Autor Subiect: Despre Barbat si femeie in Facerea  (Citit de 3045 ori)

Offline Cristian

  • Newcomer
  • *
  • Mesaje postate: 3
  • Religie: Ortodox
Despre Barbat si femeie in Facerea
« : Ianuarie 31, 2013, 12:41:53 p.m. »
Buna ziua tuturor,

Ma bucur ca m-am alaturat acestui forum si va scriu pentru prima data pentru a va adresa o intrebare:

In Geneza cap1, 26 si 27
26. Și a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul!"
27. Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie

Iar in  Geneza cap2,
7. Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie.
15. Și a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse și l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze și s-o păzească
22.Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie și a adus-o la Adam

Intre capitolul 1 si 2 din Geneza apar doua elemente greu de inteles: omul exista in cap 1 ca barbat si femeie, iar in cap 2 este creat din tarana Adam, iar mai apoi Eva.
Care este explicatia Sfintilor Parinti!?

Offline neica_nimeni

  • Senior Member
  • ****
  • Mesaje postate: 118
  • Religie: Ortodox
Despre Zidirea omului
« Raspuns #1 : Ianuarie 31, 2013, 01:42:03 p.m. »
Și zise Dumnezeu: Să facem om după chipul nostru și după asemănare, și să stăpânească peștii mării și pasările cerului și dobitoacele și tot pământul și toate vietățile cele ce se târăsc pre pământ. Și a făcut Dumnezeu pre om., după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pre dânsul, bărbat și-femeie i-a făcut pre ei.

Am văzut că zidirea din cele Șase zile e lucrarea Sfintei Treimi, și anume, Tatăl poruncește „Să fie !", iar Fiul zidește. Insă, la zidirea omului, pare a avea loc o sfătuire aparte între Persoanele Treimii. Iată ce spune Sfântul Vasile: "Să facem om". [...] Cuvântul acesta nu mai fusese folosit pentru nici una dintre existențele rânduite. Pentru lumină, porunca a fost simplă: a zis Dumnezeu: Să se facă lumină. S-a făcut cerul, și nu s-a ținut sfat pentru cer. [...] Aici omul încă nu există, dar se ține sfat asupra omului. Dumnezeu nu a spus, la fel ca pentru celelalte ființe: «Să se facă om !» Cunoaște dar vrednicia ce ți s-a dat. Nu ți-a pricinuit obârșia prin poruncă, ci sfat a ținut Dumnezeu, spre a ști cum să aducă la viață această ființă vrednică de cinstire...

De ce oare nu a zis Dumnezeu «Fă», ci «Să facem om» ? A zis așa, ca să poți cunoaște stăpânirea. Că voiește ca tu, luând aminte la Tatăl, să nu tăgăduiești pe Fiul; voiește să cunoști că Tatăl a zidit prin Fiul, iar Fiul a zidit cu voia Tatălui, și că ți se cade să slăvești pe Tatăl în Fiul, și pe Fiul în Duhul Sfânt...

Dar nu a zis: «Și au făcut ei», ca nu cumva să afli aici pricină de închinare la mai mulți dumnezei. Tot așa, Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „De ce, când s-a făcut cerul, nu s-a zis «Să facem», ci, mai curând, să se facă cer, să se facă lumină, și tot așa pentru fiecare parte a zidirii, ci numai aici se adaugă: «Să facem», arătându-se sfatul, chibzuirea și îm-preună-grăirea cu cineva de aceeași cinste ? Cine este cel ce are să fie făcut, de i se dă atâta cinstire ? Este omul - ființă măreață și minunată, mai de preț înaintea lui Dumnezeu decât toată zidirea... Că s-a ținut sfat, chib-zuire și împreună-grăire nu fiindcă Dumnezeu avea trebuință de sfat - să nu fie ! - ci ca prin însăși aceasta să ne arate vrednicia celui zidit...

Și cine este Acela Căruia îi zice Dumnezeu: «Să facem om» ? Este Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie (îs. 9, 6), Fiul cel Unul-născut și însuși Dumnezeu. Aceluia îi zice: «Să facem om după chipul nostru, după asemănarea noastră». Nu zice: «După al meu și al tău» sau «al meu și al vostru», ci «după chipul nostru», arătând un singur chip și o singură asemănare.

In același pasaj din Cartea Facerii în care se descrie zidirea omului, se spune că acesta a fost făcut „bărbat și femeie". Dar ține oare această deosebire de chipul lui Dumnezeu ? Sfântul Grigorie al Nyssei explică faptul că Scriptura se referă aici la o îndoită facere a omului: „Ceea ce a fost făcut «după chip» și ceea ce e azi în stare de plâns sunt !' două lucruri cu totul deosebite. Scriptura spune că a făcut Dumnezeu pre' om, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pre dânsul. Crearea celui ce a fost făcut după chip și-a atins din acel moment desăvârșirea. Dar Scriptura se întoarce din nou și ține să precizeze: bărbat și femeie i-a făcut pre ei.

Cred că toți sunt de părere că acest lucru nu s-a spus în legătură cu Dumnezeu ca model originar, căci, după cum zice Apostolul, în Hristos «nu este parte bărbătească și femeiască». Cu toate acestea, Scriptura ne istorisește că în aceste două direcții s-a împărțit omenirea. Cel puțin așa ni se dă să înțelegem din felul cum s-a compus fraza, căci mai întâi ni se spune: a făcut Dumnezeu pre om, și: după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pre dânsul, iar în continuare se adaugă: bărbat și femeie i-a făcut pre ei, afirmându-se, prin aceste cuvinte din urmă, ceva cu totul străin de însușirile lui Dumnezeu.

Cred că prin cele spuse Scriptura ne înfățișează aici o învățătură de mare însemnătate, și ea se cuprinde în următoarele: firea omenească stă la mijloc între două extreme, opuse una alteia, între ființele dumnezeiești și netrupești, pe de-o parte, și viața dobitoacelor și vietăților necugetătoare, pe de altă parte [idee similară cu cea a Sfântului Grigorie Teologul, pe care am citat-o].

Deci, chipul lui Dumnezeu care, așa cum învață toți Sfinții Părinți, ține de suflet, și nu de trupul omului, nu are nimic de-a face cu împărțirea între bărbat și femeie. S-ar zice că în ideea de om a lui Dumnezeu - așa cum va fi omul în împărăția Cerurilor - nu se află parte bărbătească și femeiască; dar Dumnezeu, prevăzând căderea omului, a făcut această împărțire, legată în chip nedespărțit de viețuirea pământească a omului.

Și a plăsmuit Dumnezeu pre om, țărână luând din pământ, și a suflat în fața lui suflare de viață, și s-a făcut omul cu suflet viu.

Aici ni se arată atâta cât putem cunoaște despre felul cum s-a zidit omul. Nu poate fi vreo îndoială că Sfinții Părinți au înțeles prin „țărână" chiar țărâna pământului; dar, când vorbesc de „mâinile" lui Dumnezeu care au „luat" țărâna, ei voiesc a arăta marea grijă a lui Dumnezeu și participarea Sa directă la lucrare. Fericitul Theodorit scrie: „Când auzim în istorisirea lui Moisi că Dumnezeu a luat țărână din pământ și l-a plăsmuit pe om, și voim a afla înțelesul acestui grai, descoperim în el deosebita bunăvoire a lui Dumnezeu față de neamul omenesc. Căci marele Proroc arată, în zugrăvirea facerii, că Dumnezeu a făcut toate celelalte făpturi prin cuvântul Său, iar pe om l-a făcut cu înseși mâinile Sale... Nu zicem că Dumnezeu are mâini... ci spunem că fiecare dintre zicerile acestea arată din partea lui Dumnezeu o mai mare grijă pentru om decât pentru celelalte făpturi."

Sfântul Vasile afirmă că versetul citat subliniază cât de deosebită e obârșia omului față de cea a animalelor: „Mai sus, textul spune că Dumnezeu a făcut; aici spune cum a făcut Dumnezeu. Dacă stihul ar fi spus doar că Dumnezeu a făcut, ai fi putut crede că l-a făcut [pe om] așa cum a făcut și dobitoacele, fiarele sălbatice, verdeața, ierburile. Iată de ce, spre a nu te lăsa să-l așezi în rândul fiarelor sălbatice, dumnezeiescul cuvânt a făcut cunoscută deosebita măiestrie folosită de Dumnezeu pentru noi: țărână din pământ a luat Dumnezeu." Același Părinte ne spune deosebirea dintre „facerea" omului și „plăsmuirea" lui: „Dumnezeu pe omul lăuntric l-a făcut, iar pe omul cel din afară l-a plăsmuit. Plăsmuirea se potrivește lutului, iar facerea, celui după chip. Deci carnea s-a plăsmuit, însă sufletul s-a făcut."

Sfântul Ioan Gură de Aur scrie: „Unii oameni nesocotiți, mânați de propriile gânduri, fără să țină seama de pogorământul cuvintelor Scripturii și fără să aibă o judecată vrednică de Dumnezeu, încearcă să spună că sufletul este din Ființa lui Dumnezeu. Ce nebunie ! Ce sminteală ! Atâtea și atâtea căi de pierzare a croit diavolul celor ce vor să-i slujească ! [...] Deci, când auzi: a suflat în fața lui suflare de viață, înțelege iarăși că a hotărât ca, așa precum a adus la iveală puterile cele netrupești, tot așa a hotărât ca și trupul omului, făcut din țărână, să aibă suflet rațional care să poată folosi mădularele trupului." Există unii astăzi care ar voi să folosească ordinea facerii omului din acest verset spre a „dovedi" că omul a „evoluat" din animalele inferioare: întâi a fost trupul sau firea pământească, iar apoi sufletul sau starea de existență în harul lui Dumnezeu. O astfel de interpretare este cu neputință, dacă acceptăm înțelegerea patristică a facerii omului.

extras din Ieromonah Serafim Rose - Cartea facerii, crearea lumii ...

Offline Cristian

  • Newcomer
  • *
  • Mesaje postate: 3
  • Religie: Ortodox
Re: Despre Barbat si femeie in Facerea
« Raspuns #2 : Ianuarie 31, 2013, 02:25:06 p.m. »
Multumesc pentru raspuns!
Acum m-am dumirit.

Cristian

PS: cine e autorul raspunsului, Parintele sau altcineva?!!

Offline PlatonP

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 73
  • Religie: Ortodox
Re: Despre Barbat si femeie in Facerea
« Raspuns #3 : Ianuarie 31, 2013, 07:23:19 p.m. »
Un detaliu, poate nu chiar atât de nesemnificativ:

Desigur, etimologic vorbind, în Septuaginta se numește Genesis (Γενεσις). Aici însă tradiția ortodoxă românească seculară a preferat varianta: Facerea.

Nu intrăm aici în detalii dacă "geneza" aduce mai mult a "nașterea", sau se putea spune și "creația", ci doar de faptul că, anumiți termeni ne dau o anumită afiliere. Noi spunem "Facerea", și, apropo, "Hristos". Nu că neapărat "geneza" și "Cristos" sunt greșiți sau, mai rău, eretici, ci pentru un atașament, care are cu siguranță niște resorturi mai ascunse și subtile, dar bine întemeiate.