religii", pe atât de confuză, ambiguă și nedefinită este cea a "adevăratei științe", cu care "adevărata religie" să se împace de minune.

Acceptând ca adevărată și de bun simț aserțiunea din titlul topicului, să încercăm pe cât e posibil, să aflăm: care este "adevărata știință"?

- Cine decide acest lucru?

- După ce criterii?

- Ce condiții trebuie să îndeplinească?

Offline Dori

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 24
  • Religie: Ortodoxă
Re: Adevărata religie nu se contrazice cu adevărata știință
« Raspuns #1 : Decembrie 13, 2012, 09:53:07 p.m. »
Adevărata știință este cea cu frică de Dumnezeu, cea care se mai numește și înțelepciune. Astăzi searbăda "știință" este o acumulare de informații care să ducă la un anumit profit , este lipsită de înțelepciunea care i-ar conferi un statut nobil. Știința de multă vreme s-a despărțit de Dumnezeu care a creat-o fiind un fel de înger căzut, un fel de dușman al mântuirii omului, în cea mai mare proporție (poate nu total). Binefacerile științei și tehnicii au dus la slăbirea puterilor fizice ale omului, la orgolii, trufii și conflicte mai ales militare. Înțelepciunea curată, cu frică și respect față de Creație, față de munca Domnului care a făcut toate bune, nu ar fi ajuns la asemenea "performanțe" ca astăzi. Chiar dacă nu ar fi avansat până la lansarea de sateliți, probabil că nu ar fi fost nevoie de asemenea "minuni" comunicarea fiind înlocuită de cea prin duh, prin alte minuni adevărate, adică exact cele respinse de savanți și consemnate în cărțile sfinte (Sfânta Scriptură, Cronografe, viețile sfinților). Iată cum ar trebui să pornească orice savant pe băncile școlii, ce atitudine ar trebui să își formeze un adevărat savant, iată ce spune cel mai înțelept om al Vechiului Testament, Împăratul Solomon:
(versetele)
22 "Până când veți iubi prostia, proștilor? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura, și vor urî nebunii ȘTIINȚA?
23 Întoarceți-vă să ascultați mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele...
24 Fiindcă eu chem și voi vă împotriviți, fiindcă îmi întind mâna și nimeni ia seama,
25 fiindcă lepădați toate sfaturile mele, și nu vă plac mustrările mele,
26 de aceea și eu, voi râde când veți fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza,
27 când vă va apuca groaza ca o furtună, și când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va da peste voi necazul și strâmtorarea.
28 Atunci mă vor chema, și nu voi răspunde; mă vor căuta, și nu mă vor găsi.
29 Pentru că au urât ȘTIINȚA, și n-au ales frica Domnului,
30 pentru că n-au iubit sfaturile mele, și au nesocotit toate mustrările mele.
31 De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor, și se vor sătura cu sfaturile lor.
32 Căci împotrivirea proștilor îi ucide, și liniștea nebunilor îi pierde;
33 dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniștit și fără să se teamă de vreun rău."

Nebunii (versetul 22) urăsc adevărata știință, adică exact acea știință care are frică de Dumnezeu (versetul 29). Mustrările Domnului or fi fost acelea care le îngrădea cercetarea nesăbuită asupra gingașelor firi ale lucrurilor, ale alcătuirii umorilor sau stihiilor? Astăzi și noi ne "săturăm cu sfaturile lor" adică ale savanților care au descoperit fibrele sintetice și mersul curenților electrici, ne hrănim cu roada umbletelor lor (versetul 31), dar, ce să facem, asta e lumea, așa am primit-o ... Ne temem de rău (versetul 33), de hrana stricată, de catastrofe nucleare ...
Ar fi o adevărată mucenicie să  lepădăm cuceririle tehnicii și ale științei, așa cum ar trebui și să ne mulțumim cu focul viu, apa chioară (clară, curată), aerul curat, pământul pur și simplu. Până să dobândim adevărata știință, aceea a mântuirii sufletului, ne-am prăpădi de foame ... Dar nu e imposibil, avem speranța ca tinerii de azi să o ia de la început, să țină lumea cu rugăciunile lor, așa ca și sfinții din vechime, să dea învățătura lor celor ce însetează de asemenea cunoaștere!

Offline LgMihail

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 49
  • Religie: Ortodox
Re: Adevărata religie nu se contrazice cu adevărata știință
« Raspuns #2 : Decembrie 14, 2012, 05:58:01 p.m. »
Ce este stiinta decide Sfantul Apostol Pavel:
"Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate (II Timotei; 3,16)".

Ce NU este stiinta, decide tot Sfantul Apostol Pavel:
"O, Timotei, păzește comoara ce ți s-a încredințat, depărtându-te de vorbirile deșarte și lumești și de împotrivirile științei mincinoase, pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credință.(I Timotei; 6, 20-21)"

Asemenea invata si Sfantul Isaia Pustnicul, in vestita si mult folositoarea sa scriere: Asketiconul. "Fereste-te de stiinta cea mincinoasa care se impotriveste invataturii celei sanatoase."

Imbinand, despre ceea ce este si ceea ce nu este stiinta, ne invata Sfantul Vasilie cel Mare:

"Pentru ce vă spun acestea? Pentru că e vorba să cercetez alcătuirea lumii și să contemplu universul nu pe temeiul principiilor filosofiei lumii, ci pe temeiul învățăturilor pe care Dumnezeu le-a dat lui Moise, slujitorul Lui, Care i-a vorbit lui Moise aievea, nu prin enigme. De aceea trebuie neapărat ca cei care doresc să vadă aceste mărețe lucruri să aibă exercitată mintea lor pentru înțelegerea învățăturilor ce ne stau în față."

Acelasi, despre astronomie: "Mult vestita astronomie, pentru cel credincios, e o a doua teologie."

In duh proorocic, unii Sfinti ne-au vorbit si despre ceea ce va deveni stiinta, aratand dimensiunea aproape apocaliptica am putea aprecia noi a acesteia (fireste, asta se incadreaza la ce NU este stiinta adevarata):

Spre exemplu, Sfantul Nil Athonitul, cu multe veacuri inaintea noastra, proorocea:

"Pe la anul 1900, mergand spre jumatatea mileniului al optulea de la facerea lumii, acesta se va schimba si se va face de nerecunoscut. Cand se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va intuneca mintea omului de toate patimile cele trupesti ale curviei, si foarte mult se va inmulti necredinta si faradelegea. [...] Si toate acestea se vor face pentru ca Antihrist va stapani peste tot, va domni in toata lumea, va face semne si minuni cu inselaciune si va insela pe oameni cu viclenie, ca sa nascoceasca si sa vorbeasca unul cu altul de la un capat al pamantului la celalalt. Atunci vor zbura prin aer ca pasarile si vor inota prin adancul marii ca si pestii. Si toate acestea le vor face oamenii, traind in tihna, necunoscand ca acestea sunt inselaciunile lui Antihrist. Si asa de mult va inainta stiinta vicleanului, ca sa insele prin nalucire pe oameni, pentru a nu mai crede in Dumnezeu Cel in Sfanta Treime inchinat."

Dupa acesta, un alt Sfant recunoscut ca prooroc - Cosma Etolul - invata:
“Va veni vremea cand vor conduce lumea lucrurile necuvantatoare si neinsufletite[tehnologia actuala, robotica, etc.]”
Raul va veni de la cei cititi [invatati, intelectuali]“
“Va veni vremea, cand diavolul va face rotiri cu dovleacul lui” [Aluzie la satelitii artificiali ai pamantului si o critica anticipata a tehnologiei contemporane, talcuieste mitropolitul Avgustinos Kandiotis.]
Din scoli vor iesi lucruri pe care mintea voastra nu si le poate inchipui”.
“Veti vedea in camp carute fara dobitoace alergand mai repede decat iepurele”.
“Va veni vremea cand oamenii vor vorbi dintr-o parte intr-alta – de pilda, de la Constantinopol in Rusia – ca si cum ar fi in camere apropiate”.
“Veti vedea oameni zburand in cer ca niste pasari aruncand foc in lume. Cati vor trai atunci vor alerga la morminte si vor striga: Iesiti voi, cei morti, sa intram noi, cei vii!”

O alta pozitie, mai aproape de vremurile noastre (Sfantul Teofan Zavoratul - sec XIX) se oglindeste in cuvintele:
"Adevărul lui Dumnezeu este simplu; cum să se îndeletnicească mintea trufașă cu el? Mai bine să născocească de-ale sale. Este mai original, deși aceste născociri sunt slabe ca pânza de păianjen. Ca să vedeți ca așa este, uitați-vă la teoriile cosmogonice actuale: seamănă cu aiurarea unui om beat sau care vorbește în somn. Dar cât de bune par ele celor care le-au inventat! Câte puteri și cât timp se irosesc pentru asta – și totul în zadar!
Lucrul s-a săvârșit simplu: “A zis, și s-au făcut; a poruncit, și s-au zidit”. Mai bine de atât n-o să descopere nimeni."

Concluzia o poate trasa un sfant inca si mai contemporan, mare ascet si staret din Sfantul Munte - Gheron Iosif:

"Atunci, de mii de ori daca vei fi incercat si ispitit de Satana, pentru a-ti lua credinta, tu sa preferi de mii de ori sa mori decat sa dai ascultare cunoasterii. Astfel ti se va dechide poarta tainelor. Si te vei minuna intelegand ca mai inainte erai legat cu lanturile cunoasterii iar acum zbori cu aripi dumnezeiesti deasupra pamantului. Si respiri alt aer, al libertatii, de care ceilalti sunt lipsiti. "

Sinteza:

1) Dumnezeu Insusi - Creatorul - prin revelatiile pe care a binevoit sa ni le lase: in Scripturi ori in Sfanta Traditia, la Sfintii Parinti.
2) Criteriile teleologice, vizand scopul, motivul, intelesul lucrurilor asa cum le-a gandit Dumnezeu. Orice crestin sa-si puna intrebarea, asupra oricarui lucru (mai ales la inceputurile cautarilor sale): DE CE? Apoi sa caute raspuns DIRECT la Sfintii Parinti. Cu aceea sa ramana si nu se va insela!
3) Sa nu contrazica Revelatia cuprinsa in Scripturi, sa nu contrazica ceea ce numim Consensul Sfintilor Parinti si sa nu ne afecteze mantuirea (si am vazut din plin cum stiinta mincinoasa abate pe oameni de la credinta, ii baga in trandavire, nepasare, mandrie, pierdere a timpului, desertaciune, iscodire, galceava, etc.).

Iertati!

Offline neica_nimeni

  • Senior Member
  • ****
  • Mesaje postate: 118
  • Religie: Ortodox
Ce este adevarata știința?
« Raspuns #3 : Decembrie 14, 2012, 06:43:42 p.m. »
Știința (din lat. scientia = cunoaștere) se poate referi la:

- Investigarea sau studiul naturii prin observație și raționament
- Suma tuturor cunoștințelor acumulate în urma acestei cercetări
- Matematica, studiile cantităților și ordinilor, sunt denumite deseori știință sau științe, însă rezultatele cercetării matematice, cunoscute ca teoreme, sunt obținute din derivații logice care presupun mai degrabă sisteme axiomatice decât o combinație între observație și raționament. Multe metode matematice au o utilitate fundamentală în științele empirice, ale căror fructe sunt ipotezele și teoriile.

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, știința este „un ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire; ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii”.

Criterii pentru cercetarea științifică

1. Știința nu este dogmatică. Se deosebește de religie prin faptul că nu are pretenția de a fi în posesia adevărului absolut. Rezultatele cercetării științifice sunt falsificabile, adică poate fi testată și verificată validitatea lor. Dar afirmațiile religioase nu pot fi falsificate din start, pentru că nu pot fi cercetate. De asemenea, falsificabilitate înseamnă că teoria trebuie să includă și condițiile în care s-ar putea să nu fie adevărată. Afirmațiile religioase însă nu admit că ar putea exista condiții în care validitatea lor ar putea fi pusă sub semnul întrebării.

2. Rezultatele cercetării științifice sunt documentate minuțios. Pentru aceasta există standarde, care asigură posibilitatea de a explica pașii care duc la o anume concluzie. Aici este importantă și publicarea tuturor surselor folosite și luarea în considerare a nivelului actual la care se află cercetarea în domeniul respectiv. Astfel, rezultatele cercetării devin comparabile, la fel precum progresul însuși în disciplina respectivă. Lucrările de cercetare fac trimitere una la celalaltă. Ele vin în spirjinul, critică sau perfecționează teoriile existente.

3. Un principiu important este interogația sceptică în sensul unei atitudini critice față de rezultate și teze proprii și ale altora. Cunoștințele științifice se deosebesc de cele doctrinare prin faptul că la cele din urmă sunt folosite mijloace de coerciție subtile sau fățișe și interogația critică este cel puțin nedorită, în timp ce cele dintâi pot fi în principiu confirmate sau infirmate de către oricine cu ajutorul rațiunii și experienței proprii. La fel se diferențiază cunoștințele științifice de cele cu caracter de revelație. Revelația, care are loc doar la nivel subiectiv, în sinele individului, nu este accesibilă celorlalți și astfel nu poate fi intersubiectiv verificată. (nu poate fi falsificabila)

Criteriile teoriei științifice:

- Lipsa afirmațiilor care se conțin pe ele însele ca premise
- Consistență internă: lipsă de contradicții în cadrul teoriei
- Consistență externă: lipsă de contradicții cu alte teorii recunoscute
- Valoarea cercetării: explicarea unor noi probleme care până acum nu au putut fi explicate
- Testabilitate empirică
- Explicație eficientă
- Falsificabilitate: o teorie trebuie să fie astfel formulată, încât afirmațiile să poată fi infirmate prin experiment.

Teoriile nefalsificabile, deci care nu pot fi infirmate prin experiment nu pot fi considerate științifice.
(Teoria M este o teorie nefalsificabila, deci care nu poate fi infirmata prin experiment, in concluzie, nu trebuie considerata o teorie stiintifica)

Procesul cunoașterii științifice (conditii)

Acesta este un model ideal (în unele științe numai o parte din pașii de mai jos pot fi parcurși și deseori cunoștințele sunt dobândite în alt mod, inclusiv prin hazard):

- Observarea și măsurarea fenomenelor
- Acumularea și ordonarea materialului
- Creearea de ipoteze și modele, prognoze, stabilirea nivelului de importanță
- Testarea ipotezelor modelului prin experimente, teste, încercări
- Confirmarea sau infirmarea ipotezelor
- Publicarea rezultatelor, pentru ca acestea să poată fi validate de alții
- Modificarea, dezvoltarea sau invalidarea modelului, în funcție de rezultatul testelor și de opiniile criticilor
- În cazul confirmării, dezvoltarea unei teorii, care trebuie însă să îndeplinească anumite criterii
- Atât timp cât teoria nu este falsificată, poate să fie considerată cunoștință științifică.

Matematica și metoda științifică

Matematica este esențială pentru multe științe. Cea mai importantă funcție a matematicii în știință este rolul pe care îl joacă în exprimarea modelelor științifice. Procesele de observație și grupare a rezultatelor experimentelor, creearea de ipoteze și previziuni de cele mai multe ori au nevoie de modele matematice. Ramurile matematice cel mai des folosite în știință includ calculul și statistica, deși aproape orice ramură a matematicii are aplicații, chiar și domenii "pure" cum ar fi teoria numerelor și topologie. Matematică se întâlnește cel mai des în fizică, mai puțin în chimie, biologie și unele științe sociale.

Unii gânditori consideră matematicienii ca fiind oameni de știință, iar experimentele fizice ca neimportante iar dovezile matematice ca echivalente cu experimentele. Alții nu privesc matematica drept știință, întrucât nu necesită teste experimentale ale teoriilor și ipotezelor sale. În fiecare caz, faptul că matematica este o unealtă așa de utilă pentru descrierea universului este un aspect central al filozofiei matematicii.

Nota
În filosofia matematicii, logicismul – programul care își propune să întemeieze matematica pe baze logice, în fapt o reducere a matematicii la logică – este considerat o specie de realism sau platonism matematic. Teza centrală a platonismului matematic este existența unei “realități matematice”, obiectivă, independentă de gândirea noastră. Enunțurile matematice sunt despre obiecte abstracte, care există în sine, separat de realitatea pe care o percepem senzorial (existența lor este asemănătoare cu a Ideilor platonice).

Scopurile științei

Știința nu este o sursă de judecăți de valoare obiective, deși poate să ofere răspunsuri în probleme de etică și politică publică arătând care sunt consecințele probabile ale anumitor acțiuni. Ceea ce unii derivă din cea mai rațională ipoteză științifică în alte domenii de interes nu este o chestiune științifică, iar metoda științifică nu oferă nici un fel de sprijin celor care intenționează așa ceva. Totuși, justificarea sau infirmarea științifică este pretinsă pentru multe lucruri. Desigur, judecățile de valoare sunt intrinseci științei înseși. De exemplu, știința prețuiește adevărul și cunoașterea.

extras de pe wikipedia, despre Stiinta

@PlatonP,
citatele de mai sus sper ca raspund intrebarilor Dvs: "Cine decide acest lucru? După ce criterii? Ce condiții trebuie să îndeplinească?"

Adevarata stiinta, cea folositoare omului, care pretuieste adevarul si cunoasterea (lui Dumnezeu) cred ca ar trebui sa fie in concordanta cu adevarata religie crestin-ortodoxa. Sa nu uitam faptul ca pana prin anul 1600, astronomia se considera ca era aparent in concordanta cu invatatura lui Dumnezeu despre Creatie.

Offline PlatonP

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 73
  • Religie: Ortodox
Re: Adevărata religie nu se contrazice cu adevărata știință
« Raspuns #4 : Decembrie 14, 2012, 11:15:18 p.m. »
@Dori  @LgMihail

Așa este cum spuneți voi la un nivel duhovnicesc și cu adevărat teoretic. Rămâne acum să trecem la momentul următor și să încercăm să vedem cumva mai concret care ar fi această știință în domeniile: fizică, chimie, astrofizică (cosmologie), biologie, istorie (cronologie). A existat vreodată și undeva la modul concret în aceste domenii o știință care să corespundă criteriilor menționate de voi? Și dacă da, mai există așa ceva și acum? Dar în viitorul apropiat?

@neica_nimeni

Am văzut că ai expus criterii și definții seculare, cum este știința văzută de către... știință!

Și atunci, revenind la topicul nostru: ar putea știința să stabilească ea care este "adevărata știință" care să se împace în armonie cu religia revelată?

Desigur că se poate pune întrebarea: dacă teologia/religia stabilește care este religia cea adevărată, fiind singura cu adevărat competentă și îndreptățită a face acest lucru, nu e logic și normal ca și știința să aibă această competență în domeniul ei?

O simplă încercare în acest sens va arăta limpede că cele două vor ajunge, dacă sunt cu adevărat consecvente și credincioase învățăturilor lor la contradicții cu totul ireconciliabile!

Și atunci cine să fie supremul judecător și arbitru? Pentru noi cei credincioși răspunsul este unul singur: Dumnezeu!
Dar, Dumnezeu a ales a se exprima prin intermediul omenesc prin Prooroci, Apostoli, Sfinți Părinți, duhovnici îmbunătățiți, și iată, se contrurează un răspuns:

- Cine stabilește care este adevărata știință?
- Duhul Sfânt, care se exprimă prin vasele Sale alese, anume oamenii duhovnicești, Sfinții (Părinți)

Și aceștia chiar s-au și exprimat în acest sens pe parcursul a peste o mie de ani, noi doar trebuie să căutăm și să recuperăm învățăturile lor cu privire la acest lucru!

Offline LgMihail

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 49
  • Religie: Ortodox
Re: Adevărata religie nu se contrazice cu adevărata știință
« Raspuns #5 : Decembrie 15, 2012, 12:46:33 a.m. »
Pozitii stiintifice in consens au avut aproape 2000 de ani. Daca adaugam perioada mozica, mult peste 2000. Daca adugam per total tot Vechiul Testament de la Adam (si mai precis fiul sau, Set), ajungem la cifra aproximativa de 7400 ani de mentinere a acestei pozitii, marturisite, in randul Sfintilor (fie ei duhovnici sau chiar ierarhi; monahi sau teologi).

Acum sa incerc raspunsul:

1. Astronomic: Sfintii Parinti (spre exemplu Sf. Vasile cel Mare) afirma ca grecii au preluat invataturi (printre care si stiinta astronomica) de la Moise. Un mic studiu ne arata despre ce e vorba. Astronomic, grecii iau de la Moise geocentrismul. Cel mai bine teoretizat prima data de catre Aristotel, geocentrismul cunosate adaugiri la Ptolemeu si, de aici inainte - preluat si increstinat (curatat de adaugirile pagane) de Sfintii Parinti, dainuie fara probleme pana la Umanism (sec. 15). Cu toate acestea inca inainte de Hristos a existat heliocentrismul, mai cu seama la Aristarh de Samos. Unii speculeaza ca ar fi disparut, ca nu ar fi avut circulatie, etc. Este gresit. Scrierile heliocentristului grec („Despre dimensiunile și distanțele mutuale ale Soarelui și Lunii”) sunt preluat in secolul IV de indianul Aryabhata, iar in secolul XI de arabul Al-Biruni, urmand ca in 1589 sa fie republicate la Venetia, in limba latina, iar in limba greaca reapar la Oxford in 1648. De fapt, mai concret, insusi Copernic le-a folosit, heliocentrismul nefiind ideea sa originala, nici pe departe. Deci, in acest context, cu siguranta Sfintii Parinti despre care am vorbit au luat contact cu scrierile acestui filosof grec, stiind mai ales din Vietile Sfintilor ca, majoritatea, aveau studiile "la zi" in materie de astronomie si filosofie, facute chiar in "buricul Greciei" - la Atena. E absurd sa afirmam ca filosofia heliocentrica ajunge in India si in Arabia, dar Sfintii Parinti (greci fiind) nu iau contact cu ea. Corect este sa spunem: O RESPING si apoi O IGNORA! Cum au respins si multe alte modele ale vremii (doar astazi avem 1-2 modele), intrucat teoriile atunci erau extrem de numeroase si adeptii erau oaercum impartiti echilibrat. Deci astronomic vorbind, modelul geocentric ramane scripturistic, patristic si istoric incontestabil, aspectul stiintific fiind secundar (nu prin falsitatea sa stiintifica - ar fi si absurd -, ci prin lipsa "specialistilor" care sa-l relanseze de la Renastere pana astazi, care sa-l imbunatateasca si sa-l ïmbodobeasca cu sute si mii de formule).

2. Chimic: Sfintii Parinti, printre care il amintim tot pe Sf. Vasile cel Mare au gasit de cuviinta sa-i combata pe atomistii vremii (Democrit, Epicur, s.a.). De altfel, iarasi un aspect interesant, umanistii de mai tarziu preiau chimia tot de la unii greci antici si - la fel ca in cazul cosmologiei - o modifica din 2 ratiuni: 1. in forma respectiva a fost deja combatuta de Aristotel, Ptolemeu si altii ai vremii; 2. lipsea elementul de originalitate. Pana si in secolul XX gasim Sfinti (Atanasie de Paros, Ignatie Briancianinov, Gheron Iosif) care gasesc de cuviinta sa crediteze vechea teorie a elementelor (apa, pamant, aer, foc), mergand pana acolo cat sa pastreze talcuirile Sfintilor Parinti (ceea ce ar fi si firesc), dea un sens PRACTIC (ascetic, duhovnicesc) acestor notiuni aparent strict filosofice (vezi Gheron Iosif - Marturii din viata monahala), cat mai uluitor, sa combata in diferite puncte chimia atomica moderna.  Cu sigurata, utila sau nu, practica sau mai putin practica, chimia Sfintilor Parinti ramane teoria celor 4 elemente: apa, aer, foc, pamant sau - cum le gasim in alta parte - umed, uscat, rece, cald.

3. Istoric: Sfintii Parinti preiau cronologia mozaica, astfel incat Sf. Maxim Marturisitorul in lucrarea sa "Ambigua" il numeste pe Proorocul Moise "omul timpului", fiind primul care a numarat anii de la Facerea lumii pana la dansul. Astfel, genealogia biblica, persoana istorica a lui Adam, varsta biblica a Pamantului (s.a.m.d.) prezentate toate in Facere nu sunt, nu au fost si nu ar trebui sa fie alegorice! In primul rand avem un text istoric, in conceptia Sfintilor Parinti, iar apoi (eventual) desprindem numeroase sensuri duhovnicesti, simbolice, morale, etc. Dar toate acestea au valoare 0 fara realitatea istorica a Facerii. Cu siguranta, cum bine stim ca s-a intamplat pana nu de curand, numaratoarea anilor se face intai de la Facere (~anul 7520) si apoi de la Nasterea Domnului (~anul 2012).  Un alt element de istorie patristica il contin Hronografele bisericesti, despre care am auzit chiar ca ar fi "apocrife" (idee fundamental stupida, intrucat apocrifele vizeaza textele care au candidat la canonul biblic; hronografele nu se incadreaza aici nicidecum). Hronograful a fost girat de numerosi sfinti (cum ar fi Sf. Dimitrie al Rostovului, autorul Pslatirii Maicii Domnului) si reprezinta datele adunate din scrieri paralele Bibliei, cernute si discernute, punandu-se in valoare dimensiunea istorica a Sfintilor Parinti. Astfel, la numerosi Sfinti si asceti, soiuri de balauri, dragoni, monstri, aratari, fenomene paranormale, puteri vrajitoresti, metamorfoza, etc. sunt fapte reale cu acoperire istorica (catalogate incepand cu perioada iluminista rationalista drept "superstitii", intrucat conotatiile religioase ii depaseau pe "luminati").

4. Biologic: Omul se trage "din tarana", nu din "stramosul comun". Nu gasim mentiuni despre evolutia speciilor decat in diferite culturi pagane (inclusiv la unii greci). Sfintii Parinti nu includ asa ceva in talcuiri, demonstrand ca textul biblic nu accepta astfel de ipoteze. Astfel, evolutionismul - teist sau ateist - este o aberatie teologica care se poate "impaca" cu Scriptura si Sfanta Traditie doar in mintea unora. Sfintii Parinti nu trateaza altfel biologia: adesea mentioneaza anumite aspecte ale conceptiilor stiintifice ale vremii, multe dintre ele gresite. La final voi mentiona cum se explica acest aspect.

5. Fizic: Se confunda adesea cu astronomia, devenind astfel o stiinta antica. Cu toate acestea este recunoscut faptul ca devine stiinta moderna incepand cu secolul XVII. "Este știința care studiază proprietățile și structura materiei, formele de mișcare ale acesteia, precum și transformările lor reciproce." Din acest punct de vedere, elemente din "fizica" antica gasim in teoria elementelor. Acestea ajung sa tina locul gravitatiei si multor fenomene, desi nu-si gasesc astazi o aplicabilitate concreta. Motivul? Nu au fost dezvoltate si, probabil, in forma lor filosofica nici nu ofereau perspective prea mari. Cu toate acestea, teologic si practic (in asceza) ele isi gasesc o vasta utilitate. Se poate admite faptul ca fizica si chimia ofera progreste palpabile, tehnice, lucru ce le da o credibilitate incontestabila. Cu toate acestea, dincolo de observational, contradictia reala cu sfiinta Sfintilor Parinti apare la "fundament". Axiomatica folosita de fizica difera. Ideea de atom este iarasi straina. De aici ramane strict un limbaj specific, conventional, care putea fi pastrat din stiinta antica: rezultatele tehnice ar fi fost probabil aceleasi, doar ca matematic lucrurile ar fi fost mai dificile, prea filosofice - precum am zis. Observam la fizicieni o teama de filosofie, o teama de intrebari. "Shut up and calculate" este chiar un slogan vehiculat prin cercurile elitiste. Astfel marele fizician Stephen Hawking ajunge sa afirme chiar ca "filosofia a murit, nu a tinut pasul cu fizica". Aceasta spaima de trairea launtrica, de aprecierea subiectiva, de gandirea propriu-zisa, pura, a fizicienilor este explicabila: s-a creat un model matematic (caci fizica reprezinta strict un model matematic), bazat pe o axiomatica specifica, astfel incat prin acestea 2 sa se treaca observatiile, iar concluziile sa fie mereu favorabile. Axiomatica - mentionam - creste continuu (la Einstein, de pilda, erau 4 dimensiuni; astazi avem in TeoriaM 11 dimensiuni). O astfel de instabilitate anuleaza trezvia, iar Sfintii Parinti au evitat o astfel de ... catastrofa duhovniceasca. O alta parte a "fizicii" patristice o reprezinta chiar talcuirile. Legatura intre cratura si Creator ascunde chiar sensurile tainice ale functionarii acesteia dintai. Toate aceste lucruri au o aplicatie practica in vederea mantuirii, pe cand stiinta moderna se lauda cu "sporirea" desertaciunilor. Parte din sfinti (precum am aratat deja) vadesc profetic acest fenomen antibisericesc cuibarit intr-o "stiinta mincinoasa" si vatamatoare.

Mentiune foarte utila: Numim stiinta patristica incontestabila si in mod necesar adevarata, stiinta care se armonizeaza in talcuirile de conses ale Sfintilor Parinti, cu intreaga revelatie scripturistica. Daca exista aspecte stiintifice marginale care se dovedesc a fi gresite, acest lucru nu afecteaza cu nimic autoritatea doctrinara a Sfintilor Parinti, ci doar persoana umana a acestora. Intrucat, in calitate de Parinti ai Bisericii, nu fac greseli (in consens bine-nteles) atunci cand coreleaza in talcuiri ceva de ordin stiintific cu elemente scripturistice. Ca oameni, fac greseli omenesti, care nu tin sub nici o forma de teologie. Spre exemplu:

Cele 4 elemente si geocentrismul sunt folosite foarte des in talcuiri: cand se refera la intunecarea soarelui la Rastignirea Domnului, Sfantul Nicodim Aghioritul (sec 19) deseneaza in ultima instanta (pe langa talcuirile textuale) miscarea soarelui impreuna cu cea a lunii. La fel si ceilalti sfinti cand vorbesc de Facere, de minunea lui Iosua Navi, etc. Deci ALEG geocentrismul IN TALCUIRI. La fel fac si cu cele 4 elemente: mentioneaza cand au fost facute, in decursul celor 6 zile ale Facerii si varii aspecte de genul, pe parcursul talcuirilor.
Cand vorbesc despre "aparitia broastelor din namol", "neputinta de a imlanzi delfinii" sau fac erori istorice, nicidecum nu-si argumenteaza aceste puncte de vedere (gresite) cu versete biblice ori cu minuni sau descoperiri. Si dincolo de asta, atunci cand sunt adaugati laolalta toti Sfintii Parinti ca sa se vada consensul lor istoric, aceste aspecte se dau la o parte, iar cele care se mentin in majoritate sunt evidente.

"Pentru că în parte cunoaștem și în parte proorocim." (I Cor. 13,9) Dar puse cap la cap se vede ca cele de mai sus au fost si inainte de Hristos, si dupa, si in secolul 19 si in secolul XX si nadajduim sa se pastreze si astazi nestirbite!

Amin.

PS: Fratilor, cu toate acestea sa luam aminte ca ravna sa nu ne intunece mintea! Tinem dreapta socoteala si sa nu cadem - de dragul unor aspecte (fie ele si teologice) de pe fundament: dragostea. Caci am citat din Epistola I catre Corinteni a Sf. Ap. Pavel, cap. 13, dar se cade - spre intarire si inteleptire - sa citez inca si mai mult. Intr-un duh si intr-un cuget sa luam aminte:

8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desființa; darul limbilor va înceta; știința se va sfârși;
9. Pentru că în parte cunoaștem și în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârșit, atunci ceea ce este în parte se va desființa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, precum am fost cunoscut și eu.
13. Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Offline PlatonP

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 73
  • Religie: Ortodox
Re: Adevărata religie nu se contrazice cu adevărata știință
« Raspuns #6 : Decembrie 20, 2012, 11:33:45 a.m. »
Excelentă sinteză, felicitări  :)

Offline PlatonP

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 73
  • Religie: Ortodox
Sinteza
« Raspuns #7 : Decembrie 21, 2012, 10:37:03 a.m. »
"Sinteza:

1) Dumnezeu Insusi - Creatorul - prin revelatiile pe care a binevoit sa ni le lase: in Scripturi ori in Sfanta Traditia, la Sfintii Parinti.
2) Criteriile teleologice, vizand scopul, motivul, intelesul lucrurilor asa cum le-a gandit Dumnezeu. Orice crestin sa-si puna intrebarea, asupra oricarui lucru (mai ales la inceputurile cautarilor sale): DE CE? Apoi sa caute raspuns DIRECT la Sfintii Parinti. Cu aceea sa ramana si nu se va insela!
3) Sa nu contrazica Revelatia cuprinsa in Scripturi, sa nu contrazica ceea ce numim Consensul Sfintilor Parinti si sa nu ne afecteze mantuirea (si am vazut din plin cum stiinta mincinoasa abate pe oameni de la credinta, ii baga in trandavire, nepasare, mandrie, pierdere a timpului, desertaciune, iscodire, galceava, etc.)."

La această sinteză aș mai adăuga următoarele la punctul 3, condițiile: aceea ca odată descoperit/aflat un adevăr științific, el să rămână neschimbat, adică să fie valabil în toate locurile și timpurile și să fie mărturisit de către toți. Acesta este totodată și un criteriu (punctul 2)

Această cerință de mai sus seamănă izbitor de mult cu cerințele teologice și cu definiția Sfintei Tradiții. Iarăși, acest adevăr trebuie să fie unul revelat, chiar dacă ar aparține revelației naturale. Dacă el este revelat, înseamnă că este și insuflat celui care îl expune de către Duhul Sfânt, chiar dacă acela nu ar fi fost nici creștin și nici mozaic. Duhul a lucrat, și lucrează în toți oamenii, dar, desigur în feluri, chipuri și gradații diferite.

Faptul că cerem și acestor adevăruri științifice să aibă aceste criterii le apropie de teologie și de dogme, sunt conștient de acest lucru! Și de ce nu ar fi așa? Teologia oare nu e o știință? Și nu e chiar "știința științelor"?

"Știința" așa cum o denumim aici, ar trebui să fie o "teologie a creației", a cosmosului, naturii, vieții, omului. Iar postulatele și axiomele ei, dacă sunt adevărate, să fie chiar... dogmatice!

Știu că aceste afirmații par șocante, dar, așa ar trebui să fie "adevărata știință" care să fie în consens cu "adevărata religie". Și nu numai asta, dar ea chiar a existat și istoric nu numai ideal. Este știința revelată aleșilor lui Dumnezeu, începând cu Adam și Set, și transmisă mai întâi oral, și apoi mai târziu în scris. Desigur pe acest traseu istoric îndelungat s-au strecurat erori și intervenții omenești, ca în orice corpus viu, liber, și supus erorii și păcatului.

În perioada modernă, "adevărata știință" a fost stabilită treptat de către Sfinții Părinți în cadrul Imperiului Roman (Bizantin) mai întâi, începând cu secolul al IV-lea, prin preluarea și filtrarea învățăturilor ajunse la lei pe filiera Set - Avraam - Moise - filosofi greci (Aristotel, Platon, și alții). Această știință nu este cuprinsă într-un singur tratat sistematic, ci se găsește în diferitele scrieri ale Părinților și scriitorilor bisericești. Aceasta este acea vestită "știință a vremii lor" de care tot auzim. Ea este stabilită chiar de către... ei înșiși, și nu de către niscai savanți laici, cum își închipuie cei mai mulți astăzi, fiind înșelați de vremurile în care trăim.

În apusul Europei ea a durat până în perioada scolasticii, iar în răsărit până în secolul XIX. Iată stabilitate a adevărului!
Desigur se poate vorbi și de către o "stagnare a evoluției tehnico-științifice", ba chiar și de către o frână pusă de Biserică - și chiar cea Ortodoxă, nu numai cea apuseană! Unii ar merge până la a spune că dacă era după aceia azi nu aveam internet, calculator, sateliți, curent electric, telefon fix și mobil, avioane, automobile, rachete și sateliți (dar nici bombe atomice și arme de distrugere în masă!), etc. și chiar această comunicare a noastră pe forum. Apoi ne trimit, ca pe niște nostalgici ai evului mediu întunecat, la amnar și lumânări, comunicare cu porumbei voiajori și celelalte.

Așa este, dar de prețul plătit pentru acestea - și nu mă refer desigur la bani! - nu vorbesc, și nici măcar nu gândesc aceia...  :-\

Offline neica_nimeni

  • Senior Member
  • ****
  • Mesaje postate: 118
  • Religie: Ortodox
Despre progres, tehnica, stiinta
« Raspuns #8 : Ianuarie 18, 2013, 03:59:55 a.m. »
Parintele Cleopa:

Aceste avioane pe care le vedeți că zboară acum, le-au arătat Sfinții Prooroci cu mii de ani înainte. Ia caută la Isaia Proorocul. El trăiește cu 850 de ani înainte de venirea Domnului, și arată de avioane. El le vedea și auzea și huietul lor: Doamne, ce sunt acestea, care zboară și se întrec cu norii și zboară ca porumbeii spre porumbarele lor și de huietul aripilor lor se tulbură văzduhul? Le găsiți acolo. Au trecut 2800 de ani pînă s-au făcut avioanele.

De căruțele acestea fără cai, ce spune Ieremia? Doamne, ce sunt acestea care umblă huruind pe drumuri și împiedică carele oamenilor? Dar de trenuri ce zice? Doamne, văd că de focul oțelului fulgeră drumurile, ca niște fiare au ochi luminoși și aleargă pe drumuri de fier. Și a spus și de tramvaie: Văd că prin orașe, de focul oțelului fulgeră drumurile. Toate-s scrise, toate. Dar ce, la Dumnezeu există neștiință?

Miliarde de taine sunt în natură care încă nu s-au descoperit omului. Omul se mîndrește că știe multe, dar el este doar la început, căci a luat numai o lingură din oceanul cunoștinței și al tainelor. Toate puterile date de Dumnezeu omului pentru a studia diferitele ramuri ale științei, trebuie să se reverse în marea gîndire a lui Dumnezeu, adică în oceanul fără margini al înțelepciunii Lui.

Dumnezeu a revărsat înțelepciune și pricepere în mințile oamenilor potrivit cu credința și dorința de a folosi pe ceilalți. Orice lucru creat de om pe fața pămîntului trebuie să ne ducă cu mintea la Ziditorul nostru, Care din bunătatea Lui cea nespusă ne-a dat minte, înțelepciune, înțelegere și iscusința să facem aceste lucruri spre folosul nostru și al aproapelui. Iar dacă omul se mîndrește cu ele, va fi urît de Dumnezeu, căci toate cîte le avem nu sunt ale noastre, ci ale celui ce ni le-a dat.


Offline PlatonP

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 73
  • Religie: Ortodox
Chintesența
« Raspuns #9 : Ianuarie 18, 2013, 11:36:52 a.m. »
Apropo de topicul nostru, am întâlnit acest articol nesemnat: Chintesență. Acolo se fac mai multe afirmații după cum urmează:

  "Ortodoxia a produs civilizație, a contribuit la dezvoltarea meșteșugurilor, a muzicii, a picturii, a literaturii, a arhitecturii într-o perspectivă teandrică."

Să zicem că da, în sensul unei civilizații creștine, cu meșteșuguri, muzică, literatură și arhitectură teandrică (patristică), între secolele IV - XIX.

            "Ortodoxia a favorizat dezvoltarea științelor, nu a ajuns niciodată la disensiuni cu știința, pentru că în sânul Tradiției ortodoxe este trăită deosebirea dintre cunoașterea creată și cea necreată. Teologii scolastici apuseni au dezvoltat o metodologie unitară pentru abordarea creatului și necreatului, în timp ce Părinții Răsăritului ortodox au urmat o metodologie dublă. Mai cu seamă Sfântul Grigorie Palama a lepădat metoda dialectică în ceea ce privește cunoașterea lui Dumnezeu, dar a păstrat-o pentru științe și pentru formularea dogmelor, folosind înțelesuri pe care le creează însăși metoda dialectică."

Aici deja se cam vorbește în clișeele binecunoscute. Ce științe a favorizat ortodoxia? Exemple concrete, punctuale? Părinții au făcut mai degrabă o filtrare și o decantare a științelor dezvoltate  ale antichității păgâne, au așezat mai mult decât au dezvoltat științele, ele sunt cam aceleași pe toată această perioadă de 1500 de ani.

"Metoda dialectică pentru formularea dogmelor"? Aici nu-mi e clar, ar trebui desigur consultate pasajele respective din Sfântul Grigorie, poate să fie ceva acolo în acest sens...

"Științele au ca scop cunoașterea esenței și a funcționării lucrurilor create, în timp ce teologia ortodoxă îi oferă omului cunoașterea prin trăire a Dumnezeului Celui necreat, Creatorul lucrurilor, precum și împărtășirea de energiile dumnezeiești.

Științele se ocupă de „cum”, în timp ce teologia ortodoxă se ocupă cu „cine” și cu „de ce”.

Științele oferă omului cunoștințe care sporesc și se dezvoltă mereu, în timp ce teologia ortodoxă îi oferă modul autentic de existență a ființei umane, unirea sa cu Dumnezeu, precum și trăirea harului dumnezeiesc necreat."

Aici mi se pare că ar continua cu aceleași clișee de la facultate, de data asta, după smerita mea părere, în mod greșit. Desparte cele două domenii, iar teologia nu se mai ocupă practic de cele create! Teologia dogmatica patristică (Sf. Vasile, Ioan Gură de Aur, Ambrozie, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin, s-a.) nu  a făcut așa!

"Putem să spunem că perspectivele științelor contemporane sunt încurajatoare mai cu seamă în domeniul medicinii, al ingineriei genetice, al nanotehnologiei ș.a., pentru prevenirea și tratarea multor boli până acum incurabile, dar și pentru o viață a omului mai ușoară.

Pe de altă parte însă, folosirea irațională a acestor reușite tehnologice amenință planeta noastră cu o catastrofă ecologică sau biologică.
Este o nevoie imperioasă ca oamenii de știință să își vină în sine, să dobândească o minte luminată, încât să se pună în slujba omului și nu a unor interese egoiste."

"Perspective încurajatoare"? "Planeta noastră"? Mda... Un limbaj neașteptat de umanist și atipic monahismului atonit.

Desigur că nu trebuia în primul rând să căutăm nod în papură și să vânăm greșeli, sunt și părți bune în articol.

Cât despre "pemptousia", ați înțeles ce a vrut să zică?

După mine, ar fi vorba despre un concept care a primit un alt înțeles la Părinți, ei nesocotindu-l ca fiind un al cincilea element al creației ca la Aristotel:

"Același lucru îl putem spune și despre cer, că s-au scris de înțelepții lumii tratate pline de multe cuvinte despre natura cerului. Unii au spus că cerul este compus din cele patru elemente, pentru că se poate pipăi și vedea; participă pământului din pricină că e tare, focului din pricină că se vede și celorlalte elemente din pricina compoziției lui. Alți înțelepți însă au respins această teorie ca de necrezut și au introdus în alcătuirea cerului o a cincea substanță corporală, imaginată de ei.           

Pentru ei cerul este un corp eteric, care, după cum spun ei, nu-i nici foc, nici aer, nici pământ, nici apă, pe scurt, nici unul din corpurile simple; că pentru corpurile simple mișcarea proprie lor este mișcarea în linie dreaptă; pentru cele ușoare, ridicarea în sus; iar pentru cele grele, coborârea în jos; și nici mișcarea circulară nu este aceeași cu mișcarea în sus sau mișcarea în jos; în scurt, mișcarea în linie dreaptă se deosebește foarte mult de mișcarea circulară. Și acești învățați spun: corpurile care au, potrivit naturii lor, mișcări deosebite, au deosebite și naturile lor." (Sf Vasile Hexaimeron)

Sfinții primesc doar cele patru stihii ca fiind "cărămizile" cosmosului...


Offline Dori

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 24
  • Religie: Ortodoxă
Re: Adevărata religie nu se contrazice cu adevărata știință
« Raspuns #10 : Ianuarie 30, 2013, 04:23:26 p.m. »
Există oare medii științifice în care se utilizează "adevărata Știință"? Nu cumva este o utopie din punct de vedere al utilizării reale? Oare faptul de a face uz de această adevărată știință nu echivalează cu mucenicia și cu nebunia pentru Hristos?

Offline LgMihail

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 49
  • Religie: Ortodox
Re: Adevărata religie nu se contrazice cu adevărata știință
« Raspuns #11 : Ianuarie 30, 2013, 06:34:09 p.m. »
Aplicabilitatea stiintelor antice este - in momentul de fata - nedemonstrabila. O putem insa presupune. In ceea ce priveste teoriile fundamentate pe filosofii antici (Aristotel si Ptolemeu), argumentele absolute (sa le cataloghez asa) sunt trimiterile la Revelatie. Asta poate demonstra - pentru crestini - veridicitatea informatiilor cuprinse in aceste teorii. Ele nu sunt in schimb dezvoltate suficient si nici nu se bucura de un model matematic multumitor. Pentru asa ceva, avem/am avea/am fi avut nevoie de oameni (de stiinta) care sa cerceteze si sa teoretizeze, transpunand lumea in modelul matematic, prin prisma acestor teorii. Practic se poate realiza acest lucru si cu alte teorii (cu o infinitate de modele filosofice...).

E o nebunie astazi a le marturisi... Si, in conditiile astea, nimeni nu v-a incerca vreodata sa repare chimia sau sa o adapteze.

Offline neica_nimeni

  • Senior Member
  • ****
  • Mesaje postate: 118
  • Religie: Ortodox
Re: Adevărata religie nu se contrazice cu adevărata știință
« Raspuns #12 : Ianuarie 31, 2013, 04:12:30 p.m. »
Adevarata stiinta si cu adevarat folositoare este aceea care se raporteaza permanent la Dumnezeu, foloseste trupului si ajuta sufletul.
Un astronom modern care studiaza miscarea astrelor, folosind un model matematic abstract, credeti ca se raporteaza la Dumnezeu?

Offline PlatonP

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 73
  • Religie: Ortodox
Re: Adevărata religie nu se contrazice cu adevărata știință
« Raspuns #13 : Ianuarie 31, 2013, 06:46:27 p.m. »
Bună observația, era deja timpul să trecem de la "adevărata știință" și "adevărata religie" la persoanele care le generează: "adevăratul religios (credincios)" și "adevăratul savant". Prin analogie, nici ei nu ar trebui să se contrazică, ci să aibă un consens complementar. Așadar, care e "adevăratul savant"? Cum îl definim? Aici intră desigur și "adevăratul astronom", etc....

Offline neica_nimeni

  • Senior Member
  • ****
  • Mesaje postate: 118
  • Religie: Ortodox
Re: Adevărata religie nu se contrazice cu adevărata știință
« Raspuns #14 : Aprilie 09, 2015, 12:03:47 p.m. »
"Boala îl face pe omul bun mai bun, pe omul rău, mai rău", susține părintele George Istodor.

Părintele profesor George Istodor, invitat miercuri la interviurile DC News, a explicat diferența dintre omul de știință veritabil, cel cu credință în Dumnezeu, și cel fără de credință, ateu.

„Marele nostru profesor, neurochirurgul Leon Dănăila, eu l-am auzit de nu știu câte ori la televizor, spunând, «Dumnezeu mi-a dat minte, mi-a dat brațe, mâini, ca să fac binele pe pământ». Deci nu a spus: «eu, fac aceste lucruri pentru că sunt eu marele profesor neurochirurg», ci a spus «Dumnezeu mi-a dat». Vedeți, asta e distincția între omul de știință veritabil și adevărat, autentic și cel care consideră că totul este un produs al hazardului, al întâmplării și dacă are niște capacități de felul acesta, este meritul lui.

Și aici, ca și un contraexemplu mi-aș permite, chiar dacă suntem în Săptămâna Patimilor, pe Stephen Hawking. Știți foarte bine că de 30 de ani este într-un scaun cu rotile. Vedeți, boala și suferința pe omul bun îl face mai bun, pe omul rău, îl face mai rău. Deci, în mod normal, suferința ar trebui să te conducă la smerenie. Pe omul rău, ateu, îl conduce la o încrâncenare și mai mare.

Cum poți să spui că nu există Dumnezeu și că gravitația explică totul? Mie mi se pare un tip de reducționism care anulează însăși noțiunea de cercetare științifică”, a spus părintele profesor George Istodor.