Paradigme istorice > Rădăcinile filosofiei si stiintei moderne

Renasterea, Umanismul si Iluminismul

(1/4) > >>

LgMihail:
M-am indeletnicit in parte cu studiul acestora 3. Foarte interesante concluziile inca de la primele randuri. Mi-am procurat cateva carti si am inceput cu manualele de liceu (Istorie si Literatura) unde am gasit - pe langa multe aberatii - informatiile "cheie" pentru inceput. Pana sa intram in detalii (lucru ce-l vom face progresiv), vreau sa propun ca pista de plecare urmatoarea comparatie foarte relevanta:

Renasterea: Apare in Italia si se raspandeste in Europa Occidentala in secolele 14 si 15. Este definita drept: miscare cultural-religioasa.
Umanismul: Apare in Italia (interceptand practic Renasterea si continuand-o) in perioada secolelor 14-16. Este definit drept: curent cultural (laic).
Iluminismul: Apare in Franta (matca francmasoneriei), avand o larga raspandire, marcand sec. 17-19. Este definit drept: curent cultural si ideologic(iar ideologia este anticlericala, in principiu).

Observatie: Renasterea prezinta aceste doua elemente: culturalul si religiosul. In umanism se reuseste anihilarea celui de-al doilea, laicizandu-se primul. In iluminism (care nu intamplator apare in Franta) se "desavarseste" procesul: se pastreaza elementul cultural si, in locul celui religios (eliminat in umanism) se adauga un suplinitor "ideologic", care in esenta reprezinta viziunea masonica asupra religiosului: deismul si celelalte (cu Ceasornicarul alias Arhitectul, s.a.m.d.)

Propun ca pe rand sa prezentam informatiile istorice pertinente (nu copiati abuziv din wikipedia, ci doar fragmentat ori pe scurt), iar apoi sa observam si sa analizam impreuna cum s-au succedat unele din altele, care au fost "catalizatorii" mai putin cunoscuti, adevaratele scopuri si - de ce nu - sa ne imaginam cum ar fi aratat lumea, astazi, daca aceste fenomene nu ar fi avut loc!

PlatonP:
Să o luăm atunci pe rând:

Renașterea: Apare în Italia în sec. al XIV-lea datorită unor intelectuali bizantini refugiați aici în urma unor polemici teologice de tipul celei "palamite" asupra energiilor necreate. Două nume de referință: Ghemistos Plethon și Nichifor Gregoras.

Primele două poze pe care le-ai pus reprezintă pe Leonardo da Vinci și pe Galileo Galilei. E interesant că cel din urmă a trăit în secolul al... XVII-lea, dar este, pe bună dreptate, socotit încă a aparține Renașterii, un savant renascentist.

Apropo, dar ce a "renăscut" atunci? Nu cumva cultura - arta, filosofia, știința - păgână antică precreștină?

Iluminismul: Franța are o contribuție mai presus de orice tăgadă, dar, cred că aici avem o scăpare din vedere: leagănul masoneriei (moderne, actuale) este de fapt... Anglia! De aici și deismul - vezi de pildă Newton.

Anglia și Franța au avut o rivalitate seculară, iar masoneria s-a dezvoltat în aceste țări oarecum diferit. În Anglia a predominat "Ritul scoțian" de orientare deistă, de "dreapta" - culoarea albastră, iar în Franța Marele Orient, orientare atee, de "stânga", culoarea roșie.

Cum ar fi arătat lumea fără acestea nu o vom ști niciodată, iar a specula pe această temă pare chiar zadarnic. Întrucât ele au apărut în istorie înseamnă că așa a trebuit să se întâmple, știe Domnul în iconomia Sa  de ce...

 Da vorba ceea: "tot răul spre bine!"

Varahiil:
Fara a specula pe tema niciunuia dintre curente, cred totusi ca au fost INGADUITE de Pronia Dumnezeiasca, nu neaparat ca ...TREBUIAU sa se intample.

@PlatonP a trasat succint trasaturile de baza ale curentelor, iar @LgMihail a explicat clar ce modificari a adus fiecare dintre ele in gandirea umanitatii. Deci, nu insist pe asta.

Altceva m-a frapat. Umanismul si contradictia sa intrinseca. Desi umanismul pune in centrul preocuparilor sale omul si valorile umane,unii reprezentanti de marca ai curentului (printre care si Peter Singer), neaga superioritatea umana in raport cu alte vietuitoare, considerand-o "prejudecata", si militeaza pentru depasirea acesteia.

Peter Singer afirma:"in ciuda multor exceptii individuale, umanistii in general s-au dovedit incapabili sa se elibereze de una dintre cele mai centrale dogme crestine: "prejudecata speciismului".

In scopul depasirii "prejudecatii", Singer cheama umanistii sa ia pozitie impotriva exploatarii nemiloase a altor fiinte simtitoare. Invocand  puternic Manifestul Umanist III, evidentiaza ca "oamenii acorda prioritate intereselor membrilor propriilor noastre specii". Apoi, acelasi Manifest sustine ca, de fapt, "oamenii nu au nici un drept dumnezeiesc sau inerent de a supune alte animale".  ::)

Pe de alta parte, desi "superioritatea speciei umane" este o "prejudecata", umanistii sustin ca "educatia copiilor ar trebui sa urmareasca in primul rand instruirea copiilor cu noi cunostinte pentru a-i face mai umani". :)

Ma-ntreb si eu: de ce era important ca tinerele vlastare sa devina "mai umane", din moment ce omul nu era considerat cu nimic superior celorlalte animale? Oare, nu cumva, isi dadeau seama ca,... nu-i chiar asa?

Va amintiti de Machiavelli, cel in mintea caruia "scopul scuza mijloacele"?

Unul dintre umanisti a fost Niccolo Machiavelli... ::)

Andrei:
Foarte interesanta discutia si topicul acesta.
As face o observatie totusi.
Daca ne gandim mai bine, remarcam ca majoritatea fenomenelor culturale sau a curentelor de gandire europene si-au avut originea in Anglia. De aici, din Anglia, au patruns apoi pe continent, mai ales in Franta, Germania si Italia, dupa care au revenit in Anglia, tara lor de origine, unde au cunoscut o noua inflorire.

Sa dam cateva exemple. Scolastica incepe in Anglia cu Ioan Scotus Eriugena, apoi trece pe continent la Toma de Aquino, Albert cel mare si Bonaventura, pentru ca mai apoi sa revina in Anglia cu William Ockham si nominalistii.
Al doilea exemplu: stiintele naturii. Au inceput in Anglia cu Roger Bacon, calugar franciscan si precursorul metodei experimentale in stiinta, au trecut apoi pe continent in Franta cu Descartes, in Italia cu Galilei si in Germania cu Kepler pentru ca apoi sa renasca iar in Anglia cu Newton, Francis Bacon, Robert Boyle, John Dalton si ceilalti.

Sa luam apoi ca exemplu iluminismul. Originile iluminismului se afla in mod cert in deismul englez masonic si in empirismul englez al lui Locke, Hume si Berkeley. Apoi ajunge pe continent si influenteaza ganditori si savanti din Franta si Germania secolului 18.
Si nu in ultimul rand: romantismul. Incepe tot in Anglia cu poetii lacurilor Wordsworth si Coleridge, cu scriitorul Walter Scott, cu pictorii William Turner si John Constable, pentru ca mai apoi sa patrunda in Franta si Germania si sa revina din nou in Anglia.
Si bineinteles masoneria moderna speculativa a carei origine in Anglia e de necontestat.

Si as mai observa ceva. Arianismul modern, adica negarea dumnezeirii Mantuitorului isi are reinceputul tot in Anglia.
Arieni si eretici au fost si Kant, Hegel, Fichte, Schelling, Schleiermacher care erau germani.
Dar mai inainte de ei au fost arieni Newton, John Milton, John Locke, David Hume, Samuel Clarke, Joseph Priestley, Thomas Hobbes, cu totii englezi. Si aici pare ca Anglia a avut o influenta nefasta.

PlatonP:
Chiar așa e, iscusite observații!  :o

Anglia are o influență categorică în ultimii 400 de ani, - să nu uităm nici marxismul, (Engels și Marx au elaborat acolo "ideologia"), revoluția tehnico-industrială,  darwinismul, sporturile moderne, etc.

La cele spuse de Andrei, dacă adăugăm și traseul Anglia - Statele Unite - (deocamdată nu e atât de clar returul!) se închide un cerc important, și vedem unde este centrul de conducere a lumii din Renaștere încoace.

Asta ca să nu mai scociorâm și în genealogia familiei regale, sunt niscai materiale pe această temă pe net, le puteți găsi și singuri, dacă se consideră că merită și ajută topicului...

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina urmatoare

Du-te la versiunea completa