In legatura cu heliocentrismul si cu geocentrismul/geostatismul, fara a pune in discutie teoriile, argumentele si dovezile pe care se sprijina cele doua puncte de vedere, imi pun urmatoarele intrebari, legate de Briciul lui Occam - calea cea mai simpla.
Dumnezeu a creat un sistem simplu, care sa poata fi perceput prin simturi si inteles cu mintea, care sa ne conduca la El, indiferent daca esti invatat sau nu, destept sau nu, "primitiv" sau "civilizat", de la crearea omului pana azi.
Mi se pare absurd sa crezi ca Dumnezeu a facut o lume care sa fi fost perceputa si inteleasa gresit 3000 de ani (de cand Dreptul Moise a scris Pentateuhul) de catre evrei, ma refer in primul rand la dreptii din Vechiul Testament - patriarhi, judecatori, regi, clerici, profeti, dar si la poporul de rand, 1500 de ani de catre occidentali, 1800 de ani de catre crestinii urmasi ai Bizantului. Este greu de crezut ca atunci cand au scris TOATE lucrarile lor cu caracter dogmatico-religios, in care se facea referire si la cunoasterea lumii din vremea lor, Sfintii Parinti nu au stiut adevarul despre cum este kosmosul.
Cum de in TOATA lumea crestina (post bizantina pana la 1800) si in occidentul eretic pana la 1500, a existat un consens in ceea ce priveste organizarea si functionarea kosmosului? Poporul de rand trebuia sa creada in ce-i spuneau cei drepti (ma refer la cei din Vechiul Testament) si cei sfinti (ma refer la cei din Noul Testament), care erau "glasul" lui Dumnezeu, si care, in ceea ce priveste cunoasterea lumii, privita in Dumnezeu, trebuia sa fie simpla, verificabila prin simturi si prin ratiune, fie ele alterate de caderea lui Adam, dar cu posibilitatea de a fi sfintite ca urmare a venirii Mantuitorului.
Oare Mantuitorul nu a prevazut ca va avea loc o lupta in ceea ce priveste cunoasterea lumii, peste 1500 de ani de la venirea Sa pe pamant, cu efecte extrem de nocive asupra credintei, si nu Le-a spus apostolilor sau sfintilor despre acest lucru? Nu Le-a spus: Atentie, lumea nu este asa cum o percepeti si ganditi voi, e altfel, dar adevarul va fi demonstrat stiintific peste 1500 de ani, voi trebuie sa taceti si sa asteptati sa descopere Galilei telescopul si sa-i cada lui Newton marul in cap si Kepler sa scrie prima lege a miscarii planetelor, etc.?
Daca lumea este asa cum invatam noi astazi la scoala, atunci pot fi trase urmatoarele concluzii logice: dreptii si sfintii ori s-au inselat, ori au fost inselati/lasati in inselare (sa nu fie! Doamne iarta-ma!, o spun doar ca o simpla afirmatie, o ipoteza de lucru), ori au stiut, si au tacut. Iar daca s-au inselat in aceasta privinta, in ceea ce priveste ce spun simturile si ratiunea, cu atat mai mult nu o sa-i credem atunci cand ne vorbesc despre lucrurile care nu se vad…
Eu cred ca stiinta nu este nici “neutra” si nici “obiectiva”, asa cum credem noi.
Sunt de parere ca stiinta depinde si de subiect, de simturile si mintea celui care o foloseste. Omul adamic are simturile si puterile sufletesti, inclusiv libertatea, alterate de “pacatul originar”. Singura modalitate de a fi repus “in stare de functionare” este o viata in Hristos.
Sfintele Taine si ierurgiile - Sfantul Botez, urmat de Mirungere, iar mai tarziu Spovedania, Sfanta Impartasanie din cadrul Sfintei Liturghii, Sfantul Maslu atunci cand esti bolnav, Cununia atunci cand vrei sa-ti intemeiezi o familie, impreuna cu razboiul nevazut purtat pentru curatirea de patimi si cultivarea virtutilor, cu tot ce implica acest lucru – atentia, paza mintii, rugaciunea, toate acestea pot sa iti vindece simturile si puterile sufletului.
Matematica, fizica, chimie, biologie, logica, psihologie, filozofie poate sti si un om de stiinta ateu sau pagan ori eretic si unul crestin, dar altfel percepe manifestarea unui fenomen si altfel il interpreteaza un crestin si altfel un pagan sau un ateu ori eretic.
Pe de o parte simturile si mintea lui sunt altfel si functioneaza altfel, pe de alta parte sistemul in care “se misca” este altul. El traieste intr-o lume crestina, care are coordonate crestine, o lume guvernata de legi crestine.
Cred ca stiinta poate sa fie buna sau rea dupa cum ne aduce langa Dumnezeu sau ne duce langa dusmanul lui Dumnezeu si ucigasul omului. De aceea stiinta, din punctul meu de vedere, nu este “neutra”. Si nici nu poate fi neutra. Spune-mi cu cine esti prieten ca sa-ti spun cine esti, spune un proverb romanesc.
Un crestin practicant este intr-o stransa legatura cu lumea lui Dumnezeu – cu Mantuitorul Hristos, cu Maica Domnului, cu sfintii ingeri, cu sfintii. Dumnezeu il ajuta in viata sa si in activitatea sa profesiomala – ii creeza ocazii, il ajuta sa treaca peste ispite, sa scape de influentele demonice, il inspira, ideatic vorbind.
Pe cand un ateu, un pagan sau un eretic, chiar daca nu este total parasit de catre Dumnezeu, nu traieste in lumea Sa, in sensul ca nu este in comuniune cu Maica Domnului, cu sfintii, cu ingerii, nu are inger pazitor. El este mult mai expus influentelor demonice, care il pot inspira, il pot ajuta, si dpdv profesional, ii pot crea ocazii, pot interveni in activitatea sa, chiar fara sa fie invocate fiintele netrupesti prin magie sau vrajitorie, daca cei din lumea nevazuta vad ca ceea ce face acel om le este folositor.
Nu mai vorbesc de interesele economico-financiare si politice ale celor care detin laboratoarele unde se fac cercetari sau se produc tehnologii sau obiecte folosite in stiinta si tehnologie, si care sunt cum vreti, dar numai obiective si neutre nu, si care prezinta informatia conform intereselor proprii.
Exista opinii care spun ca Dumnezeu nu a pus pamantul in centrul kosmosului pentru a nu cadea in mandrie si in idolatrie, ca sa nu ne credem "ombilico del mondo", sau sa nu ne incredem exclusiv in simturi si in ratiune; ii contrazice insa consensul dogmaticilor crestine, scrise de sfinti.
Acum, omul nu se mai vede un "imparat al creatiei", chip al lui Dumnezeu, ci o maimuta care a evoluat pe una din multele planete pe care exista viata (afirmatie dovedita matematic si logic, in opinia modernilor si postmodernilor!) intr-un univers fara coordonate, fara rost/sens si fara Dumnezeu! Iar daca nu credem in simturi si in ratiune, sa credem in ce? Perfect, credem atunci in cuvantul revelat!
Unii spun ca sfintii nu s-au ocupat despre aceste probleme, ca le-au privit ca fiind de importanta secundara. Ii contrazice consensul dogmaticilor sfintilor parinti.
Altii incearca sa acrediteze ideea ca sfintii nu aveau acces la tehnologia si la aparatul stiintific modern, si dau exemplul Sfantului Vasile cel Mare, cred, care scria despre broastele care ies din mlastina (deci un fel de generatie spontanee), infirmata de catre stiinta, si altele asemenea; deci, in ceea ce priveste aceste lucruri, sfintii erau tributari cunoasterii din vremea lor; astfel incat noi trebuie sa discernem intre doua feluri de scrieri: unele, in care s-a manifestat Duhul lui Dumnezeu prin ei, si altele, in care si-au expus parerea proprie, tributara cunostintelor timpurilor si locurilor in care au trait. Pe cei care imbratiseaza acest punct de vedere nu ii deranjeaza ce face pamantul si ce face soarele.
Eu, cu sinceritate, nu stiu cum sa interpretez fragmentele cu broastele sau cu cerbii care inghit serpi si sunt insetati, si probabil si cu alte vietati sau locuri aparent incredibile din scrierile acelor vremuri (nu stiu daca Sfintii Parinti au scris depre ciclopi, monstri marini sau de pe uscat, oameni ciudati, locuri cu proprietati ciudate). Poate ca, daca inghite un sarpe, veninul il arde si atunci cerbul se duce la izvor si bea apa pana dispare efectul veninului.
Poate Dumnezeu ingaduie existenta si aparitia unor vietuitoare/lucruri/locuri care contrazic legile naturii cunoscute de noi astazi, oamenii moderni si postmoderni, care facem din stiinta un zeu.
Sau poate, daca stai si te uiti, fara microscoape, telescoape, lasere, radare si difuzoare, nu vezi samanta broscoiului si ouale broastei, ci vezi ca apar mormoloci din pamant. Nu este o greseala, o prostie, ci este cunoasterea vremii.
Efectele acestor descrieri/explicatii aparent puerile nu sunt asa de importante pentru relatia omului cu Dumnezeu.
Bine, dar nu este la fel si in ceea ce priveste kosmosul? Hmmm!...
Nu stiu sa spun decat urmatoarele: efectul acestor cunostinte referitoare la kosmos a fost de-a dreptul otravitor pentru relatia omului cu Dumnezeu, si, ulterior, pentru relatia omului cu alti oameni. Omul l-a lasat pe Dumnezeu in cer, ajungand sa-I puna la indoiala faptele, apoi si existenta, iar el, pe pamant, s-a comportat precum ucenicul vrajitor, din pacate, cu un efect dezastruos asupra sa, pentru ca si-a intunecat si mai mult simturile si puterile sufletului.
Cartea lui H. R. Patapievici si cea a lui Jean Claude Larchet sunt lamuritoare - "Omul recent" si "Terapia bolilor spirituale"!
A rezultat o falie in ceea ce priveste cunoasterea - cunoasterea lui Dumnezeu, complet separata de cunoasterea lumii. Inainte de 1500 cunoasterea lui Dumnezeu si cunoasterea lumii in Dumnezeu, erau intr-o stransa legatura, de fapt a doua este subordonata primei.
Eu vad efectele de astazi ale acestei "probleme" - indepartarea/ruperea de Dumnezeu.
Mai multe nu pot sa spun, pentru ca si eu am o minte adamica si din cauza lipsei de cunostinte solide din acest domeniu.
Am aflat ca exista si alte efecte in ceea ce priveste disputa geocentrism/geostatism vs. heliocentrism, referitoare la calendar si la calculul datei Pastelui, dar nu am aprofundat acest subiect. De fapt, aici ar fi cheia acestei "dispute".
In concluzie, mie imi este greu sa cred ca acest consens al lumii crestine, in ceea ce priveste creatia, prins si in dogmaticile Sfintilor Parinti, a fost o greseala. Ma uit la teoriile din stiinta moderna, care se schimba la fiecare 20-25 de ani; la numarul acestor teorii, care au ajuns ca sectele neoprotestante, unele foarte diferite de altele, ba chiar exista teorii care se si contrazic (vezi cartea lui Merleau - Ponty despre teoriile cosmologice ale secolului XX). Singurul nemiscat si vesnic este cuvantul lui Dumnezeu. Simplitatii lumii vechi i se opune nebunia complicata a lumii de azi.
