Autor Subiect: Despre creationism  (Citit de 11842 ori)

Varahiil

  • Vizitator
Re: Despre creaționism
« Raspuns #15 : Decembrie 18, 2012, 06:40:17 a.m. »
Incercand sa fac o sinteza a celor prezentate, inteleg ca "vinovata" pentru orice ignoranta este lipsa dragostei de Dumnezeu. Prin dorinta de a cunoaste Creatorul, si prin dragostea fata de Acesta (cand L-ai cunoscut), survin automat si interesul, si dragostea atat fata de creatie, cat si fata de legile conform carora creatia exista.

Un om care-L cauta, sau care-L iubeste cu adevarat pe Dumnezeu, nu poate fi nici nepasator, nici ignorant, intelegand ca aceasta dragoste fata de Creator se manifesta in primul rand, sau mai ales, ca dragoste fata de creatie.

Offline PlatonP

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 73
  • Religie: Ortodox
Dragostea față de creație
« Raspuns #16 : Decembrie 18, 2012, 11:29:46 a.m. »
Așa este.

Iată și porunca: "Iubește pe aproapele tău ca pre tine însuți." "Și cine e aproapele meu?"

Păi este un om - mai mulți oameni, deci în primul rând semenii noștri. Omul este un adevărat "microcosmos", și prin aceasta o sinteză a întregii creații văzute - cosmosul cu tot ce există în el, viu și neviu deopotrivă.

Desigur că aici avem în vedere doar partea trupească (corpul), cea "văzută", omul fiind și un "microtheos" prin partea cea nevăzută, duhul.

Deci iubind pe omul - "aproapele" desigur nu luat strict în sens spațial, îi iubim în special pe cei apropiați sufletește, nu trupește! - ne aplecăm minunându-ne asupra creației lui Dumnezeu.

Dar pe om cum îl vom înțelege - iubirea înseamnă și cunoaștere și cunoașterea presupune pricepere/înțelegere - dacă noi nu avem despre Creație o dreaptă cunoștință/înțelegere? Adică despre cosmogeneză, cosmologie, biogeneză, biologie, antropogeneză/antropologie, teleologia lor?

@LgMihail

Hai să părăsim acum vorbirea abstractă și generală despre cum s-au raportat în vechime unii și alții, ce nivel au avut și ce li s-a cerut și să revenim în prezent și în concret. Membrii acestui forum sunt persoane vii, reale, cu un anume interes și preocupări duhovnicești, de aceea și-au făcut cont aici. De asemenea și eventualii "guest" care intră și urmăresc discuțiile chiar neavând cont.

Pentru aceștia sunt aceste discuții și acest forum, nu-i așa? Ceilalți neinteresați nu contează în acest context.

Deci la acest nivel, da, ne interesează și putem urmări, desigur fiecare după puterile și priceperea lui, aceste domenii enunțate mai sus. Mai mult chiar, le socotim ca fiind de mare importanță și în cunoaștere și chiar în mântuirea sufletelor noastre! Iar "metanoia" adică "prefacerea minții" ce s-a tradus la noi prin "pocăință", se lucrează și prin prefacerea unui mod de a vedea lumea și a gândi despre ea ortodox. Căci, iată firea noastră pătimșe s-a întâlnit - "nefast" - cu învățământul (obligatoriu și facultativ) și mass media, netul, etc., și rezultatul este cel pe care îl avem de față: o viziune eretică asupra celor de mai sus, și aceasta pătrunsă chiar în sânul drept credincioșilor, cler și credincioși, ba chiar și monahi.

De aceea, în momentul cânt am conștientizat acestea, simțim o datorie duhovnicească de a remedia pe cât posibil și desigur cerând ajutorul lui Dumnezeu, mai întâi în noi înșine, și apoi la "aproapele" nostru - care iată, prin mijlocirea netului poate locui în Gibraltar sau Alaska - aceste rele "mai înainte (de)prinderi în minte", și reașeza cele drepte la locul lor.

Offline LgMihail

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 49
  • Religie: Ortodox
Re: Despre creationism
« Raspuns #17 : Decembrie 20, 2012, 12:36:47 a.m. »
Am gasit la Sfantul Serafim de Sarov un text extraordinar, care este adaptat si contextului iluminist ce ii aducea pe oameni la cultura si inteligenta, dar si neoteologic, ce incearca sa-i aduca pe credinciosi - prin teologie! - la evolutionism si alte stiinte ateiste. Bucurati-va de cele ce urmeaza:

Citat
“Parinte”, am spus eu, “imi vorbiti mereu despre dobandirea harului Duhului Sfant ca scop al vietii crestine. Dar cum si unde il pot vedea? Faptele bune sunt vizibile, dar Duhul Sfant poate fi vazut? Cum pot sti daca El este sau nu cu mine?”.

“In ziua de azi”, raspunse batranul, “datorita racelii (căldicelii) noastre aproape universale fata de sfanta noastra credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, si a lipsei noastre de atentie fata de lucrarile Proniei Sale Dumnezeiesti in noi si fata de partasia omului cu Dumnezeu, am ajuns atat de departe, incat se poate spune ca aproape am parasit adevarata viata crestina. Marturiile Sfintei Scripturi ni se par acum de neinteles; cand, de pilda, prin gura lui Moisi, Duhul Sfant glasuieste: “Si Adam L-a vazut pre Domnul Dumnezeu umbland prin Rai” (cf. Facerea 3,8), sau cand citim cuvintele apostolului Pavel: “Am mers in Ahaia, si Duhul Domnului nu a mers cu noi; ne-am intors in Macedonia, si Duhul Domnului a venit cu noi.” Infatisarea lui Dumnezeu catre om este mentionata de mai multe ori, in alte pasaje ale Sfintei Scripturi.

De aceea unii oameni spun: “Aceste pasaje sunt de neinteles. Este intr-adevar cu putinta ca oamenii sa il vada pe Dumnezeu atat de limpede?” Dar nu este nimic de neinteles aici. Aceasta neputinta de a intelege se datoreaza faptului ca ne-am indepartat de simplitatea cunoasterii crestine originale. Sub pretextul educatiei, am ajuns la o asemenea ignoranta, incat lucrurile pe care stramosii nostri le-au inteles asa de usor, noua ni se par aproape de neconceput. Chiar si intr-o convorbire obisnuita, ideea aparitiei lui Dumnezeu printre oameni nu parea ciudata. (...)

Am devenit atat de neatenti la lucrarea mantuirii noastre, incat interpretam gresit si multe alte cuvinte din Sfanta Scriptura, si asta pentru ca nu cautam harul Domnului, si pentru ca, in mandria mintilor noastre, nu ii ingaduiam sa se salasluiasca in sufletele noastre. De aceea nu avem adevarata luminare de la Domnul, pe care El o trimite in inimile oamenilor care flamanzesc si inseteaza profund dupa dreptatea sau sfintenia Sa.”

Multi talcuiesc versetul din Biblie “Dumnezeu a suflat suflare de viata in fata lui Adam”, intaiul-zidit, cel ce a fost facut de El din tarana, cum ca pana in acel moment nu era nici suflet omenesc, nici duh in Adam, ci exista doar trupul facut din tarana. Aceasta talcuire este gresita, pentru ca Domnul l-a zidit pe Adam din tarana, asa cum descrie Sfantul Apostol Pavel: “Intreg duhul vostru, si sufletul, si trupul sa se pazeasca, fara de prihana, intru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.” (1 Tesaloniceni 5:23). Si toate acesta parti ale firii noastre au fost facute din tarana, si Adam nu a fost zidit mort, ci o fiinta lucratoare, ca toate fapturile Domnului ce vietuiesc pe pamant.

Important este lucrul ca daca Domnul Dumnezeu nu ar fi suflat dupa aceea in fata sa, aceasta suflare de viata – adica harul Domnului Dumnezeului nostru Sfantul Duh, Care purcede din Tatal, sade in Fiul si este trimis in lume de dragul Fiului – Adam ar fi ramas fara Sfantul Duh in el. Sfantul Duh e Cel care L-a inaltat pe Adam la demnitatea dumnezeiasca. Desi desavarsit, el a fost facut si superior celorlalte fapturi ale Domnului, ca o incununare a zidirii pe pamant; el ar fi fost ca toate celelalte fapturi, care desi au un trup, suflet si duh, fiecare dupa felul sau, nu au pe Sfantul Duh intr-insele. Dar cand Domnul Dumnezeu a suflat in fata lui Adam suflarea de viata, atunci, dupa cuvintele lui Moisi: “Adam s-a facut fiinta vie” (Facerea 2:7), adica plinit si asemenea lui Dumnezeu in toate felurile, si ca El, pururea nemuritor. Adam era imun la actiunea elementelor, in asa masura, incat apa nu il putea ineca, focul nu il putea arde, pamantul nu il putea inghiti in adancurile sale, si vazduhul nu ii putea face rau in nici un fel. Toate ii erau supuse, el fiind cel iubit de Dumnezeu, ca imparatul si stapanul zidirii, si toate il priveau ca pe incununarea desavarsita a fapturilor Domnului. Adam a fost facut atat de intelept de aceasta suflare de viata, care a fost suflata in fata sa de buzele ziditoare a lui Dumnezeu, Facatorul si Stapanitorul a toate, incat nu a existat si probabil nu va mai exista om mai intelept si mai inteligent decat el, vreodata pe pamant. Cand Domnul i-a poruncit sa dea nume tuturor fapturilor, el a dat fiecareia un nume care-i exprima pe deplin toate calitatile, puterile si insusirile daruite de Dumnezeu atunci cand a zidit-o.

Ca rezultat al acestui dar, al harului dincolo de fire al lui Dumnezeu, care i-a fost daruit prin suflarea de viata, Adam putea sa Il vada, sa Il inteleaga pe Dumnezeu umbland in Rai, sa Ii priceapa vorbele, sa inteleaga convorbirile sfintilor ingeri, limbile tuturor fiarelor, pasarilor si reptilelor si tot ceea ce ne este acum ascuns, noua fapturilor cazute si pacatoase. Toate acestea ii erau foarte vadite lui Adam, inainte de caderea sa. Domnul Dumnezeu i-a dat si Evei aceeasi intelepciune, tarie, putere nemarginita si toate celelalte insusiri bune si sfinte. El nu a zidit-o din tarana, ci din coasta lui Adam, in Edenul incantarii, Raiul pe care El l-a asezat in mijlocul pamantului.

Deci cum se poate impaca acest text cu evolutionistii teisti care vad un pre-adam fara Duh Sfant, mort duhovncieste; care nu concep un Adam apt sa inteleaga limba naturii, sa comunice deplin cu intreaga creatie, sa se plimbe cu Dumnezeu prin Eden, concepand mai degraba un Adam inevoluat, inferior mintilor savante de astazi, cand se afirma clar: "cel mai inteligent din cati au fost si vor mai fi"!

Comentanti superbul pasaj!

Offline PlatonP

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 73
  • Religie: Ortodox
Sf Serafim
« Raspuns #18 : Decembrie 20, 2012, 10:55:51 a.m. »
Desigur că acest text ziditor nu se împacă de loc, ba chiar e în opoziție cu viziunea eretică a evoluționismului teist, fie el neocatolic, fie în varianta "ortodoxă" (Kalomiros, etc.)

Nu este nici prima și nici ultima dată când aceștia, având nevoie de o întemeiere scripturistico-patristică, sucesc și răstălmăcesc și Scriptura și Sfinții, ca să le iasă monstruosul lor hibrid mutant.

Se vede că Sfântul Serafim, în consens cu Tradiția, socotește că la crearea primului om sufletul și trupul apar instantaneu, deși în Scriptură este descrisă o succesiune, mai întâi se spune despre trup și apoi de suflet. Dar cum s-ar putea exprima în cuvânt și în scris o succesiune? Chiar dacă, să zicem, spunem așa: "sufletul și trupul apar instantaneu", tot apare o succesiune, sufletul rostit cu o secundă mai înainte, și scris cu 2 cm mai la stânga, deci mai devreme. Dar, cum spuneam, ele apar simultan, și așa se întâmplă de atunci și până la sfârșitul lumii cu orice ființă umană!

Deci primii oameni au fost oameni deplini, desăvârșiți, din prima clipă a apariției lor, și nicidecum un rezultat al vreunei închipuite evoluții de milioane de ani, timp în care ar fi pornit ca și un animal primat, așa cum se sugerează mai explicit sau mai implicit de aceia.

Nu numai atât, dar aici se destramă și altă învățătură mincinoasă propagată de agitatorii evoluționiști: aceea că, în plan trupesc/somatic, omul nu se deosebește cu nimic de animale!! Diferența ar fi doar că el primește (la un moment dat, nu de la început!) un suflet aparte de ale celorlalte viețuitoare.

Omul este de la bun început "templu al Duhului Sfânt", ceea înseamnă nu numai sufletul/duhul său, ci și trupul! Și atunci, chiar și bunul simț, nu numai înalte cunoștințe teologice, spune că acest trup omenesc trebuie să fie ceva special și "sfânt", adică "deosebit" de restul viețuitoarelor, superior lor!

Iarăși, dacă omul este un microcosmos, aceasta se reflectă în partea sa văzută, macrocosmosul asta și este, fizic, material, trupesc - nu vorbim aici de lumea nevăzutelor. Nici un animal, fie și primat, nu întrunește această condiție!

Aceste argumente sunt teologice și de bun simț, logice, raționale, dar nu și "științifice", biologice, genetice, etc. Pe acelea se bizuie potrivnicii revelației și ai noștri, dar ele sunt ca paiele înecatului, se agață de ele, dar nu-l pot nicidecum salva de la pierire!