Mesaje Recente

Pagini: 1 ... 8 9 [10]
91
Sfânta Traditie ortodoxă / Re: Crestinismul ortodox si filosofia
« Ultimul mesaj de neica_nimeni August 16, 2013, 03:00:29 p.m. »
Care este esența lucrurilor? Altfel spus, din care element sau protomaterie au fost zidite toate lucrurile din lume?
Încă filosofii antici își puseseră problema aceasta, care nici până în ziua de astăzi nu a fost lămurită, nici scoasă de pe ordinea de zi.
Oare va fi ea lămurită vreodată? Niciodată. Și marele savant German du Bois-Reymond a zis: „niciodată.”

Numai materialistul European și nihilistul Indian sânt de părere că au rezolvat această problemă. Pentru materialistul European, materia este esența întregii lumi create. Dacă îl întrebați: „Care materie?,” el vă va deschide istoria filosofiei, din care vă vor răsuna în urechi sute de filosofi materialiști, însă nici măcar doi nu vor cuvânta la fel. „Ce este această protomaterie?,” întrebați voi. Iată răspunsurile lor: apa (Thales), aerul (Anaximandru), focul (Empedocle), pământul (Holbach), eterul (Gustave Le Bon), protoplasma (Holbach), electricitatea (materialiștii cei mai recenți), Bosonul Higgs (Peter Higgs). Oare nu este limpede, din învălmășeala presupunerilor de tot felul, că această problemă a fost cel mai puțin lămurită de către ei, cei cărora li se pare că au lămurit-o pe deplin?

Pentru nihilistul Indian, esența tuturor lucrurilor este nimicul, pentru că totul este umbră și nălucire. Dacă nimic real nu există și dacă lumea este himeră, atunci, bineînțeles, este lipsit de noimă să mai punem problema „care este esența acestui nimic, acestei himere?”
Noi ne permitem, însă, un raționament de felul următor: dacă s’a hotărât că totul este nimic, cine a hotărât și cu ajutorul a ce? Negreșit, un om, cu ajutorul rațiunii. Așadar, înseamnă că omul, cu rațiunea sa cu tot, este ceva. În orice caz, nici nihilistul n’a rezolvat problema esenței lucrurilor.

Și atunci, unde ne aflăm după 3000 de ani de filosofare despre esență? În fața unei probleme pe de-a întregul nerezolvate și deschise. Iar de vreme ce oamenii nu au putut rezolva problema aceasta, oare putem căuta altundeva? Bunăoară, la Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu?

Ce spune Sfânta Scriptură despre esența lucrurilor? Nimic. Cu desăvârșire nimic. Înseamnă că, în această privință, Ziditorul lumii nu a găsit de trebuință să ridice câtuși de puțin vălul de pe această mare taină a Sa. Nici ca Mântuitor al lumii nu a binevoit să dea vreo descoperire în privința acestei taine. Așadar, Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu nu ne descoperă nimic cu privire la esența lucrurilor și ființelor acestei lumi, însă ne descoperă multe, foarte multe, cu privire la însemnătatea ei.

Rațiunea, pentru oameni neapărat trebuincioasă, pe care Dumnezeu a descoperit-o, nu se referă la esență, ci la însemnătatea lucrurilor. Însemnătatea lucrurilor este mântuitoarea știință de carte, pe care Tatăl cel ceresc a dăruit-o tuturor fiilor săi. Chiar s’ar putea spune că esența cuvântătoare a lucrurilor este însemnătatea lucrurilor.

Ce este esența unei litere scrise? Oare cerneala cu care a fost scrisă litera ori sunetul pe care îl desemnează? Chibzuiți la aceasta. Și ce este esența unui sunet: oare vibrația aerului sau însemnătatea pe care îl are sunetul acela? Apostolul Ziditorului
spune: „În lume sânt cine știe câte feluri de glasuri, și nici unul dintr’însele este fără de înțeles.” /I Cor.14:10/ De la Dumnezeu nu se poate lua cu sila nici o taină, până ce n’o vestește El Însuși.

Dar despre protoesența lucrurilor create, în sens filosofic, Ziditorul nu le-a vestit nimic oamenilor – fără îndoială, pentru că oamenii nu au nevoie să știe așa ceva pentru a-și îndeplini rostul pe care-l au pe pământ.

„Unde ai fost când am temeluit pământul? Ci spune-mi, de ai cunoștință?... Când s’au făcut stelele, lăudatu-m’au cu glas mare toți îngerii mei.”[Iov 38:4, 7] Dacă ar fi ca omul să se bizuie doar pe rațiunea sa în cercetarea esenței lucrurilor, ar trebui să fi fost de față la actul Zidirii lumii. Iar lucrul acesta este cu neputință. Dar și atunci – presupunând că omul ar fi fost de față la Zidire – oare ar fi priceput și înțeles, dacă Ziditorul nu i-ar fi descoperit și lămurit?

Iar simbolismul lucrurilor este necontenit înaintea ochilor noștri, întotdeauna nou și curat, precum cea mai nouă ediție a unei cărți. Și călăuza prin acest simbolism minunat, Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, Descoperirea lui Dumnezeu, este mereu înaintea ochilor noștri.

Cine știe dacă cercetarea esenței lucrurilor a făcut mai bun pe cineva... Dar, peste tot, se știe faptul acesta: conștientizarea însemnătății lucrurilor lui Dumnezeu a făcut mai bune și mai luminate nenumărate suflete. Aceste suflete fără număr, știute și neștiute, pline de bucurie sfântă, L-au și proslăvit cu adevărat pe Ziditorul lor, Cel Unul, Cel Viu. Și acum Îl proslăvesc în Împărăția Cerurilor, în  împărăția realităților duhovnicești, împreună cu îngerii cei cerești.

Sf Nicolae Velimirovici - Simboluri si semne

Nota:
Inițial (aproximativ între anii 1950 - 1975) s-a crezut că particulele din modelul standard stau la baza întregii materii din univers.
La ora actuală "se știe" însă că ele formează numai cca 4,6 % din univers, restul fiind desemnat drept materie întunecată (cca 23 %) și energie întunecată (cca 72 %).

Modelul standard nu este o teorie completă a interacțiunilor fundamentale, deoarece în prezent ea nu reușește să integreze a patra forță fundamentală, gravitația, și de asemenea pentru că este incompatibilă cu recentele observații ale oscilației neutrinilor.
92
Sfânta Traditie ortodoxă / Re: Crestinismul ortodox si filosofia
« Ultimul mesaj de neica_nimeni August 16, 2013, 12:26:33 p.m. »
Extras din Teza de Doctorat "GNOSTICISMUL PRIMELOR TREI SECOLE CRESTINE DIN PERSPECTIVA CERCETARILOR ACTUALE"
a Pr. Drd. Adrian Cazacu:

"...disputa dintre Biserica si gnosticism reprezinta prima etapa a unui conflict de durata între credinta crestina si filosofie, ale carui consecinte nu trebuie sa ne scape din vedere.
 
Statutul primelor comunitati crestine este mai mult decât incert, astfel ca un dialog pe picior de egalitate cu filosofia elenistica ar fi fost imposibil. În acest context, doar învatatura de credinta putea sa faca o diferentiere clara.
Atunci când primele grupari gnostice încearca sa (re)interpreteze kerigma apostolica, dintr-o perspectiva mistic-filosofica, pozitia tinerei Biserici este radicala: falsii propovaduitori ai dreptei credinte trebuie combatuti si eliminati fara drept de apel.

De aceasta data nu mai este vorba de o simpla disputa filosofica, ci de contestarea însesi a legitimitatii structurale a credintei crestine. Virulenta primilor autori crestini nu este de mirare daca luam în calcul faptul ca primele atacuri nu se îndreapta împotriva Bisericii în sine, ci împotriva persoanei lui Hristos, Cap al Bisericii, Cel pe a carui morte si înviere se fundamenteaza întreaga vietuire crestina.

Afirmatia Sfântului Apostol Pavel din I Cor. 15, 13 – 14 – Daca nu este înviere a mortilor, nici Hristos nu a înviat. Si daca Hristos nu a înviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra. – nu are în vedere un simplu aspect teoretic al doctrinei, ci o situatie concreta, creata de cei care într-un fel sau altul contestau realitatea învierii lui Hristos.
 
Analiza din cea de a doua parte a lucrarii noastre este dedicata iudeognosticilor. Termenul este discutabil printre istoricii gnosticismului, el fiind intru totul agreat de savanti redutabili precum Birger Pearson, Gedaliahu Guy Stroumsa sau Edwin Yamauchi, însa relativizat de Gilles Quispel. Între acestia, Yamauchi are probabil pozitia cea mai echilibrata în sensul ca desi admite existenta unui gnosticism pre-crestin, de influenta iudaica, adevarata dezvoltare a acestuia are loc doar în mediul crestin.

Date fiind aceste ambiguitati ce îsi asteapta înca rezolvarea, am optat pentru analizarea unei liste de grupari iudeo-gnostice,
urmând într-o mare masura pe cea a cardinalului Jean Danielou, formulata în lucrarea sa Biserica Primara:
1. Nicolaitii; 2. Cerint; 3. Simonienii; 4. Menandru; 5. Satornil; 6. Barbelognosticii; 7. Sethienii; 8. Carpocrate si 9. Basilide.

Privite în ansamblu, ele se caracterizeaza prin câteva trasaturi comune, usor de identificat si, totodata, extrem de utile pentru întelegerea fenomenului gnostic în general:
1. abordarea alegorica a Vechiului Testament;
2. folosirea surselor apocrife iudaice
;
3. existenta unui mit unitar, în centrul caruia se afla un stramos mitic, identificat fie cu Barbelo, Seth, sarpele etc.
 
Un loc aparte l-am alocat, de asemenea, valentinianismului, considerat de catre cei mai multi cercetatori drept sistemul gnostic cel mai evoluat si mai bine sistematizat. În cazul valentinienilor vechile preocupari exegetice ale gruparilor iudeo-gnostice sunt amplificate. De aceasta data, un rol important îl joaca interpretarea textelor evanghelice si a celor pauline într-o cheie cu profunde valente platonice si neoplatonice. Chiar terminologia folosita este preluata din sfera filosofiei si încarcata cu semnificatii suplimentare, teologice.

Exegeza vetero-testamentara este încetul cu încetul trecuta în plan secundar, initiindu-se un tip nou de hermeneutica biblica, axata deopotriva pe alegorie si literalism. Încercând sa delimitam câteva trasaturi principale ale gnozei valentiniene, putem concluziona urmatoarele:
1. este o gnoza de tip aproape exclusiv intelectualist;
2. baza acesteia o reprezinta coabitarea dintre mitul gnostic în formele sale iudeocrestine si cultura elenistica;
3. terminologia folosita este de factura preponderent platonica, cu unele trasaturi stoice si epicureice;

4. mitul gnostic este prezentat într-o forma sistematizeaza ce urmareste invariabil o serie de puncte fundamentale din punct de vedere doctrinar;
5. scindarea în diferite curente de gândire nu reprezinta o ruptura la nivelul mitului, ci o încercare de adaptare la o realitate culturala anume si de impunere a autoritatii diferitilor reprezentanti;
6. influenta sistemului valentinian asupra evolutiei ulterioare a gnosticismului este covârsitoare, putând fi identificata atât la multe dintre sectele medievale, precum si la curentele moderne de gândire.

La fel de problematica este raportarea gnosticismului la dualism datorita faptului ca multe dintre sistemele gnostice nu prezinta în mod necesar o opozitie radicala a principiilor, mai mult în majoritatea cazurilor demiurgul nu este un principiu egal Tatalui descris ca nenascut, necuprins si necunoscut, ci un produs al unei erori a ultimului aeon al Pleromei, Sophia. Pentru a putea raspunde acestei probleme, am apelat la seturile de opozitii radical / moderat si anticosmic / procosmic, formulate de Bianchi.

Concluzia noastra este ca la baza gnosticismului sta o abordare de tip dualist a întregii realitati. Presupunerea unui pseudo-dualism al gnosticismului nu poate fi verificata decât daca pornim de la ideea ca singurul dualism existent este cel radical, or multe dintre sistemele gnostice opereaza cu o forma moderata a acestuia, fara a pierde prin aceasta solutie, statutul de curent religios dualist.
 
Ca nota finala, am concluzionat ca gnosticismul, în ansamblul sau, ramâne un fenomen pe cât de interesant, pe atât de contradictoriu în ceea ce priveste perceptiile asupra lui. Cercetarile intreprinse asupra acestuia nu au reusit înca sa îl încandreze în mod definitiv în sfera religiosului. Astfel, vom întâlni un numar impresinonant de studii în care gnosticismul este definit fie ca sistem religios, ca structura religioasa compozita sau chiar ca religie de sine statatoare, opusa radical atât crestinismului cât si iudaismului sau filosofiei eleniste.

Nu trebuie sa scapam din vedere, învatatura Bisericii, potrivit careia gnosticismul a fost si a ramas una dintre cele mai versatile erezii cu care aceasta s-a confruntat. La fel de important este însa faptul ca pozitia ecleziala nu se fundamenteaza doar de datele obtinute în urma analizei stiintifice, ci si pe traditia sa dogmatica, istorica si duhovniceasca. Din aceasta perspectiva, atitudinea sa intransigenta nu poate fi nici condamnata, nici înlocuita cu o pozitie mai mult sau mai putin toleranta"
93
Sfânta Traditie ortodoxă / Crestinismul ortodox si filosofia
« Ultimul mesaj de neica_nimeni August 16, 2013, 12:20:06 p.m. »
Un istoric Englez (Gibbon), scriind despre Roma Cezarilor, spune că pe atunci religia era văzută de popor ca adevărată, de filosofi – ca mincinoasă, de oamenii de stat – ca folositoare.

Și astăzi, în Europa Creștinată, se pot auzi asemenea declarații. Deseori se repetă zisa: „Religia este filosofia poporului de rând!” Dar, întrebăm noi, care religie? Acel istoric Englez vorbește despre religia păgână, închinătoare la idoli. Dacă aceea se numește religie, atunci e o nebunie să numim Creștinismul religie. Ce unire este între Hristos și Veliar?

Creștinismul [ortodox] nu e religie, în rând cu toate celelalte religii omenești, nicidecum, ci Creștinismul este descoperirea cerească a adevărului, Vestea de Bucurie a neamului omenesc, nu de la om sau înger, ci de la Însuși Dumnezeu Făcătorul.

Hristos a zis: „Veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.” De ce vă va face slobozi?
Tocmai de religii, de filosofiile omenești, de concepțiile mincinoase ale lumii, de silnicia tuturor rătăcirilor lumești, care se împotrivesc Adevărului, sub orice nume ar fi ele și pe orice tavă ar fi servite. În acest sens, spune și marele Apostol: „Vedeți să nu vă fure cineva cu filosofia și deșartă înșelăciune, dupre predania oamenilor, dupre stihiile lumii, și nu dupre Hristos.” /Col. 2:8/


Pentru că adevărul este unul, iar cugetările omenești sânt multe. Adevărul este totdeauna același, și totdeauna egal cu sine.
Adevărul lui Hristos nu este paralel cu nici un sistem făurit de rațiunea personală a unui om.

Dar, despre aceasta, doar în treacăt și doar ca să vă întăresc în convingerea următoare: Creștinismul nu e nici una dintre religii, nici una dintre filosofii, ci organismul cu totul aparte, original și desăvârșit al adevărului dumnezeiesc viu, purtător de lumină și purtător de mântuire.

Ați auzit că  scolastica Romană l-a adoptat pe Aristotel ca filosof oficial, cu toate că învățătorul bisericesc apusean Tertullian a zis: „Filosofii sânt patriarhii ereziei.”

Creștinismul are înțelegerea sa aparte despre viață și despre lume, organică și sistematică, însă deosebită de toate filosofiile omenești.
Și atât. – Sf Nicolae Velimirovici - Simboluri si semne
94
Teologie si Stiintă / Re: Despre observarea practica a cerului
« Ultimul mesaj de neica_nimeni August 15, 2013, 09:49:27 p.m. »
Citat
Uite de pilda ieri, astronomul amator Koichi Itagaki din Yamagata, Japonia a descoperit o asa numita ''nova'',''stea noua'' in constelatia Delfinul. Poate fi vazuta cu binoclul, cine doreste o poate gasi folosind hartile din articolul de mai jos ...

Sunt proaspatul posesor al unui binoclu Nikon Aculon A211 10-22x50 si astept sfaturile Dvs pe tema propusa.
Problema este ca in Bucuresti, nu prea vedem stele pe cer, probabil cand o sa merg la munte o sa pot sa vad cerul instelat.
95
Teologie si Stiintă / Re: Despre observarea practica a cerului
« Ultimul mesaj de Mircea Pteancu August 15, 2013, 08:27:06 p.m. »
Multumesc de mesajul de bun venit.
Sunt astronom amator in masura in care prin ''amator'' intelegem pe cel care iubeste, este pasionat de ceva.
Si sistemul geocentric, ca si celelalte sisteme sustin existenta unor miscari de rotatie.
Rotatia sferelor din sistemul geocentric are o axa de care se afla foarte aproape Polaris.
Din acest punct de vedere nu vad nicio diferenta intre sisteme.

In privinta a ceea ce azi este denumit la modul generic ''stiinta'', continui sa cred si acum ca este un produs secundar al unui conflict mult mai vechi si mai profund.
De aceea a si putut fi confiscata, reambalata si revanduta in forma actuala ca o ''pseudo-religie a ateilor nihilisti'', asa cum foarte bine a punctat un coleg de pe forumul amintit.

Ceea ce m-a adus aici este insa urmatorul lucru: de atata amar de vreme invatatii ortodocsi dezbat cele foarte subtile sau evidente ale credintei, teologiei, doxologiei. Dar stau departe de cele de fiecare zi, nu se implica in lucrurile concrete sau se implica prea putin.
Prin asta au permis secularistilor sa ocupe aproape toate canalele de comunicare.
Ce facem, ii asteptam cu bratele incrucisate sa intre in biserici, sa ne alunge afara din ele, sa le darame?
Sa facem ca si protipendada bizantina care in loc sa conduca apararea Constantinopolului impotriva turcilor pagani, statea in simpozioane si dezbateri fine si rafinate daca ingerii au sex sau nu? Pana ce au dat buzna ienicerii cu iataganele peste ei!?

Nu! Invatatii care mai au credinta ortodoxa in ei trebuie sa ne invete cum sa intelegem cele ce se intampla, cele ce se descopera pe cer si pe Pamant, cele ce se intampla in societate si cu fiecare dintre noi. Si nu adevaruri generale ci sfaturi si invataturi concrete luminate de lumina credintei ortodoxe aplicate.

Uite de pilda ieri, astronomul amator Koichi Itagaki din Yamagata, Japonia a descoperit o asa numita ''nova'',''stea noua'' in constelatia Delfinul. Poate fi vazuta cu binoclul, cine doreste o poate gasi folosind hartile din acest articol

Cum trebuie sa inteleaga un observator ortodox asa ceva, un asemenea fenomen conducand, mai devreme sau mai tarziu, la Cosmogonie deci la dezbaterea Creationism-Evolutionism?

Daca putem si am cu cine discuta asemenea subiecte concrete, voi reveni.
Discutiile generale, abstracte, speculative nu ma tenteaza.

Toate cele bune celor ce vor ridica ochii spre stele si inima spre Domnul, Mircea
96
Va recomand sa vizualizati reportajul urmator:

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=kOVAfwf6SbA

Dl Dan Parvu de la RFI Romania l-a avut ca invitat pe Virgil Gheorghe - biofizician si Doctor in bioetica - avand o discutie pe tema impactului tehnologiei asupra mintii si omului contemporan. Au fost facute observatii foarte pertinente si documentate despre progresul tehnologic si influenta extrem de nociva a acestuia asupra omului in general. Studiile de pana acum dovedesc o amputare progresiva a puterii de memorare, o scadere a masei musculare si o diminuare a sistemului osos, o cresterea a numarului de persoane care sufera de anxietate, cu consecinta ca toate acestea se vor accentua in urmatorii 20 ani.

RFI România este cea mai mare filială a postului public francez Radio France Internationale.

Inregistrarea este din 11.03.2013
97
Sfânta Traditie ortodoxă / Sfantul Ioan Damaschin - Despre om
« Ultimul mesaj de neica_nimeni Iulie 28, 2013, 02:09:02 p.m. »
Dumnezeu a creat astfel lumea spirituala, adica pe ingeri si pe toate cetele ceresti. Caci este clar ca acestia au o natura spirituala si incorporala. Iar cand zic incorporala o pun in comparatie cu grosolania materiei, caci numai Dumnezeirea este cu adevarat imateriala si necorporala. A creat inca si lumea materiala, adica cerul, pamantul si cele care sunt asezate in ele. Lumea spirituala este inrudita cu el - caci inrudita cu Dumnezeu este firea rationala care se poate sesiza numai cu mintea - iar lumea materiala este cu totul departata de el, pentru ca ea cade sub simturi. Dar dupa cum spune graitorul celor dumnezeiesti, Grigorie, "trebuia sa se faca o impreunare din cele doua lumi, ca o dovada a unei intelepciuni mai mari si a bogatiei fata de firi, ca sa fie un fel de unire intre natura vazuta si cea nevazuta" (Cuvantul XXXVIII. "La Teofanie, adica la Nasterea Mantuitorului". MG, 36, col. 321C). Eu Spun ca expresia "trebuia" indica vointa Creatorului, caci ea este oranduirea si legea cea mai potrivita. Nimeni nu va intreba pe plasmuitor: De ce m-ai facut asa? Caci olarul are puterea sa construiasca din lucrul sau diferite vase spre a arata intelepciunea Sa (Romani, IX, 21; Isaia, XXIX, 16;XLV, 9; Ieremia,XVIII,6)

Asa stand lucrurile, Dumnezeu creeaza pe om cu mainile Sale proprii din natura vazuta si nevazuta, dupa chipul si asemanarea Sa (Facerea, I, 26). A facut corpul din pamant, iar suflet rational si ganditor ii dadu prin insuflarea Sa proprie (Facerea, II, 7). Aceasta numim "chip dumnezeiesc", caci cuvintele "dupa chipul" indica ratiunea si liberul arbitru, iar cuvintele "dupa asemanare" arata asemanarea cu Dumnezeu in virtute, atat cat este posibil.

Trupul si sufletul au fost facute simultan si nu numai intai unul si apoi celalalt, dupa cum in chip prostesc afirma Origen (185-254). Dumnezeu a facut pe om inocent, drept, virtuos, lipsit de suparare, fara de grija, luminat cu toata virtutea, incarcat cu toate bunatatile, ca o a doua lume, ca un microcosm in macrocosm un alt inger inchinator, compus, observatorul lumii vazute, initiat in lumea spirituala, imparatul celor de pe pamant, condus de sus, pamantesc si ceresc, vremelnic si nemuritor, vazut si spiritual, la mijloc intre maretie si smerenie, acelasi si duh si trup; duh, din pricina harului, iar trup din pricina mandriei; duh, ca sa ramana si sa laude pe binefacator, trup ca sa sufere si prin suferinta sa-si aminteasca si sa intuiasca cand se mandreste cu maretia. Animal condus aici, adica in viata prezenta, dar mutat in alta parte, adica in veacul ce va sa fie; iar termenul final al tainei este indumnezeirea sa prin inclinatia catre Dumnezeu. Se indumnezcieste prin participarea la iluminarea dumnezeiasca si nu prin transformarea sa in fiinta dumnezeiasca.

Dumnezeu l-a facut pe om prin fire fara de pacat, iar prin vointa liber. Spun fara de pacat, nu pentru ca ar fi incapabil de a pacatui - caci numai Dumnezeirea este incapabila de pacat - ci pentru ca nu are in firea sa facultatea de a pacatui, ci mai mult in libertatea vointei. Avea adica puterea sa ramana si sa progreseze in bine ajutat fiind de darul dumnezeiesc, dupa cum avea si putere sa se intoarca de la bine si sa ajunga la rau, lucru pe care Dumnezeu il ingaduia, pentru motivul ca omul era inzestrat cu liberul arbitru. Nu este virtute ceea ce se face prin forta.

Sufletul este o substanta-vie, simpla, necorporala, prin natura sa, invizibila ochilor trupesti, nemuritoare, rationala, spirituala, fara de forma; se serveste de un corp organic si ii da acestuia puterea de viata, de crestere, de simtire si de nastere. Nu are un spirit deosebit de el, ci spiritul sau este partea cea mai curata a lui. Caci ceea ce este ochiul in trup, aceea este spiritul in suflet. Sufletul este liber, volitional, activ, schimbator, adica schimbator prin vointa pentru ca este zidit. Pe toate acestea le-a primit in chip natural, prin harul Celui care l-a creat, prin care a primit si existenta precum si de a exista prin fire in acest chip.

Pe cele necorporale si nevazute si fara de forma le intelegem in doua feluri. Pe unele le intelegem ca au aceste insusiri in virtutea fiintei lor, iar pe altele in virtutea harului. Unele exista cu aceste insusiri prin natura lor, iar altele in comparatie cu grosolania materiei. Dumnezeu are aceste insusiri prin fire; ingerii, insa, demonii si sufletele se spune ca sunt necorporali prin har si in comparatie cu grosolania materiei.
98
Mulți teologi romano-catolici, de pildă, spun că ideea de Rai nu se potrivește cu descoperirile antropologiei moderne; deci trebuie să reinterpretăm totul pornind de la concluzia că omul a evoluat din animale inferioare. Păcatul strămoșesc, spun ei, trebuie să însemne că, de îndată ce omul a ajuns la o dezvoltare îndestulătoare spre adeveni conștient de sine, și deci de a se face om, această conștientizare a fost ca un fel de cădere. Raiul nu-și află loc potrivit în această schemă, fiindcă în Rai omul a fost o făptură îndumnezeită.

Este foarte important să vedem cele două concepții cu totul potrivnice. Prima concepție arată că omul a fost făcut direct de Dumnezeu, cu o înțelepciune supraomenească, cu acea fire dintru început din care am căzut și la care suntem chemați să ne întoarcem.

Cealaltă părere susține că omul provine din făpturile inferioare. Negreșit, a doua concepție duce la o filosofie a relativismului moral, căci, dacă am fost cândva un alt fel de făpturi, niște creaturi de felul maimuțelor, atunci urmează să ajungem altceva - ne îndreptăm către Supraom.

Dacă ne ținem de părerea Sfinților Părinți, vedem că Hristos a murit cu adevărat pe Cruce. Este un eveniment real, fizic, nu o imagine sau o alegorie; totodată, ea are urmări duhovnicești, ducând la schimbarea condiției omului. Ea ne dă mântuire: nu o mântuire în sens figurat, ci mântuirea reală. Tot așa, și Adam a gustat dintr-un pom, și astfel a pierdut Raiul. Și acesta a fost un eveniment real, cu urmări duhovnicești, schimbând condiția omenească.

Cercetarea Părinților în privința evoluției a dat la iveală ceva remarcabil - învățătura catolică și cea ortodoxă despre Adam și zidire sunt semnificativ diferite, iar „evoluția" se potrivește mult mai bine tocmai cu doctrina catolică, dar nicidecum cu cea ortodoxă !

Pr Serafim Rose
99
Teologie si Stiintă / Re: Despre observarea practica a cerului
« Ultimul mesaj de neica_nimeni Iulie 14, 2013, 07:00:39 p.m. »
Dl Mircea Pteancu, bine ati venit pe acest forum. Chiar daca sustineti ca sunteti un astronom "amator" sunt sigur ca stiti foarte multe lucruri interesante despre miscarea corpurilor ceresti. Ce ne puteti spune despre Steaua polara, considerati ca aceasta poate fi observata la fel in ambele sisteme, geocentric sau a-centric?

Tin sa va spun ca sunt partial de acord cu afirmatiile facute de Dvs pe 4 ianuarie 2009, pe un alt forum,

"Lupta conceptuala dintre adeptii sistemului geocentric si adeptii heliocentrismului a fost de fapt lupta dintre aristotelieni si neo-platonicieni. Ironia suprema devine vizibila atunci cand ne dam seama ca, in termeni contemporani, aristotelienii au reprezentat constant linia de gandire rationala, fundamental materialista.

In schimb adeptii heliocentrismului au fost neo-platonici. Novara, profesorul lui Nikolaus Copernic, a fost un neo-platonic. Copernic insusi a fost un neo-platonic inflacarat, ca si multi altii. Ce anume caracteriza gandirea neo-platonica? Raspunsul este simplu: misticismul. Gandirea neo-platonica era patrunsa de misticismul lui Platon, izvorat din cel al lui Pythagora: magia numerelor adica numerologia, animismul si credinta in metempsihoza adica reincarnare, credinta nestramutata intr-o constructie simpla, geometrica si armonica a Universului. Gandirea moderna a preluat si perpetueaza ultimul concept, cel al unui Univers armonic, cu totii o facem, atunci cand vorbim despre Cosmos-care asta inseamna.

Asadar, dupa cum singur declara, Copernic a pornit la demolarea Sistemului Geocentric deoarece nu corespundea conceptiilor neo-platonice. Spus in alti termeni, Sistemul Geocentric nu era suficient de... ocult.

Asadar in acea mareata confruntare a ganditorilor, Sfanta Biserica (Catolica?) a aparat linia gandirii materialiste, logice, rationale iar Copernic si discipolii sai, au pornit la lupta si au atacat din cauze doctrinare, fundamentaliste, pentru a impune o conceptie profund mistica. In nici un caz nu ceea ce noi numim azi stiinta.

Chiar si la noi pe forum a fost exprimata, de multe ori si in repetate randuri, convingerea ca atunci, si de atunci incoace, a fost vorba despre o lupta intre lumina si intuneric, intre stiinta si religie. Ceea ce vedem de fapt este ca stiinta actula s-a nascut ca efect secundar al luptei dintre doua curente de gandire mistica. Poate unora asta le da de gandit."

... cu precizarea ca Sfanta Biserica si Sfanta Traditie ortodoxa au aparat adevarata gandirea patristica referitoare la Cele Sase Zile ale Facerii si nu conceptul pagan de geocentrism, asa cum a fost el expus de Aristotel.
100
Teologie si Stiintă / Despre observarea practica a cerului
« Ultimul mesaj de Mircea Pteancu Iulie 13, 2013, 09:48:04 p.m. »
Va salut in pace pe toti!
Ma chiama Mircea, sunt ortodox, de profesie sunt inginer, am 59 de ani si sunt astronom amator.
Azi m-am inscris pe acest forum si  intreb daca printre voi mai sunt si alti observatori ai astrilor.
In tinerete am fost impregnat de ''spiritul stiintific''.
Acum fac observatii astronomice pentru a contempla Creatia lui Dumnezeu.
De cate ori reusesc o observatie mai dificila, imi fac semnul crucii si multumesc Domnului ca mi-a dezvaluit asemenea lucruri ascunse.
La alte subiecte se discuta lucruri foarte abstracte, foarte inalte.
V-as propune ca aici sa discutam despre observarea practica a cerului, despre obiectele pe care le putem observa si despre cum le vedem cu ochii si cu sufletul.
Astept asadar un semn, un raspuns de la voi.

Mircea
Pagini: 1 ... 8 9 [10]