Abordarea ortodoxă > Teologie si Stiintă

Cosmologia ortodoxa vs Teoria M

(1/2) > >>

Admin:
Considerati ca poate exista o concordanta intre Teoria M care ne explica aparitia singularitatii de dinainte de Big-Bang intr-un spatiu multidimensional cu 10+1 dimensiuni si invatatura traditionala ortodoxa a Sfantului Ioan Damaschin, asa cum in mod fals e prezentat acest lucru de diverse "personalitati" neocatolice ?

neica_nimeni:
Este ridicol sa cauti concordante intre Teoria M si invatatura Sf Ioan Damaschin, desi unii neocatolici doresc sa caute asa ceva.

Daca veti reusi sa aduceti la zi informatiile proaspete despre Teoria M acceptate de comunitatea stiintifica in frunte cu Stephen Hawking si Brian Greene, poate veti formula o opinie corecta referitoare la concordantele inexistente intre Teoria M si invatatura Sf Ioan Damaschin sau traditia ortodoxa.

Stephen Hawking, savantul care a revolutionat fizica secolului XX, a inchis usa modelului expansionist: “Noul model expansionist a avut tentativa de a explica de ce universul este cel pe care noi cunoastem. Parerea mea este ca noul model expansionist (teoria Big-Bang) este mort ca teorie stiintifica, desi numerosi oameni par sa nu fi auzit de acest lucru, continuand sa publice despre acest subiect ca si cum ar fi viabil.” (Stephen W. Hawking, “Une breve histoire du temps”)

Va prezint in continuare, informatii esentiale despre noua viziune a comunitatii stiintifice referitoare la facerea Universului.

Teoria stringurilor nu este în întregime nouă, ea evoluând continuu de la apariția ei la sfârșitul anilor 1960. La un moment dat, existau cinci variate ale teoriei stringurilor, însă la mijlocul anilor 1990, a apărut o teorie noua numita Teoria M, propusa de fizicianul Edwart Witten, care a unificat toate cele cinci variante, explicând matematic (prin adăugarea unei noi dimensiuni spațiale) ca acestea sunt de fapt aspecte diferite ale uneia și aceleiași teorii. Este întocmai ca un obiect ce se oglindește în cinci oglinzi diferite, fiecare oglinda reflectând subiectul dintr-un anumit unghi. Autorul teoriei nu a explicat ce semnifica numele Teoriei M (câteva conjuncturi sugerând ca ar însemna “mama”, “mister” sau“membrană”)

Pentru ca teoria stringurilor sa fie consistentă, universul trebuie sa aibă mai mult de trei dimensiuni spațiale și una temporală. De fapt, teoria stringurilor prezice un univers cu noua dimensiuni (sau zece conform Teoriei M și teoriei supergravitației) spațiale și una temporală. Cele nouă dimensiuni spațiale sunt constituite din cele trei dimensiuni cu care suntem obișnuiți în viața de zi cu zi (anume:lungime, lățime și înălțime), la care se mai adaugă încă șase dimensiuni curbate, încolăcite și închise, care apar în fiecare punct din spațiul nostru tridimesional și care nu pot fi observate cu nici o tehnologie existentă în prezent. În cadrul Teoriei M, pe langa cele șase extradimensiuni spațiale, mai apare încă o dimensiune spațială imensă în care se află universul, numită membrană (sau brană). Existența a mai mult de trei dimensiuni spațiale, este un concept atât de dificil de acceptat încât nici chiar adepții teoriei stringurilor nu-l pot „vizualiza”.

Potențialul explicativ al Teoriei M este imens, ea putându-ne arata practic ce s-a întâmplat la începutul universului, teoria Big-Bang-ului descriind doar ce s-a întâmplat după primele fracțiuni de secundă. Sub auspiciile teoriei stringurilor, universul poate sa fi începutla o dimensiune extrem de mica, cea a unui string.

Cercetătorii au ajuns iarăși la încercarea de a explica singularitatea ce a precedat Big-Bang, de data aceasta cu ajutorul Teoriei M. În 2001, aceasta a suferit o transformare din partea cercetătorului american Burt Ovrut de la Universitatea Pensylvania, departamentul de Fizică si Astronomie. Deși până atunci se credea că a 11a dimensiune este un loc pașnic în care universurile-membrană plutesc liniștit, Burt Ovrut spune că de fapt „universurile se mișcă prin dimensiunea 11 ca niște valuri imense puternice.” El mai spune că nu este atât demult loc pentru toate universurile, așa că dacă ele se mișcă, atunci există posibilitatea ca ele să se lovească unele de celelalte. De fapt, ele ori se depărtează una de cealaltă, ori se lovesc.

Următoarea întrebare logică este ce se întâmplă când universurile-paralele se lovesc? Răspunsul este dat de Neil Turok, șeful catedrei de Fizică Matematică a Universității Cambridge: „Big-Bang este consecința întâlnirii dintre două universuri paralele.”

Universul nostru are însă în unele locuri concentrări de materie: stele, galaxii, quasari și alte aglomerări. Acestea se explică tot prin universurile paralele. Neil Turok spune că acestea se mișcă precum valurile și tot ca valurile, suprafața lor nu este plată, ci se unduiește. Astfel, când universurile paralele se lovesc, ele nu se lovesc uniform pe toată suprafața și concomitent, ci în puncte diferite și la momente diferite în timp.

Așa se explică nașterea universului în forma pe care o cunoaștem noi, cu ajutorul Teoriei M.
De remarcat este faptul ca cele 11 dimenisuni precum si multiversurile sunt finite dar fara limite.

Primul obstacol de care se lovește o astfel de teorie revoluționara, este tocmai dovada experimentala, iar aceste dovezi practice nu au putut fi obținute, deoarece pentru a pune în evidenta un astfel de string, de dimensiuni extrem de mici (1/10^20 astfel de entități puse capăt lacapăt ar putea cuprinde diametrul unui singur proton) ar fi necesar un accelerator de particule mai mare decât pământul însuși.

Stephen Hawking, savantul care a revolutionat fizica secolului XX, fiind considerat de mulți oameni de știința drept succesorul lui Einstein, afirmă că "Teoria M a superstringurilor este o bucata din fizica secolului XXI, căzuta accidental in secolul XX". Calculele necesare pentru finalizarea aparatului matematic sunt extrem de dificile și chiar și cu ajutorul unui computer, se estimează o durată de câțiva ani.

În timp ce teoria stringurilor nu poate fi încă verificata experimental, fizicienii speră însă ca anumite preziceri să poate fi observate totuși, obținându-se evidențe circumstanțiale, cum ar fi demonstrarea existenței extradimensiunilor, a particulelor “super” partener sau a fluctuațiilor din radiația de fond a universului. Astfel, fizicienii spera ca acceleratoarele de particule curente, sau cele viitoare, sa poate indica existența extradimensiunilor prezise de teoria stringurilor, detectoarele măsurând energia lipsă ce s-ar scurge din dimensiunea noastră în aceste extra dimensiuni, dovedind astfel existenta lor. Cercetătorii vor folosi de asemenea acceleratoarele de particule actuale precum și cele din generația următoare, pentru a detecta particulele “super” partener, prezise de teoria stringurilor.

Pentru prima data în istoria fizicii avem o teorie care are capacitatea de a explica modul în care este construit și funcționează universul. Din acest motiv Teoria M este descrisă uneori ca fiind posibila teorie capabilă să descrie totul, “o teorie pentru absolut orice”, teoria “ultim㔠sau “finală”."

Intr-o carte provocatoare intitulata "The Grand Design", scrisa in colaborare cu fizicianul american Leonard Mlodinow si aparuta pe data de 9 septembrie 2010, profesorul Stephen Hawking afirma ca fizica moderna ca stiinta nu trebuie sa lase niciun loc lui Dumnezeu in ecuatia aparitiei Universului, iar stiinta poate explica singura originea tuturor lucrurilor.

citatele de mai sus au fost extrase din - Teoria Stringurilor

Biografii: Stephen Hawking, Brian Greene, Leonard Mlodinow, , Neil Turok, Burt Ovrut, Edwart Witten

Biografiile de mai sus sper sa le fie folositoare tuturor celor care se intreaba retoric, de ce unii savantii afirma ca Teoria M este succesoare vechii teorii Big-Bang.

neica_nimeni:
Va prezint in continuare o lista cu foarte multi oameni de stiinta care au luat o atitudine publica fata de erorile din Teoria Big-Bang

Halton Arp, Max-Planck-Institute Fur Astrophysik (Germany)
Andre Koch Torres Assis, State University of Campinas (Brazil)
Yuri Baryshev, Astronomical Institute, St. Petersburg State University (Russia)
Ari Brynjolfsson, Applied Radiation Industries (USA)
Hermann Bondi, Churchill College, University of Cambridge (UK)
Timothy Eastman, Plasmas International (USA)
Chuck Gallo, Superconix, Inc.(USA)
Thomas Gold, Cornell University (emeritus) (USA)
Amitabha Ghosh, Indian Institute of Technology, Kanpur (India)
Walter J. Heikkila, University of Texas at Dallas (USA)   
................................................    10
Michael Ibison, Institute for Advanced Studies at Austin (USA)
Thomas Jarboe, University of Washington (USA)
Jerry W. Jensen, ATK Propulsion (USA)
Menas Kafatos, George Mason University (USA)
Eric J. Lerner, Lawrenceville Plasma Physics (USA)
Paul Marmet, Herzberg Institute of Astrophysics (retired) (Canada)
Paola Marziani, Istituto Nazionale di Astrofisica, Osservatorio Astronomico di Padova (Italy)
Gregory Meholic, The Aerospace Corporation (USA)
Jacques Moret-Bailly, Université Dijon (retired) (France)
Jayant Narlikar, IUCAA(emeritus) and College de France (India, France)   
................................................    20
Marcos Cesar Danhoni Neves, State University of Maringá (Brazil)
Charles D. Orth, Lawrence Livermore National Laboratory (USA)
R. David Pace, Lyon College (USA)
Georges Paturel, Observatoire de Lyon (France)
Jean-Claude Pecker, College de France (France)
Anthony L. Peratt, Los Alamos National Laboratory (USA)
Bill Peter, BAE Systems Advanced Technologies (USA)
David Roscoe, Sheffield University (UK)
Malabika Roy, George Mason University (USA)
Sisir Roy, George Mason University (USA)     
................................................    30
Konrad Rudnicki, Jagiellonian University (Poland)
Domingos S.L. Soares, Federal University of Minas Gerais (Brazil)
John L. West, Jet Propulsion Laboratory, California Institute of Technology (USA)
James F. Woodward, California State University, Fullerton (USA)

si multi altii, pentru detalii accesati aici

PlatonP:
Această teorie se pare că este varianta de "ultimă oră" a cosmologiei științifice. Dacă așa este, înseamnă deja înlocuirea modelului "big-bang", care iată, n-a supraviețuit nici el mai mult decât câteva zeci de ani. Acest lucru o așteaptă negreșit și pe aceasta, va fi înlocuită de alta, ș.a.m.d., ca fiind un "adevăr" instabil și greșit din naștere, pe scurt, o înșelare.

Teoria M, sau a stringurilor/corzilor se încadrează întrutotul - la fel ca și precedenta big-bang - la cele spuse acum aproape 1700 de ani de către Sf. Vasile în Hexaimeron:

"Să vădesc deșertăciunea învățăturii filosofilor profani sau să laud adevărul învățăturii noastre?
Multe au grăit filosofii eleni despre natură, dar nici una din ideile lor n-a rămas neclintită și nerăsturnată; totdeauna ideile celui de al doilea au surpat ideile celui dintâi, așa că nu mai e nevoie să le vădesc deșertăciunea lor; e îndestulătoare combaterea unora de către alții.

Acești filosofi, necunoscând pe Dumnezeu, n-au pus la temelia creației universului o cauză rațională, ci ideile lor despre facerea lumii sînt concluziile neștiinței lor inițiale despre Dumnezeu. De aceea unii, pentru a explica facerea lumii, au alergat la ipoteze materiale, atribuind elementelor lumii cauza creării universului; alții și-au închipuit că natura celor văzute este formată din atomi, corpi indivizibili, molecule și pori, corpi indivizibili, care, cînd se unesc unii cu alții, cînd se despart unii de alții; și astfel duc la nașterea și distrugerea existențelor din natură; corpurile, la rândul lor, care dăinuiesc mai mult, își au cauza dăinuirii lor în unirea mai trainică a atomilor.

Cu adevărat pânză de păianjen țes cei ce au scris acestea, punând la facerea cerului, a pămîntului și a mării niște cauze atît de slabe și lipsite de trăinicie. Că nu știau să spună: "de-nceput a făcut Dumnezeu cerul și pământul". De aceea necredința în Dumnezeu, care locuia în ei, i-a înșelat și au spus că universul este fără cârmuire și fără rînduire și că este purtat la întîmplare...

Din pricina acestor necesități logice, după cum spun învățații aceia, ei au respins ipotezele celor de dinaintea lor și au avut nevoie de o ipoteză proprie... Un alt învățat, unul din cei plini de idei și de cuvinte amăgitoare, s-a ridicat împotriva acelora, le-a risipit ideile lor și le-a înlăturat, punând în locul lor propria lui părere.
   
Dacă am încerca acum să vorbim de toate câte spun acești învățați, am cădea și noi în aceeași pălăvrăgeală ca ei. Noi însă să-i lăsăm pe acești învățați să se lupte între ei."

Și Sf. Teofan Zăvorâtul grăiește asemenea, deși s-ar putea obiecta că vorbește acum 100 de ani:

"Adevărul lui Dumnezeu este simplu; cum să se îndeletnicească mintea trufașă cu el? Mai bine să născocească de-ale sale. Este mai original, deși aceste născociri sunt slabe ca pânza de păianjen. Ca să vedeți ca așa este, uitați-vă la teoriile cosmogonice actuale: seamănă cu aiurarea unui om beat sau care vorbește în somn. Dar cât de bune par ele celor care le-au inventat! Câte puteri și cât timp se irosesc pentru asta – și totul în zadar!
Lucrul s-a săvârșit simplu: “A zis, și s-au făcut; a poruncit, și s-au zidit”. Mai bine de atât n-o să descopere nimeni".

Deci, răspunsul la întrebarea topicului: Teoria M nu numai că nu se potrivește/încadrează cu Dogmatica Sf. Ioan Damaschin - adică revelația! - ci, dimpotrivă, s-a mai îndepărtat cu un pas față de aceasta, cam în felul în care zic aceia că se depărtează galaxiile între ele.

Curentul "neocatolic" strecurat la noi prin "teologia academică (? Acolo se face teologie, în academie?) caută disperat și forțat concordanțe între revelație și știința contemporană cu nume mincinos, dar ce părtășie poate avea Hristos cu Veliar și minciuna cu adevărul?

neica_nimeni:
Va prezint mai jos cateva citate  din John F. Haught un teolog romano-catolic si cercetator principal la Centrul Teologic Woodstock de la Universitatea Georgetown.

"Teoria Big-Bang, recent reformulata (de teoria M), privind originile cosmice, pare sa duca, cel putin la prima vedere, la ideea ca Universul a avut un inceput. Or, daca a avut un inceput, acesta nu ar putea sa insemne ca ideea biblica a creatiei divine, cum e descrisa in Geneza, ar avea totusi o semnificatie stiintifica? Dupa cum vom vedea, multi oameni de stiinta nu agreeaza ideea ca Universul a inceput sa existe in urma unui act de creatie divina. Unii nu sunt convinsi nici macar ca Universul a inceput vreodata sa existe. Poate ca Universul a existat dintotdeauna si va continua sa existe la nesfarsit. Dar oare, nu ataca astazi teoria Big-Bang in mod serios o asemenea notiune?

Incepand din antichitate, filosofii au considerat deseori de la sine inteles faptul ca Universul este etern si necreat. De aceasta parere au fost Platon si Aristotei, ca, de altfel, multi alti filosofi greci. Democrit spunea, mult timp inaintea lui Aristotel ca universul e alcatuit din "atomi si vid", care au existat din eternitate. Cel putin pana foarte de curand, aproape toti materialistii moderni au presupus ca materia nu are origini si ca e nepieritoare. Totusi, stiinta pare sa fi pus de o parte ideea unui univers etern. Desigur, aceasta s-a facut prin lupta si mai sunt multi care nu cred in aceasta ipoteza. Trebuie sa ne aducem aminte ca mult timp chiar Albert Einstein a fost convins ca universul trebuie sa fi existat dintotdeauna, acesta fiind unul din motivele pentru care el a respins ideea unui Dumnezeu personal. El credea ca un asemenea Dumnezeu este pur si simplu inutil, atata timp cat universul este ordonat pentru eternitate si este matricea si sursa tuturor lucrurilor.

Si nu e surprinzator faptul ca, in ciuda tuturor discutiilor purtate astazi in jurul Big-Bang, exista oameni de stiinta care mai incearca sa salveze notiunea de Univers fara inceput. Ei o fac fie formuland ipoteze privind existenta unei serii nesfarsite de lumi (prin Teoria M), fie imaginand alte idei fascinante, ce ar putea sa ne ajute cumva sa evitam concluzia ca universul ar fi trebuit sa aiba un inceput. Daca ar putea elimina orice neclaritate privind originea cosmica, ei spera ca ar face astfel inutila notiunea de Creator.

Cei mai multi dintre noi, scepticii, privim cu suspiciune modul in care persoane ca Jastrow, Penzias si Smoot cocheteaza cu teologia. Este pur si simplu deplasat sa tragi concluzii teologice din stiinta. Tremuram ori de cate ori ne gandim la consecintele pe termen lung pe care le-ar avea orice aprobare a ideilor stiintifice de catre religie. Si, desi, pentru moment, s-ar parea ca fizica Big-Bang netezeste o parte din frictiunea existenta intre stiinta si religie, suntem convinsi ca stiinta va continua sa se schimbe. Iar daca teoria Big-Bang va fi inlaturata in cele din urma (de Teoria M), ca prematura sau inexacta, pe ce pozitie se vor afla atunci acei teologi care o considera acum ca o justificare a teismului?

Altfel spus, nu ne vom lasa sedusi de cosmologia Big-Bang, chiar daca aceasta are o afinitate prima facie cu relatarile Biblice despre inceputurile lumii. Teologia si astrofizica vorbesc despre doua seturi de adevaruri total diferite, iar plauzibilitatea doctrinei creatiei nu depinde in nici un fel de justificarea stiintifica a teoriei Big-Bang.

In acest moment ca rezultat al cosmologiei Big-Bang, pare ca stiinta nu va putea niciodata sa ridice cortina din fata misterului creatiei. Pentru omul de stiinta care a trait cu credinta in puterea ratiunii, povestea se incheie ca un vis urat. El a escaladat muntii ignorantei si se afla pe punctul de a cuceri varful cel mai inalt, dar, in timp ce se straduieste sa treaca de ultima stanca, el este intampinat de un grup de teologi care stateau acolo de secole."

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina urmatoare

Du-te la versiunea completa