Depresia, o boala atat de intalnita in zilele noastre, pare a fi specifica omului contemporan, atat de angrenat in grijile cotidiene. Aceasta afectiune constituie obiectul de studiu al psihologiei si psihiatriei contemporane, stiinta oferind de multe ori rezolvarea partiala a problemei, prin consiliere de specialitate, sau prin tratament medicamentos.
Departe de a fi o maladie a omului modern, depresia a fost descrisa cu acuratete in lucrarile Parintilor pustiei, doar ca in locul termenului "depresie", au folosit termenul "akedie". Ei descriu aceasta stare ca pe o slabiciune a mintii si a trupului, survenita mai ales in vremea amiezii, stare survenita datorita caldurii, postului si privarii de somn. Datorita faptului ca majoritatea pustnicilor mancau tocmai seara, diavolul aducea asupra lor trandavie, descurajare, teama ca se vor imbolnavi, dorinta de a se muta in alt loc de nevointa.
In lumea contemporana, unde omul obisnuit are mai multe facilitati, acest diavol al trandaviei, al akediei, nu are un timp anume pentru a ataca. Odata ce navaleste asupra omului, acest diavol isi intrebuinteaza toate mijloacele pentru a-l indeparta de la calea cea buna.
Deci, "diagnosticului" duhovnicesc numit akedie ii corespunde diagnosticul medical numit depresie, mai precis depresie nevrotica.
Dr. Dmitri Avdeev, medic psihiatru, psihoterapeut, specialist in psihologie medicala, director al Institutului pentru probleme ale formarii atitudinii crestine fata de maladiile psihice, si al Centrului de psihoterapie Ortodoxa, analizeaza depresia atat din punct de vedere medical, cat si ca patima. Acesta ne spune: "Adevarata cauza a tulburarilor depresive consta de regula in pacatele savarsite de catre om. Sfintii Parinti considerau ca la baza tuturor suferintelor sufletesti sta trufia. Nivelul ridicat de pretentii care nu se infaptuiesc in viata, conflictul dintre dorinta si realitate, lasa intotdeauna in suflet sentimentul frustrarii, intristarii, amaraciunii, supararii. O parte insemnata a starilor depresive sunt urmare a modului pacatos de viata, urmare a actiunii distructive a pacatului asupra sufletului omenesc. Ca atare, pentru a scapa de depresia nevrotica, omul trebuie sa se straduie pentu dobandirea smereniei."
Depresia reprezinta pervertirea intristarii dupa Dumnezeu. In loc ca omul sa se intristeze pentru starea pacatoasa a sufletului sau, (aceasta intristare fiind, in mod paradoxal, aducatoare de bucurie), omul adopta aceasta intristare pacatoasa, patimasa, izvorata din patimi precum mania, invidia, mandria, iubirea de slava desarta si de bani.
Depresia cuprinde in sine actiunea conjugata a doua patimi: intristarea si trandavia. "S-a zis deja ca intristarea se hraneste pe socoteala patimilor existente in om. Indeparteaza de la tine impatimirea de lucruri, de pofta, de lacomia pantecelui, si nici o intristare nu va mai fi vreodata in tine". Mijloacele pozitive care taie din radacina aceasta patima sunt rugaciunea, milostenia si neagonisirea.
Cuviosul Efrem Sirul ne spune:
"Iubirea necinstirilor este vindecarea maniei, iar cantarea psalmilor, milostivirea si neagonisirea sunt ucigasii intristarii".
"Cel care plange pentru sine nu cunoaste trandavire".
"Trandavirea vine uneori din gustarea placerilor simturilor, iar alteori din lipsa fricii de Dumnezeu".
"Cel ce nazuieste sa urmeze lui Hristos si sa fie impreuna mostenitor cu El, trebuie sa urmeze cu ravna patimirilor Lui. Cei ce-L iubesc pe Hristos si urmatorii Lui isi descopera si isi dovedesc asezarea ascunsa a inimii prin faptul ca rabda orice necaz trimis asupra lor, nu numai cu seninatate, ci si cu osardie, si cu ravna, si cu bucurie, si cu recunostinta, punandu-si in Hristos toata nadejdea. O astfel de rabdare, e DAR al lui Hristos"
Extrase din D. Avdeev - Depresia ca patima si ca boala, Editura Cartea Ortodoxa, Bucuresti, 2005
