Autor Subiect: Satelitii geostationari, Coriolis, pendulul lui Foucault, etc.  (Citit de 15307 ori)

Offline neica_nimeni

  • Senior Member
  • ****
  • Mesaje postate: 118
  • Religie: Ortodox
Re: Satelitii geostationari, Coriolis, pendulul lui Foucault, etc.
« Raspuns #15 : Decembrie 14, 2012, 09:21:42 p.m. »
Citat
Si inca o intrebare. Unii ar putea argumenta ca legile lui Galilei despre caderea corpurilor au fost verificate experimental de mii de ori. Cum se explica ca experimentele l-au confirmat totusi pe Galilei si legile sale ?

Andrei,

Teoria gravitatiei cuantice nu a fost pana acum testata,... pentru detalii da click aici

Offline PlatonP

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 73
  • Religie: Ortodox
Geocentrism spiritual?
« Raspuns #16 : Decembrie 14, 2012, 10:53:08 p.m. »
Sunt unii care spun asa: de ce nu putem accepta geocentrismul doar in sens spiritual, duhovnicesc, fara legatura cu astronomia. Adica, ceva de genul, pamantul e centrul universului in sens spiritual, fiindca aici a fost creat omul, aici S-a intrupat si a inviat Mantuitorul. Acesta e geocentrismul crestin, fara legatura cu astronomia.
Ce se poate raspunde acestui argument ?

Bună întrebare și nimerită în contextul acestor dispute!

În sec. XX în cadrul ortodoxiei s-a instalat cumva părerea că „geocentrismul a fost o teorie antică și medievală demonstrată a fi falsă de către știință și abandonată.”

În ultimii ani, adevărul ascuns „sub mâl”, iată, iese încet și cu chinuri la iveală, iar sub presiunea de necontestat a evidențelor scripturistice și patristice – ce au fost prezentate și pe acest site – părerea aceea se clatină din temelii.

Vedem deci un pas spre adevăr în afirmația unui fel de „geocentrism spiritual/duhovnicesc, teleologic și axiologic”. Însă drumul spre adevăr are, după cum se vede, o gradație, o etapă de „tranziție”, în care, se contestă în continuare geocentrismul/statismul spațial, fizic, astronomic.

Pentru cei ce simt că a venit ceasul să facă și celălalt pas pe tărâmul adevărului scripturistic și patristic revelat, iată două postări folositoare de pe un alt forum:

În prima se spune:

Citat
Afla ca:
Centrul teologic al Creatiei NU este Pamantul, ci Hristos Omul (deci acesta este Hristocentrismul Sfintilor Parinti). Pamantul este centrul material al creatiei potrivit textelor Sfintei Scripturi intelese si talcuite de Sfintii Parinti!

Iar în a doua:

Citat
S-a afirmat deja pe forum o observație importantă: Pământul (globul pământesc) nu are cum să fie "în centrul" duhovnicesc, axiologic, temporal, teleologic, teologic al universului sau preocupărilor lui Dumnezeu.

S-a ajuns, slavă Domnului, la recunoașterea fie și de către membrii discuției de pe acel forum că universul este antropocentric, sau hristocentric! Păi în ce sens este el aceasta? Exact în cele spuse: duhovnicesc, axiologic, temporal, teleologic, teologic al universului și preocupărilor lui Dumnezeu!

Când însă s-a făcut de către Scriptură referirea mai mult și explicit la geostatism (geocentrismul este într-adevăr implicit), iar în Tradiție (Părinții și scriitorii bisericești, apocrifele, etc.) referirea clară, deschisă, evidentă, atât a geostatismului cât și a geocentrismului, este limpede că s-a avut în vedere centrul spațial al universului sferic tridimensional, finit și limitat, deci, da: aici geocentrism și dincolo (teologic, etc.) antropo/hristocentrism!

De aceea "În concepția scriptural-patristică, Pământul, ca sălaș al omului, încununarea zidirii lui Dumnezeu, este centrul universului", geocentrismul spațial din universul fizic sferic și tridimensional, cel "văzut", este fundamentat și motivat de antropo/hristocentrism:

- Cosmosul cu planete și stele este pentru Pământ;

- Pământul este pentru viață;

- Viața este pentru om (antropocentrism);

- Omul - și prin el toate cele enumerate, este pentru Hristos (Hristocentrism)!

Offline LgMihail

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 49
  • Religie: Ortodox
Re: Satelitii geostationari, Coriolis, pendulul lui Foucault, etc.
« Raspuns #17 : Decembrie 14, 2012, 11:40:50 p.m. »
Sunt unii care spun asa: de ce nu putem accepta geocentrismul doar in sens spiritual, duhovnicesc, fara legatura cu astronomia. Adica, ceva de genul, pamantul e centrul universului in sens spiritual, fiindca aici a fost creat omul, aici S-a intrupat si a inviat Mantuitorul. Acesta e geocentrismul crestin, fara legatura cu astronomia.
Ce se poate raspunde acestui argument ?

Raspunde in secolul IV Sfantul Vasile cel Mare si - de la el - majoritatea Parintilor. Sfantul zice ca "mult vestita astronomie, pentru cel credincios, este o a doua teologie"! Aspectul il preia si Pr. Cleopa, dar acesta din urma nu mentioneaza: "care astronomie"?!  E evident ca nu poate fi vorba de heliocentrism. De ce? Multi - din pricina unei vagi cunoasteri - afirma ca "Sfintii Parinti nu au luat contact cu heliocentrismul; nimeni nu-l concepea pe atunci!" Gresit! Altfel cum se explica faptul ca in biografia lui Copernic apare clar faptul ca acesta i-a studiat pe "Aristarh de Samos, Platon, s.a." - heliocentristii antichitatii, intr-o forma sau alta! In sec 4, in India, un astronom preluase teoriile lui Aristarh si le dezvoltase. In sec. 10-11, un arab facea acelasi lucru. Copernic nu a adus NIMIC original si nici macar nu a fost apt de ceva complet. Teoria sa era gresita in multe puncte, net inferioara geocentrismului, dar mai usoara la calculele matematice.

Precum bine s-a zis mai sus: Pamantul e fix centru material. Cum poti asocia "Pamantul" spatial cu ideea de spiritual? Sunt notiuni complet diferite! Iar daca te referi la simbolic, asta e cu totul altceva. Afla ca "soarele nu a stat" simbolic. De asemenea in Facere, primul capitol, asa cum si Sfintii Parinti au talcuit, avem:

Pamantul "dintru inceput", iar soarele + restul luminatorilor, planetelor, etc. din ziua a 4-a. Taria reprezinta o parte din cosmos (Sfintii Parinti talcuiesc fragmentat notiunea de tarie... se formeaza un vizibil consens, dar mai sunt si diferente in talcuiri) sau - dupa altii - chiar intreg cosmosul vazut. Astfel spune foarte clar: "Și a zis Dumnezeu: Să fie luminători pe tăria cerului". Nu in centru!

Deci geocentrismul crestin (adica biblic si patristic) vizeaza detalii pur materiale. In Apocalipsa mai spune ca tot universul (stele, etc.) vor cadea pe Pamant, toate se vor preschimba prin foc, se va strange cerul, etc. Si oamenii de stiinta vorbesc de un anti-big-bang (Big Crunch); cam asa se va intampla, cu doua mentiuni:
1. Facerea, desi e ceva mai mult decat "Big", nu presupune un "Bang".
2. Refacerea (mai corect, reinnoirea), desi presupune un punct catre care toate vor "cadea", acela este Pamantul.

Si ai mai intrebat: Daca Newton se inseala, cum de cade o piatra de pe acoperis? Sunt si au fost numeroase ipoteze. Inclusiv teoria elementelor arata caderea ca pe o proprietate a elementului "pamant". Cu cat un corp material contine in alcatuirea sa mai mult "pamant", cu atat prezinta capacitatea de a cadea mai pronuntata. Inclusiv gazele contin si "pamant" (e vorba fix de niste elemente gandite, in stare pura, absoluta si intagibila), dar in proportii mult inferioare fata de foc si aer (caracterizate prin tendinta de a se "ridica").

Astfel, la Sfintii Parinti si la Atanasie de Paros, Raiul inseamna SUS, in exteriorul material al universului, fiind o granita reala, dar supra-rationala, de neconceput pentru minte. MIJLOC e Pamantul (centru), iar JOS este centrul Pamantului si echivaleaza cu Iadul tuturor religiilor.  Ratiunile astea se pierd. Astea sunt aspecte spirituale care au acoperire materiala (sau, in cazul heliocentrismului, nu mai au).

Noi nu reinventam teologia. Sfintii Parinti au facut-o, baza fiindu-le Scriptura. Aceste elemente toate duc la crezurile noastre care sunt - declarate de altfel - nestiintifice si pe buna dreptate. Stiinta este produsul razvratirilor iluministe din Apus, pe un fond catolic, catalizatori fiind atei, evrei, masoni, etc. De asta orice produs al umanismului si iluminismului pe noi ne-a ocolit pana in secolul 19. Cu toate ca se dovedeste faptul ca pana si Sfintii din Rusia stiau de "teoriile cosmogonice actuale".  Nici nu ar trebui sa ne preocupe ideea, dar globalizarea ne-a transformat din ortodocsi in neocatolici si ecumenismul...si a mai fost si comunismul. Ortodoxia a perceput "noii filosofi ai Romei" ca pe niste razvratiti de care se va ocupa Roma si care nu ne privesc. Acum nici Roma nu mai este perceputa ca inainte....

Revenind scurt la Newton, nu "caderea corpurilor in jos" este gresita, ci strict aparatul matematic. Mai exact teoria atractiei tuturor corpurilor. Chiar daca ar avea o astfel de proprietate corpurile, aici pe Pamant (daca intr-o camera antigravitationala s-ar experimenta si s-ar "demonstra"), deasupra nostru - geocentric vorbind - avem eterul. Fizica este o FORMA de a face matematica, avand o axiomatica proprie. Ea nu va functiona intr-o alta axiomatica. Diferentele dintre geocentrism si heliocentrism sunt clare: avem doua universuri teoretice complet diferite ca notiuni de macanica. Pur si simplu nu avem teoremele deduse, dar ele se pot - cu siguranta - deduce.

O teorema care "iti da la calcul" si care o poti chiar aplica, reprezinta o alta conventie care nu atesta nimic, in principiu. Intelegi acum aspectul?

Mai teologic vorbind, exact dpdv stiintific nu se va stii niciodata. O spune si Sfantul Antonie cel Mare:
"Cuvântul care are înțeles și este folositor sufletului este dar al lui Dumnezeu. Iar vorba cea deșartă, care caută să măsoare cerul și pământul, mărimea soarelui și depărtarea stelelor, este o născocire a omului care se ostenește în deșert. Căci căutând cele ce nu folosesc nimic, ostenește în zadar, ca și cum ar vrea să scoată apă cu ciurul. Deoarece este cu neputință oamenilor a afla acestea."

Offline Andrei

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 15
  • Religie: Ortodox
Re: Satelitii geostationari, Coriolis, pendulul lui Foucault, etc.
« Raspuns #18 : Decembrie 15, 2012, 12:42:17 p.m. »
Da, e bine ca se revine totusi macar la un geocentrism duhovnicesc, adica bazat pe valoarea si importanta pamantului ca salas al omului si ca loc unde Mantuitorul S-a intrupat, S-a jertfit si a inviat.
Totusi, desi stiinta moderna pare ca a parasit definitiv modelul geocentric ca model fizic, nu pot sa nu remarc personal ca daca din punct de vedere logic modelul geocentric e greu de acceptat, modelul acentrist al cosmologiei moderne e la fel de a-logic.
Si asta pentru un motiv simplu. Modelul cosmologic actual spune ca totul se misca.
Or noi nu putem gandi miscarea decat in raport cu un reper fix absolut.
A spune ca totul se misca e in-inteligibil. E la fel cu a spune ca totul sta.
Ce inseamna ca totul se misca? Se misca in raport cu ce?
Aici e lipsa de logica a cosmologiei moderne.

Offline LgMihail

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 49
  • Religie: Ortodox
Re: Satelitii geostationari, Coriolis, pendulul lui Foucault, etc.
« Raspuns #19 : Decembrie 15, 2012, 01:13:12 p.m. »
Da, e bine ca se revine totusi macar la un geocentrism duhovnicesc, adica bazat pe valoarea si importanta pamantului ca salas al omului si ca loc unde Mantuitorul S-a intrupat, S-a jertfit si a inviat.
Totusi, desi stiinta moderna pare ca a parasit definitiv modelul geocentric ca model fizic, nu pot sa nu remarc personal ca daca din punct de vedere logic modelul geocentric e greu de acceptat, modelul acentrist al cosmologiei moderne e la fel de a-logic.
Si asta pentru un motiv simplu. Modelul cosmologic actual spune ca totul se misca.
Or noi nu putem gandi miscarea decat in raport cu un reper fix absolut.
A spune ca totul se misca e in-inteligibil. E la fel cu a spune ca totul sta.
Ce inseamna ca totul se misca? Se misca in raport cu ce?
Aici e lipsa de logica a cosmologiei moderne.


O foarte buna remarca! Felicitari!

Apropo, sa nu eziti sa treci si pe la alte topicuri, de suflet ziditoare. Geocentrismul este un aspect traditional (ce-i drept, destul de controversat si tulburator), dar inferior celor direct mantuitoare.

Offline PlatonP

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 73
  • Religie: Ortodox
De ce cad corpurile?
« Raspuns #20 : Decembrie 15, 2012, 09:45:53 p.m. »
Bine dar daca teoria lui Newton despre gravitatie e gresita atunci de ce cad corpurile?
Cum se explica de exemplu caderea unei pietre de pe acoperis?

La această întrebare, precum și la cea care nu ai pus-o, dar era la fel de legitimă: de ce se ridică corpurile?, existau răspunsuri clare, satisfăcătoare cu mult înainte de Newton (se. XVII)! Doar e vorba de fenomene atât de banale, clare, observabile, repetabile și măsurabile în toate timpurile, locurile, și de către toți oamenii, numai cu proriile lor simțuri, fără de nici un aparat/instrument ajutător!

Offline PlatonP

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 73
  • Religie: Ortodox
Mișcare și nemișcare
« Raspuns #21 : Decembrie 19, 2012, 11:31:22 p.m. »

Totusi, desi stiinta moderna pare ca a parasit definitiv modelul geocentric ca model fizic, nu pot sa nu remarc personal ca daca din punct de vedere logic modelul geocentric e greu de acceptat, modelul acentrist al cosmologiei moderne e la fel de a-logic.
Si asta pentru un motiv simplu. Modelul cosmologic actual spune ca totul se misca.
Or noi nu putem gandi miscarea decat in raport cu un reper fix absolut.
A spune ca totul se misca e in-inteligibil. E la fel cu a spune ca totul sta.
Ce inseamna ca totul se misca? Se misca in raport cu ce?
Aici e lipsa de logica a cosmologiei moderne.

Bună observație!

La această aberație logică s-a ajuns în fizica modernă treptat, începând cu Galilei care a "postulat" că starea (!) naturală a corpurilor fizice este... mișcarea, contrazicându-l astfel radical pe Aristotel, dar, poate fără să fie pe deplin conștient, și fizica Sfinților Părinți!

Urmează redefinirea unor concepte cum ar fi cel de "inerție", care înainte desemna, așa cum era și firesc, o stare inertă, adică de repaos, nemișcare, din care ca să ieși - deci ca să învingi această inerție - ar fi trebuit să acționeze o forță/impuls exterior.

Urmează în sec. XX anularea oricărui reper staționar, se introduce relativitatea, totul se consideră raportat la observator.

Să ne amintim că, în știința tradițională, "mișcare" înseamnă 2 lucruri:

1. deplasare
2. schimbare/modificare/transformare

Și atunci, nu numai Aristotel, ci și cei care l-au filtrat preluând de la el ce este adevărat, adică Sfinții Părinți și scriitori bisericești, dau următoarele tâlcuiri despre mișcare și repaos:

 „De-nceput Tu, Doamne, pământul ai întemeiat și faptele mâinilor Tale sunt cerurile.” (Psalmul 101, 25)
 „Cela ce întemeiază pământul pre întemeierea lui, nu se va pleca în veacul veacului.” (Psalmul 103, 5 „Psalmul lui David pentru alcătuirea lumii”)

Și pentru ca să nu rămânem fixați ca neoprotestanții în înțelesul strict literal al cuvintelor, vom aduce și tâlcuirea Fericitului Teodoret al Cirului:
„Cela ce întemeiază pământul pre întemeierea lui.
Iar Achila și Simmah (grăiesc): „peste șederea lui”.
nu se va pleca în veacul veacului. Pentru că, întemeiându-l pe dânsul, peste sine însuși, i-a dat lui nemișcarea, și așa va rămâne câtă vreme va voi El. Așa zice și aiurea: «spânzurând pământul peste nimic.»

Psalmul 118, 90: „Întemeiat-ai pământul și rămâne”

Fericitul Teodoret: „Întemeiat-ai pământul și rămâne
                               Cu rânduiala Ta rămâne ziua,
                               Pământului i-ai dat statornicie pentru prea-multă vreme. Și a rămas după cum i-ai poruncit.”

„Neam merge și neam vine, și pământul în veac stă.” (Eclesiastul I, 3-5)

„Teme-te de Dumnezeu, cu a cărui poruncă pământul pe ape s-a întărit, … de Cel ce a întemeiat pământul pe tăria lui și nu se va clăti în veacul veacului…” (Lepădări la Sfântul Botez)

Vor fi de acord și cei ce sunt împotriva spuselor mele că pricina care face ca pământul, care este mai greu decât apa, să stea suspendat în mijlocul universului…” (Sf. Vasile Hexaimeron)

"Cu voia lui Dumnezeu rămâne, dar, neclătinat pămîntul și «stă în veacul veacului» (Eclesiastul I, 4), precum spune Biserica, și după voia lui Dumnezeu se mișcă și se clatină. Drept aceea, pământul nu stă sprijinit pe temeliile lui și nici nu rămâne neclătinat pe reazemul său, ci Domnul îl face să stea și îl cuprinde cu tăria voii Sale, «că în mâna Lui sunt toate marginile pământului». (Psalm 94, 4) Și simplitatea aceasta a credinței biruiește toate mărturiile...
Căci în ce chip pământul stă atârnat în gol și rămâne nemișcat din pricina greutății sale cumpănite din toate părțile...” (Sfântul Ambrozie al Mediolanului Hexaimeron)

„Întrucât cerul cuprinde totul la sânul său, fiind nemărginit și adunat în sine, și că pământul și împrejurimea lui plutește în mijloc și că toate corpurile se rotesc în jurul unui punct stabil și solid, atunci trebuie neapărat ca elementele care se află deasupra pământului să se afle și dedesubtul lui, căci una și aceeași substanță dă roată masei globului pământesc.” (Sfântul Grigore de Nyssa Despre suflet și înviere)      

„Ci precum pământul după a lui fire stă și apa, când ia deci întoarcerea cea de jos? Întru acest chip și cerul întru a lui fire totdeauna se mișcă și mișcându-se înconjoară, ținând locul cel de sus.” (Sfântul Grigore Palama, 150 de capete firești, teologhicești, năravnice și practice)

"Și pământului celui nemișcat i-a rânduit împrejur, ca unui centru, un cerc foarte sus așezat, și în chip iscusit foarte a legat cerul cel în veșnică mișcare prin cele ce se află la mijloc, pentru ca lumea să rămână și statornică, și mișcătoare; căci corpurile în veșnică și repede mișcare sunt așezat în cerc, iar ceea ce este nemișcat a primit în mod necesar locul din mijloc, având drept contra greutate pentru mișcarea sa nemișcarea, ca să nu se miște din loc, în felul unui cilindru, sfera universului.” (Sfântul Grigore Palama Omilii)

Offline LgMihail

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 49
  • Religie: Ortodox
Re: Satelitii geostationari, Coriolis, pendulul lui Foucault, etc.
« Raspuns #22 : Decembrie 20, 2012, 12:17:24 a.m. »
Voi face si eu o observatie:

Inca din vechime s-a incercat calcularea distantelor de la Pamant la diferite planete, circumferinta Pamantului, circumferinta planetelor, masa Pamantului, masa soarelui, masa celorlalte planete, volumele lor, densitatile, etc.
Fireste, doar o parte se putea realiza si, dintre cele realizate, multe au fost deja combatute. Cu toate acestea, calculele matematice cu privire la distante, circumferinte, etc. au fost combatute de alte calcule matematice, cauzate in special de noul model cosmologic. In prezent se folosesc aparate ultramoderne prin care se poate - chipurile - calcula ceea ce este de necalculat. Astfel masele planetelor, densitatile lor, volumele si celelalte (structura chimica, etc.) sunt cunoscute omului modern. Intrebarea mea: cum?! In ultima instanta sunt TOT FORMULE (caci aparatul nu e prooroc, ci e program realizat de om), care pot fi la fel de gresite ca cele vechi! Cat oare din stiinta moderna este cert, verificabil si de netagaduit?

Consider ca aproape nimic, atata vreme cat ceea ce omul observa si verifica de mii de ani este considerat fundamental gresit si depasit! Si de ce s-ar stradui cineva sa le stie pe toate si sa le teoretizeze pe toate, caci doar nebun poti sa fi sa crezi ca nu te vor combate altii peste ani?

Cum a spus si Pr. Serafim Rose: "Sfintii Parinti pot fi descuietorii mintilor noastre incuiate!"

Offline roarcon01

  • Newcomer
  • *
  • Mesaje postate: 1
  • Religie: Ortodox
Re: Satelitii geostationari, Coriolis, pendulul lui Foucault, etc.
« Raspuns #23 : Ianuarie 20, 2013, 01:38:10 a.m. »
In legatura cu heliocentrismul si cu geocentrismul/geostatismul, fara a pune in discutie teoriile, argumentele si dovezile pe care se sprijina cele doua puncte de vedere, imi pun urmatoarele intrebari, legate de Briciul lui Occam - calea cea mai simpla.
Dumnezeu a creat un sistem simplu, care sa poata fi perceput prin simturi si inteles cu mintea, care sa ne conduca la El, indiferent daca esti invatat sau nu, destept sau nu, "primitiv" sau "civilizat", de la crearea omului pana azi.

Mi se pare absurd sa crezi ca Dumnezeu a facut o lume care sa fi fost perceputa si inteleasa gresit 3000 de ani (de cand Dreptul Moise a scris Pentateuhul) de catre evrei, ma refer in primul rand la dreptii din Vechiul Testament - patriarhi, judecatori, regi, clerici, profeti, dar si la poporul de rand, 1500 de ani de catre occidentali, 1800 de ani de catre crestinii urmasi ai Bizantului. Este greu de crezut ca atunci cand au scris TOATE lucrarile lor cu caracter dogmatico-religios, in care se facea referire si la cunoasterea lumii din vremea lor, Sfintii Parinti nu au stiut adevarul despre cum este kosmosul.

Cum de in TOATA lumea crestina (post bizantina pana la 1800) si in occidentul eretic pana la 1500, a existat un consens in ceea ce priveste organizarea si functionarea kosmosului? Poporul de rand trebuia sa creada in ce-i spuneau cei drepti (ma refer la cei din Vechiul Testament) si cei sfinti (ma refer la cei din Noul Testament), care erau "glasul" lui Dumnezeu, si care, in ceea ce priveste cunoasterea lumii, privita in Dumnezeu, trebuia sa fie simpla, verificabila prin simturi si prin ratiune, fie ele alterate de caderea lui Adam, dar cu posibilitatea de a fi sfintite ca urmare a venirii Mantuitorului.

Oare Mantuitorul nu a prevazut ca va avea loc o lupta in ceea ce priveste cunoasterea lumii, peste 1500 de ani de la venirea Sa pe pamant, cu efecte extrem de nocive asupra credintei, si nu Le-a spus apostolilor sau sfintilor despre acest lucru? Nu Le-a spus: Atentie, lumea nu este asa cum o percepeti si ganditi voi, e altfel, dar adevarul va fi demonstrat stiintific peste 1500 de ani, voi trebuie sa taceti si sa asteptati sa descopere Galilei telescopul si sa-i cada lui Newton marul in cap si Kepler sa scrie prima lege a miscarii planetelor, etc.?  :)

Daca lumea este asa cum invatam noi astazi la scoala, atunci pot fi trase urmatoarele concluzii logice: dreptii si sfintii ori s-au inselat, ori au fost inselati/lasati in inselare (sa nu fie! Doamne iarta-ma!, o spun doar ca o simpla afirmatie, o ipoteza de lucru), ori au stiut, si au tacut. Iar daca s-au inselat in aceasta privinta, in ceea ce priveste ce spun simturile si ratiunea, cu atat mai mult nu o sa-i credem atunci cand ne vorbesc despre lucrurile care nu se vad…  ;)

Eu cred ca stiinta nu este nici “neutra” si nici “obiectiva”, asa cum credem noi.
Sunt de parere ca stiinta depinde si de subiect, de simturile si mintea celui care o foloseste. Omul adamic are simturile si puterile sufletesti, inclusiv libertatea, alterate de “pacatul originar”. Singura modalitate de a fi repus “in stare de functionare” este o viata in Hristos.

Sfintele Taine si ierurgiile - Sfantul Botez, urmat de Mirungere, iar mai tarziu Spovedania, Sfanta Impartasanie din cadrul Sfintei Liturghii, Sfantul Maslu atunci cand esti bolnav, Cununia atunci cand vrei sa-ti intemeiezi o familie, impreuna cu razboiul nevazut purtat pentru curatirea de patimi si cultivarea virtutilor, cu tot ce implica acest lucru – atentia, paza mintii, rugaciunea, toate acestea pot sa iti vindece simturile si puterile sufletului.

Matematica, fizica, chimie, biologie, logica, psihologie, filozofie poate sti si un om de stiinta ateu sau pagan ori eretic si unul crestin, dar altfel percepe manifestarea unui fenomen si altfel il interpreteaza un crestin si altfel un pagan sau un ateu ori eretic.

Pe de o parte simturile si mintea lui sunt altfel si functioneaza altfel, pe de alta parte sistemul in care “se misca” este altul. El traieste intr-o lume crestina, care are coordonate crestine, o lume guvernata de legi crestine.
Cred ca stiinta poate sa fie buna sau rea dupa cum ne aduce langa Dumnezeu sau ne duce langa dusmanul lui Dumnezeu si ucigasul omului. De aceea stiinta, din punctul meu de vedere, nu este “neutra”. Si nici nu poate fi neutra. Spune-mi cu cine esti prieten ca sa-ti spun cine esti, spune un proverb romanesc.

Un crestin practicant este intr-o stransa legatura cu lumea lui Dumnezeu – cu Mantuitorul Hristos, cu Maica Domnului, cu sfintii ingeri, cu sfintii. Dumnezeu il ajuta in viata sa si in activitatea sa profesiomala – ii creeza ocazii, il ajuta sa treaca peste ispite, sa scape de influentele demonice, il inspira, ideatic vorbind.

Pe cand un ateu, un pagan sau un eretic, chiar daca nu este total parasit de catre Dumnezeu, nu traieste in lumea Sa, in sensul ca nu este in comuniune cu Maica Domnului, cu sfintii, cu ingerii, nu are inger pazitor. El este mult mai expus influentelor demonice, care il pot inspira, il pot ajuta, si  dpdv profesional, ii pot crea ocazii, pot interveni in activitatea sa, chiar fara sa fie invocate fiintele netrupesti prin magie sau vrajitorie, daca cei din lumea nevazuta vad ca ceea ce face acel om le este folositor.
Nu mai vorbesc de interesele economico-financiare si politice ale celor care detin laboratoarele unde se fac cercetari sau se produc tehnologii sau obiecte folosite in stiinta si tehnologie, si care sunt cum vreti, dar numai obiective si neutre nu, si care prezinta informatia conform intereselor proprii.

Exista opinii care spun ca Dumnezeu nu a pus pamantul in centrul kosmosului pentru a nu cadea in mandrie si in idolatrie, ca sa nu ne credem "ombilico del mondo", sau sa nu ne incredem exclusiv in simturi si in ratiune; ii contrazice insa consensul dogmaticilor crestine, scrise de sfinti.

Acum, omul nu se mai vede un "imparat al creatiei", chip al lui Dumnezeu, ci o maimuta care a evoluat pe una din multele planete pe care exista viata (afirmatie dovedita matematic si logic, in opinia modernilor si postmodernilor!) intr-un univers fara coordonate, fara rost/sens si fara Dumnezeu! Iar daca nu credem in simturi si in ratiune, sa credem in ce? Perfect, credem atunci in cuvantul revelat!

Unii spun ca sfintii nu s-au ocupat despre aceste probleme, ca le-au privit ca fiind de importanta secundara. Ii contrazice consensul dogmaticilor sfintilor parinti.

Altii incearca sa acrediteze ideea ca sfintii nu aveau acces la tehnologia si la aparatul stiintific modern, si dau exemplul Sfantului Vasile cel Mare, cred, care scria despre broastele care ies din mlastina (deci un fel de generatie spontanee), infirmata de catre stiinta, si altele asemenea; deci, in ceea ce priveste aceste lucruri, sfintii erau tributari cunoasterii din vremea lor; astfel incat noi trebuie sa discernem intre doua feluri de scrieri: unele, in care s-a manifestat Duhul lui Dumnezeu prin ei, si altele, in care si-au expus parerea proprie, tributara cunostintelor timpurilor si locurilor in care au trait. Pe cei care imbratiseaza acest punct de vedere nu ii deranjeaza ce face pamantul si ce face soarele.

Eu, cu sinceritate, nu stiu cum sa interpretez fragmentele cu broastele sau cu cerbii care inghit serpi si sunt insetati, si probabil si cu alte vietati sau locuri aparent incredibile din scrierile acelor vremuri (nu stiu daca Sfintii Parinti au scris depre ciclopi, monstri marini sau de pe uscat, oameni ciudati, locuri cu proprietati ciudate). Poate ca, daca inghite un sarpe, veninul il arde si atunci cerbul se duce la izvor si bea apa pana dispare efectul veninului.

Poate Dumnezeu ingaduie existenta si aparitia unor vietuitoare/lucruri/locuri care contrazic legile naturii cunoscute de noi astazi, oamenii moderni si postmoderni, care facem din stiinta un zeu.
Sau poate, daca stai si te uiti, fara microscoape, telescoape, lasere, radare si difuzoare, nu vezi samanta broscoiului si ouale broastei, ci vezi ca apar mormoloci din pamant. Nu este o greseala, o prostie, ci este cunoasterea vremii.
Efectele acestor descrieri/explicatii aparent puerile nu sunt asa de importante pentru relatia omului cu Dumnezeu.

Bine, dar nu este la fel si in ceea ce priveste kosmosul? Hmmm!...  :) Nu stiu sa spun decat urmatoarele: efectul acestor cunostinte referitoare la kosmos a fost de-a dreptul otravitor pentru relatia omului cu Dumnezeu, si, ulterior, pentru relatia omului cu alti oameni. Omul l-a lasat pe Dumnezeu in cer, ajungand sa-I puna la indoiala faptele, apoi si existenta, iar el, pe pamant, s-a comportat precum ucenicul vrajitor, din pacate, cu un efect dezastruos asupra sa, pentru ca si-a intunecat si mai mult simturile si puterile sufletului.

Cartea lui H. R. Patapievici si cea a lui Jean Claude Larchet sunt lamuritoare - "Omul recent" si "Terapia bolilor spirituale"!
A rezultat o falie in ceea ce priveste cunoasterea - cunoasterea lui Dumnezeu, complet separata de cunoasterea lumii. Inainte de 1500 cunoasterea lui Dumnezeu si cunoasterea lumii in Dumnezeu, erau intr-o stransa legatura, de fapt a doua este subordonata primei.

Eu vad efectele de astazi ale acestei "probleme" - indepartarea/ruperea de Dumnezeu.
Mai multe nu pot sa spun, pentru ca si eu am o minte adamica si din cauza lipsei de cunostinte solide din acest domeniu.  :)
Am aflat ca exista si alte efecte in ceea ce priveste disputa geocentrism/geostatism vs. heliocentrism, referitoare la calendar si la calculul datei Pastelui, dar nu am aprofundat acest subiect. De fapt, aici ar fi cheia acestei "dispute".

In concluzie, mie imi este greu sa cred ca acest consens al lumii crestine, in ceea ce priveste creatia, prins si in dogmaticile Sfintilor Parinti, a fost o greseala. Ma uit la teoriile din stiinta moderna, care se schimba la fiecare 20-25 de ani; la numarul acestor teorii, care au ajuns ca sectele neoprotestante, unele foarte diferite de altele, ba chiar exista teorii care se si contrazic (vezi cartea lui Merleau - Ponty despre teoriile cosmologice ale secolului XX). Singurul nemiscat si vesnic este cuvantul lui Dumnezeu. Simplitatii lumii vechi i se opune nebunia complicata a lumii de azi.

Offline marian

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 29
  • Religie: Ortodox
Re: Satelitii geostationari, Coriolis, pendulul lui Foucault, etc.
« Raspuns #24 : Ianuarie 23, 2013, 01:05:26 p.m. »
Foarte frumos si lamuritor expozeul tau.
Iti multumesc mult pentru claritate!

Cu respect,
marian

Offline Andrei

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 15
  • Religie: Ortodox
Re: Satelitii geostationari, Coriolis, pendulul lui Foucault, etc.
« Raspuns #25 : Ianuarie 28, 2013, 09:45:50 a.m. »
Si tocmai am citit ca toate imaginile luate din cosmos de diferiti sateliti sau chiar de statia spatiala Galileo, arata ca Pamantul NU se misca.
Ca sa se dea probabil senzatia ca se misca au rulat imaginile cu o viteza foarte mare. Asta recunosc si cei de la Nasa.
Oricum, probabil ca si senzatia aceea de miscare e data de miscarea statiei spatiale, nu a Pamantului.
Dar chiar si cei de la Nasa recunosc ca imaginile luate de statia Galileo in 1990, de la o distanta de aprox 2 milioane de km fata de Pamant, NU detecteaza nici o miscare a Pamantului.

Offline PlatonP

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 73
  • Religie: Ortodox
Re: Satelitii geostationari, Coriolis, pendulul lui Foucault, etc.
« Raspuns #26 : Ianuarie 31, 2013, 08:05:19 p.m. »
Oricum, probabil ca si senzatia aceea de miscare e data de miscarea statiei spatiale, nu a Pamantului.

Nu știu exact la care video te-ai referit, dar, iată un răspuns inteligent dat de un amic cu privire la acest video:

"Am vizionat clipul cu răsăritul și apusul Pământului. Filmările nu sunt făcute de pe suprafața Lunii, ci de deasupra ei, la mare altitudine, adică colo unde orbitează sateliții în jurul ei, cu jde mii de km pe oră. Se vede clar că, deci, camera de luat vederi se mișcă lent față de suprafața lunară. Este din cauza acestei mișcări (ar fi a 3-a, după mișcarea Pământului - dacă e, și mișcarea Lunii) că Pământul pare a răsări și apune. Deci, în film, nu Pământul răsare și apune, ci satelitul care filmează urcă sau, respectiv, coboară sub linia orizontului lunar. Dacă filmarea s-ar fi făcut de pe suprafața Lunii și Pământul ar fi vizibil din punctul acela, atunci n-ar exista apusuri și nici răsărituri, ci Pământul s-ar vedea tot timpul, fără întrerupere. Doar în acest caz s-ar putea pune în evidență rotația, sau nemișcarea Pământului, dacă s-ar filma continuu cateva zile, să  zicem.
           
Durata filmarii fiind de numai câteva minute nu ne putem aștepta să vedem Pământul rotindu-se, deci impresia de nemișcare a acestuia poate însemna fie că nu se mișcă, fie că se mișcă lent și, în doar câteva minute, nu se poate observa această mișcare. În concluzie, filmarea nu poate dovedi nimic în acest sens."

Offline Cristian

  • Newcomer
  • *
  • Mesaje postate: 3
  • Religie: Ortodox
Re: Satelitii geostationari, Coriolis, pendulul lui Foucault, etc.
« Raspuns #27 : Februarie 05, 2013, 03:26:14 p.m. »
Referitor la intrebarea lui Andrei: ,,de ce nu cad satelitii geostationari in sistemul Geocentric'' m-am gandit la urmatorul raspuns intuitiv:

La distanta la care sunt fata de pamant, acceleratia gravitationala este suficient de slaba pentru a fi anulata chiar de satelitul insusi (printr-un jet de substanta indreptat impotriva gravitatiei) mentinandu-l la punctul fix. In momentul cand combustibilul s-a terminat, satelitul iese din functiune si altul ia locul. Este ca la baterie. De accea telefonia si comunicatiile sunt atat de scumpe: din cauza ca satelitul este un consumabil.


Offline neica_nimeni

  • Senior Member
  • ****
  • Mesaje postate: 118
  • Religie: Ortodox
Modele matematice imaginare
« Raspuns #28 : Februarie 07, 2013, 12:46:44 a.m. »
Modelul a-centric dar si cele anterioare, heliocentric si geocentric au fost si sunt in primul rand modele matematice de predictie a miscarilor corpurilor ceresti in spatiul tridimensional 3D. Faptul ca matematica actuala a imbratisat teoretic modelul a-centric, deoarece s-ar crede ca este "mai simplu" nu explica insa de ce in continuare se foloseste modelul matematic geocentric (mai greoi?) de catre cei de la NASA atunci cand se face calculul de traiectorie al navetelor spatiale.

Noua Teorie M care descrie formarea Universului prin ciocnirea a doua universuri paralele intr-un spatiu cu 10+1 dimensiuni, desi se bazeaza pe un aparat matematic foarte complex, produce de fapt mai multa confuzie in randul oamenilor de stiinta, teoria expansiunii universului incepand sa fie infirmata de cercetarile actuale. Cand "imaginarul" va incepe sa copleseasca "realul" chiar si in lumea matematica se va considera ca rezultatele "cercetarilor imaginare" nu vor mai avea legatura cu realitatea.

Offline PlatonP

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 73
  • Religie: Ortodox
Re: Satelitii geostationari, Coriolis, pendulul lui Foucault, etc.
« Raspuns #29 : Februarie 07, 2013, 11:40:05 a.m. »
De acord că, începând chiar cu vestitul Copernic, avem de a face cu niște "modele" cosmologice/astronomice matematizate ce au urmărit - ca și cele antice (Ptolemeu și ceilalți) ușurarea calculelor și predicțiilor traiectoriilor planetelor și stelelor. Dar care a fost motivația acestor preocupări? Inițial, până în sec. al XVIII-lea, astrologia! Adică pur și simplu horoscopul, pentru care trebuiau alcătuite hărți astrale (astrograme) complicate, efemeride, etc.

Din sec. al XVIII-lea a apărut o știință - astronomia - care s-a desprins de astrologie și horoscop/divinație, și ar avea ca scop/motivație cunoașterea universului (lucru cel puțin afirmat la modul oficial). A rămas în continuare, ba chiar, în urma dezvoltării aparatelor de observare optice luneta și telescopul, s-a dezvoltat aparatul matematic pentru obținerea predicțiilor amintite.

Până aici, am putea înțelege fenomelul pe care l-ai descris. Problema vine însă în momentul în care aceste "modele" imaginate de către astronomii respectivi, s-au pretins a descrie exact și concret, real, realitatea cosmică! Ori, întrucât presupunem pe bună dreptate (dacă n-am înebunit de-a binelea! :o), că această realitate nu a suferit nici o schimbare în ultimii 2-300 de ani, iată, modelele cosmologice de la Copernic la teoria M, trecând prin Giordano Bruno, Kant-Laplace, etc, descriu universuri ce diferă halucinant de mult, cu fiecare teorie se schimbă lucruri radicale și nu se adaugă mici detali complementare, cum se crede poate în mod naiv.

Aceste modele ajung fatal să fie în contradicție cu realitatea și cu revelația. Dacă însă ar fi avut bunul simț să se mențină numai ca metode de înlesnire a calculelor, fără vreo pretenție de descriere a realității, ar fi fost altceva. Iată în acest sens un fragment din prefața lucrării lui Copernic De revolutionibus orbium celestium, scrisă de către predicatorul luteran Andreas Osiander, care susținea că sistemul lui Copernic era intenționat a fi o matematică  destinată pentru a ajuta calculul, și nu o încercare de a declara adevărul literal:

 


"este datoria unui astronom să compună istoria mișcărilor cerești prin studiu atent și competent. Apoi, el trebuie să conceapă și să elaboreze cauzele acestor mișcări sau ipoteze despre ele. Deoarece el nu poate în nici un fel ajunge la adevăratele cauze, el va adopta orice supoziții care permit calcularea corectă a mișcărilor... Autorul de față a îndeplinit excelent ambele sarcini. Căci aceste ipoteze nu trebuie să fie adevărate și nici chiar probabile. Dimpotrivă, în cazul în care furnizează un calcul în concordanță cu observațiile, aceasta este de ajuns... Pentru că această artă, este destul de clar, ignoră complet și absolut cauzele aparente [ale mișcării cerurilor]. Și dacă unele cauze sunt concepute de imaginație, așa cum într-adevăr, foarte multe și sunt, ele nu sunt invocate pentru a convinge pe oricine că acestea sunt adevărate, ci doar pentru a oferi o bază fiabilă pentru calcul. Cu toate acestea, deoarece diferite ipoteze sunt uneori oferite pentru una și aceeași... astronomul va lua ca prima sa alegere ipoteza, care este cel mai ușor de înțeles. Filosoful va căuta, probabil, mai degrabă aparența de adevăr. Dar nici unul dintre ei nu va înțelege sau stabili ceva sigur, cu excepția cazului în care i-a fost revelat de Dumnezeu... Nimeni să nu aștepte nimic sigur de la astronomie, care nu poate furniza așa ceva, decât în cazul în care acceptă ca adevărate ideile concepute pentru un alt scop, și pleacă de la acest studiu un prost mai mare decât atunci când a venit."