Mesaje Recente

Pagini: 1 ... 4 5 [6] 7 8 ... 10
51
Teologie si Stiintă / De ce ateii îl neagă cu vehemență pe Dumnezeu?
« Ultimul mesaj de neica_nimeni Octombrie 23, 2014, 12:41:04 a.m. »
Extras din http://ortodoxiatinerilor.ro/creationism-evolutionism/17749-negarea-lui-dumnezeu-de-atei

În concepția marelui istoric al religiilor Mircea Eliade, definiția cea mai completă și cea mai potrivită a ființei umane este aceea de ființă religioasă (homo religiosus), de ființă care simte nevoia de a se raporta, într-un fel sau altul, la Divinitate. De aceea, chiar și în preistorie, atunci când oamenii nu-L cunoșteau pe Adevăratul și Unicul Dumnezeu (sau, mai corect spus, Îl cunoșteau puțini dintre ei) , simțeau nevoia de a I se închina și, neputându-L găsi, idolatrizau lumea creată. Ateii... au și ei un mod de raportare la Dumnezeu, căci precum afirma un filosof modern, ignorarea, refuzul de a adresa un salut celui de lângă tine este, de fapt, o formă de comunicare (evident, una negativă), deoarece, prin acest gest, îi transmiți interlocutorului tău un mesaj - faptul că prezența lui îți este indiferentă, sau chiar te deranjează.

Cei care-L neagă pe Dumnezeu Îi transmit, prin atitudinea lor, faptul că și-ar dori ca El să nu existe, dar, în adâncul finței lor, Îi mărturisesc existența, Îi simt prezența, pentru că, în caz contrar, nu ar fi atât de vehemenți în negarea Sa. Nu are niciun sens să negi neexistența... este ilogic. Ce sens ar avea ca noi să ne consacrăm ani întregi din viață dovedirii inexistenței lui Moș Crăciun? :)) Nimeni nu ar fi dispus să facă așa ceva, pentru că neexistența lui Moș Crăciun este o certitudine.

În schimb, așa-zișii atei scriu cărți, se nevoiesc ani întregi pentru a încerca să demonstreze inexistența Divinității. De ce oare? Nu cumva motivul acestei atitudini de negare vehementă a lui Dumnezeu este tocmai o dovadă a credinței lor ascunse, nemărturisite, pe care ei încearcă s-o stingă, s-o elimine din sufletele lor. Vor să se convingă pe ei înșiși că Dumnezeu nu există pentru că, precum afirma F. M. Dostoievski, prin personajul său Ivan Karamazov, dacă Dumnezeu n-ar exista, totul ar fi permis. Cred că "un ateu este o persoană, care speră că Domnul nu va face nimic spre a-i tulbura necredința".

Apoi mă întreb, tot în legătură cu ateii: de ce oare se definesc prin ceea ce neagă, iar nu prin ceea ce afirmă (căci termenul "ateu" se traduce prin sintagma "fără Dumnezeu" )? De ce nu-și spun... "raționaliști", sau "moderniști" ș. a. m. d. și din ce motiv, în locul tuturor acestor denumiri, au ales-o tocmai pe aceea de "atei", arătând astfel faptul că principala lor preocupare este negarea lui Dumnezeu? Dacă acești semeni ai noștri ar avea cu adevărat convingeri trainice, pozitive, dacă și-ar fi găsit sensul existenței, s-ar defini printr-un cuvânt, care să indice ideile pe care le promovează, iar nu tocmai adevărul pe care vor să-l nege cu orice preț. Ce sens ar avea ca noi, creștinii, să ne numim... "neislamici", sau "antiezoteriști" etc? :)

Aceste denumiri ar desemna una dintre caracteristicile noastre pentru că, într-adevăr, nu aparținem religiei islamice, suntem împotriva ezoterismului etc, dar nu ne-ar defini în totalitate, nu ar defini principala noastră însușire - aceea de credincioși ai lui Hristos. De fapt, ateismul este o altă credință, opusă tuturor celorlalte religii, iar aderenții acestei noi religii Îl neagă pe Dumnezeu tocmai pentru că nu vor ca El să existe și încearcă, prin această atitudine, să-L determine pe Dumnezeu să plece din viața lor. Având o concepție pesimistă de viață și necunoscând răspunsuri pentru problemele existențiale, își stabilesc drept unică preocupare negarea convingerilor altora.

Desigur, aceasta este o opinie personală, care probabil că nu corespunde decât parțial realității, mai ales pentru că doar Dumnezeu cunoaște în totalitate sufletul fiecăruia și cauzele ce stau la baza acțiunilor noastre. De asemenea, n-aș vrea să generalizez, fiindcă există, în mod sigur, atei care-L caută pe Dumnezeu și ar dori din tot sufletul să poată crede, dar, precum scria IPS Bartolomeu Anania, ei caută o dovadă incontestabilă în favoarea credinței și, asemenea lui Toma, sunt ispitiți să exclame în privința adevărurilor revelate: "e prea frumos ca să fie adevărat!". Poate că ateii care-L caută în mod sincer pe Dumnezeu, Îl neagă tocmai pentru a-L găsi, tocmai pentru a se asigura că niciuna dintre ipotezele de care ei se tem nu este adevărată. Probabil că ateii din această categorie procedează asemenea celor care, pentru a afla răspunsul corect dintr-un test grilă, elimină pe rând toate variantele, alegând-o pe aceea, care este imposibil de contestat.

Cu toate acestea, cred că unii dintre adepții ateismului se pot încadra în definiția pe care am citat-o mai sus (o persoană, care speră ca Dumnezeu să nu-i tulbure necredința) și tocmai denumirea de "atei" demonstrează credința lor tainică în Dumnezeu pe care, probabil, nici ei n-o conștientizează. Aceste persoane, simțind în mod natural nevoia de a crede în ceva, de a se închina, cu dragoste, unei ființe perfecte și atotputernice, își creează forme de pseudoreligiozitate, arătând astfel adevărul cuvintelor psalmistului, potrivit căruia Dumnezeu "a pus în noi și gândul veșniciei", ne-a dăruit sentimentul religios. Nevoia de sacru face parte din conștiința umană, afirma Mircea Eliade și, din acest motiv, nu există nicio persoană fără religie. Cine nu a aderat la nicio religie fie se află într-o permanentă căutare (ca în cazul unora dintre teologii din istoria Bisericii noastre, precum Sf. Justin Martirul, sau Fer. Augustin), fie neagă cu înverșunare existența lui Dumnezeu și-și creează pseudoreligii, fie se încred în superstiții ilogice și anacronice, pe care nimeni nu ar trebui să le mai ia în considerare.

Astfel, orice ființă umană simte în mod natural (chiar și fără să conștientizeze acest fapt) nevoia de a crede într-o religie, de a stabili o relație personală cu Dumnezeu. Astfel, în zilele noastre, ca și în orice altă epocă istorică, religia este prezentă în viața cotidiană, fiind practicată în diverse forme. Problema este, în opinia mea, faptul că... nu toate religiile sunt adevărate, nu orice formă de credință religioasă îl poate pune pe om în legătură cu Dumnezeu. Cei care neagă unica religie a mântuirii - cea creștină - aleg alte credințe și practici prin care, în concepția lor, se poate intra în legătură cu Divinitatea.

Întrebarea este dacă orice credință și practică religioasă ne poate pune în legătură cu Adevăratul Dumnezeu, Cel al credinței creștine. Potrivit adepților relativismului religios, toate religiile sunt la fel de adevărate :) au aceeași valoare, ducând către același scop: comuniunea cu Dumnezeu, Care este unic. În aparență, această ideologie este cât se poate de corectă și... democratică, dar, întrucât este inacceptabilă concepția conform căreia Dumnezeu le-ar fi putut revela oamenilor idei contradictorii (pentru că în diversele religii ale lumii există și idei contradictorii), devine foarte clar faptul că doar una dintre religiile lumii este revelată, celelalte fiind doar creații omenești, încercări ale oamenilor de a-L căuta pe Dumnezeu.

Din acest motiv, Domnul Iisus Hristos, știind că ucenicii Săi își pot pune întrebarea care dintre religii este cea adevărată (sau, mai corect, religia în totalitate adevărată, căci adevăruri combinate cu minciuna se găsesc în multe religii și sisteme filosofice), a răspuns, o dată pentru totdeauna, tuturor acestor pseudoprobleme: "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine"(Ioan14,6). Domnul Hristos NU S-a autocaracterizat prin cuvintele "Eu sunt un adevăr relativ, alături de altele și o cale", ci ni S-a revelat drept "Calea, Adevărul și Viața", ceea ce înseamnă că El este Unicul Adevăr absolut, singura cale ce duce la mântuire și Viața cea adevărată.

Creștinismul, învățătura adusă în lume de către Însuși Dumnezeu întrupat este unica religie mântuitoare. Indiferent de diversitatea credințelor care au apărut și vor mai apărea în lume și în pofida celor care vor continua (ignorând evidența) să susțină că religia este inutilă sau că toate religiile sunt la fel de corecte, credința cea adevărată va exista, se va răspândi și va fi păstrată, cu ajutorul harului divin, de toți aceia, care acordă mai multă încredere cuvintelor lui Hristos, decât rațiunii omenești.

Multă bucurie!
Laura Stifter
52
Teologie si Stiintă / Omul secularizat, hrănit cu iluzii
« Ultimul mesaj de neica_nimeni Septembrie 12, 2014, 03:04:53 p.m. »
În mesajul adresat cu ocazia începerii noului an școlar, Preafericitul Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane (BOR), adresează un apel pentru o cooperare rodnică între Biserică, familie și școală, incriminând societatea dezorientată actuală, în care banul, plăcerea și puterea sunt idolii generației tinere.

Iată mesajul de binecuvântare integral al Preafericitului Părinte Daniel, destinat începutului de an școlar 2014-2015:

"Educația - lumină pentru viață, Mesaj de binecuvântare

Fiecare început de an școlar reprezintă deopotrivă un moment de bucurie și de emoție pentru copii, mai ales pentru cei din clasa zero, dar și de intensificare a responsabilității părinților și profesorilor privind înțelegerea valorii educației ca lumină pentru viață.

În dezvoltarea unei educații autentice pentru viață este esențială cultivarea unei legături statornice și a unei cooperări rodnice între Biserică, familie și școală, precum și valorificarea contribuțiilor specifice acestora. În contextul actual, marcat de tendințe ideologice individualiste și secularizante care erodează valorile consacrate ale familiei tradiționale, este cu atât mai necesară această conlucrare benefică între instituții fundamentale.

Mai precis, în societatea de consum din zilele noastre, marcată tot mai mult de o mentalitate care orientează copiii, adolescenții și tinerii spre senzaționalul artificial și profitul material, este esențială cultivarea unei educații credibile axată pe luminile călăuzitoare ale vieții, atât la nivel personal, cât și la nivel comunitar. Aceste lumini sunt: credința în Dumnezeu și valoarea unică și eternă a persoanei umane, creată după chipul lui Dumnezeu - Izvorul vieții veșnice, iubirea generoasă a omului ca bază a comuniunii umane în familie și în societate, cultivarea creativității pentru îmbogățirea tezaurului peren al umanității și cultivarea responsabilității pentru natură ca dar al lui Dumnezeu oferit generațiilor umane prezente și viitoare.

În domeniul educației, Biserica Ortodoxă Română a avut un rol semnificativ de-a lungul istoriei poporului român, contribuind la organizarea și îmbogățirea educației și a culturii naționale. Prin Protocolul cu privire la predarea disciplinei religie - cultul ortodox în învățământul preuniversitar și la organizarea învățământului teologic ortodox preuniversitar și universitar (29 mai 2014), Biserica este chemată să valorifice potențialul ei specific în domeniul educației, contribuind împreună cu Ministerul Educației Naționale la creșterea calității și orizontului actului educațional.

Noi considerăm că prin educația religioasă este evidențiată complementaritatea dintre spiritualitate și știință, dintre credință și cultură, reliefându-se și dimensiunea formativă a acesteia, nu doar informativă. Educația religioasă oferă un orizont spiritual cuprinzător sau integrator, un liant care relaționează și integrează cunoștințele de la celelalte discipline, spre a forma împreună un reper spiritual luminos și edificator pentru viață, trăită în comuniune de iubire și coresponsabilitate pentru binele comun.

Trăim într-o societate din ce în ce mai dezorientată, în care generațiile actuale de tineri sunt tentate să creadă că reușita în viață constă în acumularea rapidă de bogății materiale, în trăiri intense de tip senzațional și în cucerirea unei poziții sociale proeminente. Banul, plăcerea și puterea sunt idolii societății secularizate, consumiste și tot mai individualiste, care-i deturnează azi pe mulți oameni de la căutarea valorilor spirituale profunde ale vieții în comuniune de iubire cu Dumnezeu, exprimată în rugăciune, și cu oamenii, în fapte bune. Omul secularizat a pierdut practica rugăciunii ca izvor de bucurie și de iubire statornică în familie, în prietenie și în societate. El se hrănește adesea cu iluzia că sufletul omului poate fi umplut cu lucruri materiale limitate și cu senzații efemere, motivând că mormântul ar fi ultima destinație a sa ca ființă spirituală inteligentă viețuind pe pământ.

Într-un asemenea context, este nevoie de redescoperirea și de reafirmarea reperelor autentice ale educației. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur arată că o educație veritabilă contribuie la dezvoltarea unei înțelepciuni care îl orientează pe copil și pe tânăr spre iubirea nelimitată și bucuria netrecătoare pe care le oferă credința în Dumnezeu, Făcătorul și Mântuitorul lumii, descoperite nouă de Iisus Hristos Cel răstignit și înviat, Care a biruit păcatul și moartea, dăruind lumii viață veșnică.

De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur îndeamnă pe părinți zicând: „Învață-ți copilul să nu pună preț nici pe bani, nici pe slava omenească, nici numai pe viața de aici. Dacă va avea astfel de gânduri, va fi un înțelept". Același Sfânt Părinte spune că rostul vieții pământești trecătoare este acela de-a ne pregăti pentru viața cerească netrecătoare: „Ce câștig avem de pe urma vieții acesteia dacă nu ne folosim de ea ca să o câștigăm pe cea viitoare"?

Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Învățătorul lumii și Izvorul înțelepciunii veșnice, să-i lumineze și să-i binecuvânteze pe toți copiii, tinerii, părinții, educatorii, învățătorii și profesorii, în noul an școlar, dăruindu-le bucuria împlinirii vocației principale a educației de-a fi lumină pentru viață.

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române"
53
Teologie si Stiintă / Re: Creationismul stiintific
« Ultimul mesaj de AndreiRO91 Iulie 30, 2014, 06:54:27 p.m. »
Am citit acum, dar v-as ruga sa ma lamuriti un pic pentru ca sunt cam profunde concluziile ce trebuiesc trase de acolo si nu ma consider vrednic sa le interpretez, sunt student la Istorie, nu la Teologie. In linii mari insa, gnosticismul sta la baza interpretarilor si concluziilor acelor sectanti din site-urile de mai sus si deci nu pot fi folosite si de noi drept-credinciosii pentru ca sunt gandite intr-un duh eretic? Am inteles bine asta? Dar totusi Parintele Serafim chiar a mentionat despre un institut ca cel de mai sus. Doamne ajuta, multumesc anticipat!
54
Teologie si Stiintă / Re: Creationismul stiintific
« Ultimul mesaj de neica_nimeni Iulie 28, 2014, 12:38:45 p.m. »
Ati citit asta: Crestinismul ortodox si filosofia ?

O parte din raspunsul la intrebarile Dvs se gaseste aici
55
Teologie si Stiintă / Creationismul stiintific
« Ultimul mesaj de AndreiRO91 Iulie 25, 2014, 03:48:18 p.m. »
Va salut cu caldura fratilor!

Am gasit aceste doua site-uri, ce par foarte interesante si cu informatii bine argumentate, atat in context Scripturistic cat si in acord cu stiinta omeneasca moderna oficiala. Singura problema e ca nu sunt in duhul Ortodoxiei ci sunt facute de protestanti\neo-protestanti americani, dar ma gandesc ca atata timp cat nu discuta probleme teologice ci doar cele legate de afirmarea si dovedirea cu argumente stiintifice moderne a Creatiei precum si combaterea evolutionismului, pot fi deci folosite cu succes si de catre noi drept-credinciosii.

Ce parere aveti despre ele? Daca nu ma insel, despre acest institut din link-ul al doilea vorbea chiar Parintele Serafim Rose.

http://www.6000years.org/frame.php?page=home

http://www.icr.org/
56
Sfânta Traditie ortodoxă / Re: Sufletul in antropologia crestina
« Ultimul mesaj de marin Iulie 03, 2014, 11:29:49 a.m. »
În Noul Testament, cei care au stat cu Hristos pe Muntele Taborului la Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos, au fost Moise și Ilie Tesviteanul, reprezentanții Legii și ai proorocilor din Vechiul Testament.

http://ro.orthodoxwiki.org/Schimbarea_la_Fa%C8%9B%C4%83
Intrebarea pe care o ridicam era pusa in principal ereticului secundus . Eu stiu ca nu exista referinte biblice in ce priveste invierea lui Moise , lucru care arata clar ca protestantii si alti eretici , desi sustin ca ei se iau numai dupa Scriptura , au si o gama larga de alte "credinte" neintemeiate biblic , care formeaza un fel de "traditie" a lor .
Dealtfel , ei combat cu inversunare icoana , insa au preluat infatisarea lui Hristos care apare in publicatiile lor din iconografia ortodoxa .
57
Sfânta Traditie ortodoxă / Re: Care versiune ortodoxă a Bibliei e cea corectă?
« Ultimul mesaj de marin Iulie 03, 2014, 11:24:40 a.m. »
Nu se poate trage si concluzia ca la versiunile anterioare lipsea semnul intrebarii si ca aceasta eroare a fost indreptata ?
Interpretarea pe care o propui iti convine fara dar si poate dar nu cred ca 2000 de ani am fost in eroare pana in vremurile de acum cand o editie vine si ne pune pe tava adevarul .
58
Sfânta Traditie ortodoxă / Re: Care versiune ortodoxă a Bibliei e cea corectă?
« Ultimul mesaj de neica_nimeni Iunie 22, 2014, 02:27:27 p.m. »
Numai in sinodala 1988 apare versetul cu semnul intrebarii.
Se poate trage o singura concluzie , ca este o eroare in versinunea sinodala a Bibliei din 1988 . Ar ramane o singura intrebare care ar necesita raspuns , eroarea a fost facuta cu sau fara intentie ?

Nu se poate trage si concluzia ca la versiunile anterioare lipsea semnul intrebarii si ca aceasta eroare a fost indreptata ?

Sf. Ap. Pavel, în Epistola către Galateni (4, 9-10), ne încredințează că rânduielile din perioada Vechiului Testament privind curățirea s-au desființat. Mai mult, același apostol ne învață că „toate sunt curate pentru cei curați; iar pentru cei întinați și necredincioși nimic nu este curat“

Daca vei numara si virgulele, sigur o sa gasesti si mai multe diferente ... dar la ce te ajuta ?

59
Sfânta Traditie ortodoxă / Re: Sufletul in antropologia crestina
« Ultimul mesaj de neica_nimeni Iunie 22, 2014, 02:19:29 p.m. »
În Noul Testament, cei care au stat cu Hristos pe Muntele Taborului la Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos, au fost Moise și Ilie Tesviteanul, reprezentanții Legii și ai proorocilor din Vechiul Testament.

http://ro.orthodoxwiki.org/Schimbarea_la_Fa%C8%9B%C4%83
60
Sfânta Traditie ortodoxă / Re: Sufletul in antropologia crestina
« Ultimul mesaj de marin Iunie 21, 2014, 11:43:18 a.m. »
Prin simplul fapt că Ilie nu a murit, iar Moise era înviat.
Si unde e referinta biblica a faptului ca Moise era inviat ?
Pagini: 1 ... 4 5 [6] 7 8 ... 10