Psihologie ortodoxă > Psihologia si psihoterapia ortodoxă

Despre cunoastere si ignoranta

<< < (2/2)

Constantin_ox:

--- Citat din: neica_nimeni din Decembrie 13, 2012, 02:56:41 a.m. ---(...)
Întâi de toate, trebuie să lămuresc ceea ce am spus mai devreme, că teologia ortodoxă este în primul și în primul rând experiere, Descoperire. Dumnezeu Se descoperă pe Sine celor vrednici de această descoperire. Iar aceia care au și alte daruri devin teologi ai Bisericii. Sfântul Grigorie Teologul a spus în chip de cugetare că Părinții Bisericii nu teologhisesc în felul lui Aristotel, ci în felul Apostolilor. Înseamnă că ei nu teologhisesc în chip raționalist, ci în felul în care teologhiseau Sfinții Apostoli, care erau pescari, însă atunci când au primit Duhul Sfânt s-au dovedit a fi adevărați teologi ai Bisericii. Deci teologia este experiere.

Tocmai acest aspect arată deosebirea între filozofie și teologie. Filozofia este odrasla rațiunii omenești - adică rațiunea și silogismele definesc expresia și formularea conceptelor - pe când teologia este roadă Descoperirii lui Dumnezeu, făcută inimii curățite a omului. Descoperirea este primită întâi de către inimă, iar apoi rațiunea o formulează.

(...) Se vădește deci că este o deosebire uriașă între un teolog și un filozof, prin urmare și între teologie și filozofie. Deși au studiat filozofia vremii lor, Părinții Bisericii au urmat totuși o metodă diferită spre a dobândi cunoașterea lui Dumnezeu. Iar metoda a fost cea isihastă.

(...)Toți Sfinții Părinți critică filozofia vremii lor și o resping. Sfântul Vasile cel Mare se leapădă de filozofie și deplânge timpul pierdut cu dobândirea înțelepciunii lumești.

(...) Nu erau filozofi, așa cum nu erau nici psihologi, sociologi sau chiar moraliști etc.
Erau Părinți ai Bisericii, adevărați păstori, care păstoreau în chip teologic și teologhiseau pastoral..."

extras din Mitropolit Hieroteos Vlachos - Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa

--- Terminare citat ---


Pe scurt, au folosit termenii științei vremii lor nu pentru a acredita știința în chestiuni ce nu țineau de puterea ei limitată (cum ar fi astăzi, să spunem, terapia sufletului, Facerea lumii..., dacă vreți chiar și filantropia, care nu e totuna cu milostenia etc...), ci pentru a face cunoscute realitățile cele mai presus de lume și, implicit, de știință și posibilitățile ei. Și, într-un fel aparte, și pentru a-i aduce la Dumnezeu pe chiar oamenii de știință, vorbindu-le pe limba lor. Nu au negat valoarea vocabularului științific, cel mai înalt cu putință născut din inteligența trupească, însă au arătat, fără echivoc, ca fiind deșartă și neputincioasă această inteligență în problematici ce țin exclusiv de cele mai presus de lume. 

În fond, care ar mai fi raționamentul nu doar a Revelației dumnezeiești, pentru care și-au dat viața mulțime mare de Patriarhi, Profeți, Drepți etc, ci mai cu seamă care ar fi raționamentul însăși Întrupării și a Jertfei Fiului lui Dumnezeu (care până astăzi nu contenește a primeni întreaga lume); de ce să mai fi trimis Tatăl pe Fiul, pentru mântuirea neamului omenesc, dacă toate cele de sus ar fi fost la îndemâna celor de jos?...


_____________________________________________________________

--- Citat ---"Binecuvânta-voi pre Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea, Aliluia!"

--- Terminare citat ---

PlatonP:
Iată în legătură cu cele discutate mai sus și o părere competentă a Părintelui Rafail Noica aici:

“- Daca am o problema, spuneti-mi, va rog, la cine sa merg, la un preot sau la un psiholog?

- Parintele Rafail: Eu as zice: bineinteles ca ar trebui la un preot. Dar observ cu multa, multa durere un lucru in lumea noastra: se intampla din ce in ce mai des ca noi preotii nu gasim felul ortodox de a primi pe om, de a-l asculta, de a-l intelege, de a-l invia.

...Deci in Apus, unde Biserica nu mai este, am impresia ca stiinta asta a psihologiei este si ea un fel de mila a lui Dumnezeu intr-o lume in care Dumnezeu nu mai exista si exista o para-Biserica, o para-preotie ca sa-i zicem asa – nu vreau sa-i zic pseudo, desi ar trebui probabil. Ce este psihologul? Este un om la care te poti duce si la care poti descarca toate si poti spune toate si stii ca n-o sa fi judecat si din motive profesionale acela, in principiu, iti tine taina spovedaniei. Parinti, preoti! Asta este prerogativa noastra! Noi trebuie sa putem nu numai sa inlocuim pe psiholog, dar si sa depasim peste orice asteptare ceea ce poate face psihologul pentru clientul lui.

...Va spun si lucrul asta: psihologia, care din cate stiu eu a inceput cu domnul Freud si a continuat cu domnul Jung, a facut multe rele pentru om. Dar iarasi daca va uitati dintr-un punct de vedere istoric pana si acolo omul se cauta, isi cauta adevarata sa fiinta si va spun sunt multi psihologi care gasesc si descopera niste adevaruri, dar daca va uitati bine adevarurile erau cunoscute candva in Biserica si nu le mai traim si spre rusinea noastra nu le mai aplicam.

LgMihail:
Nu prea am ce completa pe acest topic. Tin sa multumesc lui neica_nimeni pentru extrasele de la inceput, ale Sf. Antonie cel Mare.
Apoi tin sa-l imbratisez duhovniceste (...electronic...) pe noul venit, Constantin_ox si sa subscriu la cele spuse de Pr. Rafail Noica (dar si la celelalte cuvinte folositoare de mai sus, pe care nu le-am mai citit pana acum).

Poate voi veni cu ceva completari, dar personal sunt prea putin pus la punct cu aceste amanunte.

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[*] Pagina precedenta

Du-te la versiunea completa