Dogmatica aplicată > Sfânta Traditie ortodoxă

Despre Sfanta Traditie

(1/24) > >>

neica_nimeni:
Parintele Cleopa:

Trebuie ținută cu mare sfințenie Sfînta Tradiție, deoarece în Sfînta Scriptură nu este cu putință a afla cele spre mîntuire.
Sfinta Scriptură ne învață multe să facem, dar nu ne arată cum. De exemplu: ne cere să ne botezăm, dar nu ne arată cum; să ne mărturisim, să ne împărtășim, să ne cununăm, dar nu și modul concret de realizare; să ne rugăm, dar nu ne arată cum, unde și cînd; să facem semnul Sfintei Cruci pe fața noastră, după cea scrisă: „însemnatu-s-a peste noi lumina feței Tale Doamne" (Psalmul 4, 6) dar nu ne arată și cum. Dar cine ne-a învățat pe noi prin scriere, ca să ne închinăm spre răsărit?

Care Scriptură ne arată graiul chemării Sfîntului Duh de la sfințirea Preacuratelor Daruri sau la sfințirea pîinii și a paharului euharistic? Care învățătură din Sfînta Scriptură ne arată să facem binecuvîntarea apei botezului și sfințirea Hrismei (Sfîntul și Marele Mir)? Care Scriptură ne învață despre întreita afundare a celui ce se botează și lepădările de satana de la Botez? Rugăciunea de doxologie, către Sfînta Treime (slavă Tatălui și Fiului și Sfîntului Duh), din care Scriptură ne-a rămas?

Prin urmare, trebuie reținut că importanța și folosul Sfintei Tradiții provine din raportul strîns ce există între ea și Sfînta Scriptură, căci într-adevăr, ele stau într-un raport de unire și întregire reciprocă, bazat pe faptul că amîndouă cuprind în ele Sfînta Descoperire dumnezeiască și sunt pentru noi izvoarele acesteia. Deci, este cu neputință să se contrazică între ele sau să nu existe între ele raportul de reciprocitate. Unele proorocii despre Mîntuitorul le-au adus Sfinții Evangheliști din Sfînta Tradiție, care este mai veche decît Sfînta Scriptură. Așa este aceasta care zice că Mîntuitorul Se va chema „Nazarinean".

primus:
Doamne ajută!
Am câteva nedumeriri cu privire la postarea dumneavoastră, dar cea mai mare este aceasta:


--- Citat din: neica_nimeni din Ianuarie 18, 2013, 04:12:38 a.m. ---în Sfînta Scriptură nu este cu putință a afla cele spre mîntuire.
--- Terminare citat ---

Am citit în Sfânta Scriptură că:

16. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate, 
17. Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, bine pregătit pentru orice lucru bun. (2 Timotei 3)

Cum se împacă deci afirmația citată cu cele două versete ale Bibliei? Mulțumesc pentru răspuns.

PlatonP:
Primus!

Îmi permit o sugestie mai generală, căci te văd preocupat de detalii, nuanțe, un spirit analitic dezvoltat.

Pentru că ai vorbit în alt loc de holism, încearcă această abordare și în cazurile la care te-ai referit, aici, cât și la topicul cu antropologia: încearcă să lași  deoparte analiza, și privește sintetic, integral (holistic), ca să poți înțelege sensul unor termeni sau al unor propoziții, cum e cea de față.

Luată strict în sine, ea într-adevăr poate suna smintitor și chiar greșit. Integrată în tot ansamblul postării, e deja altceva. Integrată apoi în viața și lucrarea duhovnicească a Părintelui Cleopa, iarăși devine și mai limpede.
El nu ar fi putut crede și susține ceva de sensul că Scriptura nu ne poate fi de folos mântuirii, sau altceva de aceste gen.

Cred că mai degrabă că sensul este acela: Scriptura este (neapărat) necesară, dar nu și suficientă pentru mântuire, ci trebuie neapărat împletită/îmbinată/completată cu Sfânta Tradiție. E un punct de vedere ortodox pe care nu îl putem dezvolta aici. Și, apropo, Sfânta Tradiție este dinamică și nu încheiată, poate suferi modificări, adăugiri, etc. spre deosebire de Scriptură, al cărei canon e încheiat (nu spun bătut în cuie, că sună a altceva...).

Dori:
pentru Primus:

Bătrânii aveau - unii chiar mai au - un stil de abordare orală, care nu este propriu notării scriptice - nu scripturistice ! Dacă ești atât de meticulos, vei putea ajunge la înțelegerea cum că, Părintele Cleopa a dezvoltat mai jos, în textul prezentat de ce, și cum, mai pe limba anilor 2000 "năuhaul" pentru punerea în aplicare a Scripturii celei Sfinte pe care nu toți o pot cuprinde, și utiliza la bunul plac. Un fel de:  "Iată măi copii, de aceea avem nevoie de o interpretare "oficială"!"
Doar citatul (pe care l-ai) desprins din context ne poate eluda anumite conotații ce le putem sesiza destul de ușor dacă avem în schimb bunăvoință, respect sau dragoste de bătrânii cu stil direct, oral.
Chiar și unele persoane tinere au alt stil decât bombardarea cu informații dense tip "outdoor panneling"... cu care am fost obișnuiți mai nou, chiar nefiind bătrâni dar ... înțelepțiți ...
Să nu uităm de asemenea că de obicei, "cărțile" bătrânilor nu sunt altceva decât însemnări sau înregistrări ale unor întâlniri, predici, chiar conferințe sau interviuri luate bătrânilor, și că în redare se pierd anumite "suprasegmentale" (să presupun că ești filolog?) care trebuiesc descoperite de către receptor.

primus:

--- Citat din: PlatonP din Ianuarie 22, 2013, 10:34:43 a.m. ---Cred că mai degrabă că sensul este acela: Scriptura este (neapărat) necesară, dar nu și suficientă pentru mântuire
--- Terminare citat ---
Iartă-mă te rog că mă pun iarăși în postura cârcotașului, dar din punctul meu de vedere corectura aceasta este la fel de nefericită. Dacă n-ar fi fost suficientă pentru aflarea principiilor mântuirii, ar fi cuprins și o trimitere către o anexă, o completare, ori textul citat îl consider suficient de clar în acest sens (îl mai postez o dată căci este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, deasupa opiniei mele de om pieritor):

"Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, bine pregătit pentru orice lucru bun."(2 Timotei 3,16-17)
Ce ar putea exista mai mult decât "desăvârșirea" "omului lui Dumnezeu" (adică a creștinului) de care vorbește textul? Singură această expresie exclude din start orice insuficiență, ori nevoie de completare ulterioară a principiilor mântuiririi; ca să nu mai vorbim de întărirea suficienței Scripturilor prin interdicția de a adăuga ori omite ceva din totalitatea revelației lui Dumnezeu.

Altfel, pot fi de acord că Tradiția aduce o completare în ce privește aspectele de amănunt în organizarea cultului, dar aceste amănunte nu vor fi niciodată esențiale pentru dobândirea mântuirii. Spre pildă, un creștin sincer și plin de devoțiune pentru Dumnezeu nu-și va periclita mântuirea că nu cunoaște toate articolele nu știu cărui sinod al Bisericii.


--- Citat din: PlatonP din Ianuarie 22, 2013, 10:34:43 a.m. ---apropo, Sfânta Tradiție este dinamică și nu încheiată, poate suferi modificări, adăugiri, etc. spre deosebire de Scriptură
--- Terminare citat ---
Tocmai de aceea, Scriptura este un reper mai stabil, plus că are autoritatea superioară a Cuvântului scris al lui Dumnezeu. De-asupra lui Dumnezeu și a poruncilor Lui nu există nimic mai presus pentru noi oamenii.

@Dori:
 Departe de mine de a proceda la deconstrucția frazei "din bătrâni", am remarcat doar un aspect important pentru mine (nu, nu sunt filolog), a fost o simplă ridicare de sprânceană. ;)

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina urmatoare

Du-te la versiunea completa