Autor Subiect: Despre Sfanta Traditie  (Citit de 44433 ori)

Offline Dori

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 23
  • Religie: Ortodoxă
Re: Despre Sfanta Traditie
« Raspuns #45 : Ianuarie 23, 2013, 06:34:23 p.m. »
păi dragule Primus, dacă ai deschis link-ul ai văzut că nu zic eu, zice SFÂNTUL NICOLAE VELIMIROVICI ! părerea mea, părerea mea, nu prea ...

Offline Dori

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 23
  • Religie: Ortodoxă
Re: Despre Sfanta Traditie
« Raspuns #46 : Ianuarie 23, 2013, 06:43:09 p.m. »

Offline primus

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 35
  • Religie: creștin (adventist de ziua a șaptea)
Re: Despre Sfanta Traditie
« Raspuns #47 : Ianuarie 23, 2013, 06:46:27 p.m. »
Cand spuneti ca doar Scriptura trebuie sa o respectam, nu dati cumva de inteles ca Traditia nu ar fi la fel de importanta ?
N-am spus nici asta (se poate verifica 3 cm mai sus). Am spus că consider doar (adică, m-am referit doar la faptul că...), nu că aș considera doar Scriptura... Precis suntem cu toții români pe aici?

Dl Primus cum interpretati Dvs citatul de mai jos
Până nu definim clar (în cuvintele noastre, nu în citate kilometrice) termenii folosiți, e destul de riscant să interpretez. Suflu-n iaurt, precum se vede...

Offline primus

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 35
  • Religie: creștin (adventist de ziua a șaptea)
Re: Despre Sfanta Traditie
« Raspuns #48 : Ianuarie 23, 2013, 06:48:30 p.m. »
păi dragule Primus, dacă ai deschis link-ul ai văzut că nu zic eu, zice SFÂNTUL NICOLAE VELIMIROVICI ! părerea mea, părerea mea, nu prea ...
Așa e, însă dialogăm noi, nu citatele între ele. E mai la îndemână, cel puțin în cazul meu căci nu am pregătire teologică.

Offline Dori

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 23
  • Religie: Ortodoxă
Re: Despre Sfanta Traditie
« Raspuns #49 : Ianuarie 23, 2013, 08:49:59 p.m. »
Domnul Hristos a propovăduit 3 ani și jumătate dar nu a scris.

Scrierile apostolilor au un caracter ocazional:
"Sunt și alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus și care dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărtile ce s-ar fi scris" ((In. 21 ; 25).

Părerea mea mi-am format-o după ce am mai "experimentat" de la alții! Tradiția păstrează duhul curat al Scripturii că există și alt duh, mai puțin spălat ... de păcate din păcate ...

Offline primus

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 35
  • Religie: creștin (adventist de ziua a șaptea)
Re: Despre Sfanta Traditie
« Raspuns #50 : Ianuarie 23, 2013, 09:10:36 p.m. »
Domnul Hristos a propovăduit 3 ani și jumătate dar nu a scris.
Și totuși El a scris 10 Vorbe care concentrează magistral toată datoria omului în raport cu Dumnezeu și cu semenii.

Scrierile apostolilor au un caracter ocazional
Hai să nu minimalizăm Evangheliile și Epistolele fără de care creștinismul ar fi rămas doar cu povestiri orale.

"Sunt și alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus și care dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărtile ce s-ar fi scris" ((In. 21 ; 25).
Eu pot face distincția între evenimente și învățături. Că nu știm toate faptele (poate unele relevate de Tradiție) nu afectează prea mult creștinismul și mântuirea noastră, dar să nu cunoaștem învățătura lui Hristos și mai ales să nu o trăim - este o problemă de viață și de moarte. Veșnică!

Offline PlatonP

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 73
  • Religie: Ortodox
Re: Despre Sfanta Traditie
« Raspuns #51 : Ianuarie 24, 2013, 11:11:17 a.m. »
Legat de topic, iată un material ziditor aici:

"Conceptul protestant de Sola Scriptura insistă că interpretarea Bibliei este o chestiune personală. Aceasta este o atitudine care nu numai că implică o îndepărtare de ceea ce s-a crezut universal și consecvent de Creștinism din vremea lui Hristos, dar care și contrazice în mod direct chiar Biblia:

    „Aceasta știind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuiește după socotința fiecăruia” (II Petru 1, 20).

Această „dogmă” – „numai Scriptura” – a fost un produs al opoziției Reformei protestante față de abuzurile comise de Biserica Apuseană a Romei sub Papa Leon al X-lea, la începutul secolului al XVI-lea. Fiindcă criticile lui Martin Luther nu au dus la măsuri de îndreptare a neorânduielilor din Biserica Romei, reformatorii protestanți nu au avut altă soluție decât să renunțe la religia organizată și la autoritatea Bisericii. Acesta a fost un itinerariu care i-a despărțit pe protestanți de orice altă sprijinire a lor pe învățătura apostolică, pe Biserică și pe Sfinții Părinți.

Prin urmare, Biserica slujește ca păzitoare și depozitar al învățăturii apostolice (care, parțial, implică Scriptura scrisă). Astfel, a ne îndepărta de Biserică determină, de asemenea, depărtarea de ceea ce Trupul lui Hristos a crezut dintotdeauna, o înlocuire a acelei credințe comune cu opinia personală. Iar în schimb aceasta subminează autoritatea Bibliei din cauza faptului că, dacă omul nu se încrede în tradiția care a produs-o, cu greu poate exista credință în Biblie.

Adunarea scrierilor Noului Testament într-o singură carte a fost răspunsul Bisericii și al Părinților Bisericii din secolul al IV-lea la apariția învățăturilor false care pretindeau autoritate apostolică.

Cercetând roadele care apar din principiul Sola Scriptura, eroarea acestuia, sau mai bine zis minciuna sa, devine foarte evidentă:

Lista neînțelegerilor este aproape fără de capăt iar aceasta în condițiile în care nu ținem cont de toate interpretările Bibliei făcute de către facțiunile „liberale” sau „conservatoare”. De exemplu, cât de „literală” este Scriptura? În cadrul Protestantismului niciodată nu există un răspuns definitiv, doar pretenții de autoritate pentru multe mini-tradiții.

De un interes deosebit, atunci când reflectăm asupra modului cum protestanții susțin Sola Scriptura dar și contrazic anumite versete din Scriptură, este faptul că aceste versete citate pentru a susține Sola Scriptura sunt chiar ele însele în contradicție cu principiul „numai Scriptura contează”. De exemplu:

    „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, bine pregătit pentru orice lucru bun” (II Timotei 3, 16-17).

Evident, Sfântul Pavel se referea la Vechiul Testament. Aceasta înseamnă că, dacă acest verset ar fi interpretat precum o fac protestanții, ca o invalidare a orice altceva în afara Scripturii, atunci Sfânta Tradiție nu doar că ar trebui să fie abandonată, dar și Noul Testament, de asemenea, ar trebui să fie îndepărtat, fiindcă nu fusese încă scris atunci când Sfântul Pavel rostea pasajul de mai sus.

În plus, în același capitol (II Timotei 3, 8 ) găsim un alt exemplu de tradiție orală. Sunt menționate numele Iannes și Iambres, cei doi vrăjitori care s-au împotrivit lui Moise în Ieșire [Exod] (capitolele șapte și opt), însă faptul că numele celor doi vrăjitori nu apar în Ieșire dar erau cunoscute de Apostolul Pavel, demonstrează pe de o parte că era întrebuințată tradiția orală și, pe de altă parte, o validează ca autentică. Prin urmare, II Timotei nu slujește ca paragraf care fundamentează regula „numai Scriptura”, ci mai degrabă adeverește faptul că Biblia este o componentă legitimă a Sfintei Tradiții.

Prin Sola Scriptura interpretarea și învățătura oferită de Apostoli și Părinții Bisericii a fost înlocuită de intelectul omenesc căzut al omului modern, cu siguranță o încălcare a învățăturii

    „țineți predaniile cum vi le-am dat” (I Corinteni 11, 2).

Credincioșii din primul veac creștin nu aveau Scriptura Noului Testament și totuși au trăit neîndoielnic în credința apostolică. Observăm o deviere de la Scriptură fiindcă mai degrabă decât să insiste că Biblia este singura călăuză pentru viețuirea creștină, găsim în Scriptură mențiunea că creștinii credincioși sunt un exemplu al vieții în Hristos:

    „Fraților, faceți-vă urmăritorii mei și uitați-vă la aceia care umblă astfel precum ne aveți pildă pe noi” (Filipeni 3, 17).

    „Fiți următori ai mei, precum și eu sunt al lui Hristos” (I Corinteni 11, 1).

    „ …Fă-te pildă credincioșilor” (I Timotei 4, 12), de asemenea, I Petru 5, 3: „ …pilde făcându-vă turmei”.

Protestantismul insistă pe calea numai-Scriptura, condamnă ca „făcute de om” și străine scrierile Părinților Bisericii din secolele I și II și compune cărți moderne despre „viața creștină” și „interpretarea biblică”. Acesta se află în contrast izbitor cu ”mantra” citește-numai-Biblia. Nu doar că aici se găsește o lipsă de consecvență dar este, de asemenea, incredibil de arogant ca cineva să se considere expertul și autoritatea în locul apostolilor și Părinților Bisericii.

Offline Dori

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 23
  • Religie: Ortodoxă
Re: Despre Sfanta Traditie
« Raspuns #52 : Ianuarie 24, 2013, 12:38:25 p.m. »
Eu pot face distincția între evenimente și învățături. Că nu știm toate faptele (poate unele relevate de Tradiție) nu afectează prea mult creștinismul și mântuirea noastră, dar să nu cunoaștem învățătura lui Hristos și mai ales să nu o trăim - este o problemă de viață și de moarte. Veșnică!

da, Primus, exact ceea ce spui tu se rezumă în cuvântul PREDANIE.

"De aceea, deci, fraților, stați neclintiți și țineți predaniile pe care le-ați învățat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră" (IITes.2, 15)

Adică, e bine și așa, și așa! Cum să crezi că diminuăm Sfânta Scriptură dacă ținem acel duh al bunelor învățături pe care le-am primit?

Tot așa este și cu "părerea mea"! Nu ce vreau eu, ci ceea ce vrea Hristos cu mine! Nu părerea mea  asupra vieții și Scripturii contează! Eu pot greși. Duhul cel curat (duhul Predaniei, al Tradiției!) este însă în Biserică și pe acesta să-l urmăm.  Această predanie  vine pe un drum urmat de părinții noștri ascultând de Tradiție, iar Tradiția are rolul de dascăl al comportamentului nostru. E aproape imposibil să fii autodidact în cele sfinte, mai ales în zilele noastre. La multitudinea de mesaje, nu te poți rătăci?

N.B.
Predania este aproape sinonimă cu Tradiția, pentru că ține de cercetarea duhului cel drept care vine tocmai de la dreptul Abel!

Offline primus

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 35
  • Religie: creștin (adventist de ziua a șaptea)
Amicus Plato sed magis amica veritas
« Raspuns #53 : Ianuarie 24, 2013, 06:27:31 p.m. »
Legat de topic, iată un material ziditor
Mulțumesc frumos pentru link. Materialul "ziditor" e mai degrabă demolator, demolator al conceptului protestant Sola Scriptura, după metoda românească: dacă tot nu-mi pot face ordine în propria ogradă, măcar să dau stricnină caprei din vecini.
 
Nu sunt protestant (nici măcar orice fel de neoprotestant), dar în spiritul adevărului nu pot să nu constat câteva nepotriviri:

"Conceptul protestant de Sola Scriptura insistă că interpretarea Bibliei este o chestiune personală.
Ciudată afirmație, căci după cum se știe încă de la Luther încoace interpretarea Bibliei e pusă pe seama ei însăși conform dictonului Scriptura sui ipsius interpres, și nu pe seama fiecărui cititor în parte. Prejudecata aceasta am întâlnit-o la mulți amici ortodocși, nu știu care e sursa ei...
 
Aceasta este o atitudine care nu numai că implică o îndepărtare de ceea ce s-a crezut universal și consecvent de Creștinism din vremea lui Hristos, dar care și contrazice în mod direct chiar Biblia:

    „Aceasta știind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuiește după socotința fiecăruia” (II Petru 1, 20).
Această aplicare nepotrivită a textului petrin rezultă din prejudecata mai sus amintită. Adevărul este că acest verset în loc să trimită cititorul sincer al Scripturii la tâlcuitori omenești, trimite la Scriptură însăși (Scriptura e cel mai bun interpret al ei) așa cum citim un verset mai sus:
 
"Și avem cuvântul proorocesc mai întărit, la care bine faceți luând aminte, ca la o făclie ce strălucește în loc întunecos, până când va străluci ziua și Luceafărul va răsări în inimile voastre" (II Petru 1,19)

Demn de menționat faptul că versetul nu trimite la luminițe tâlcuitoare (incontestabil, Părinții și teologii sunt astfel de luminițe în bezna spirituală a lumii), ci la "Făclia" Scripturii până va veni Hristos. Deci pe axa timpului, între fondarea Bisericii și Revenirea lui Hristos cea mai autorizată sursă de tâlcuire nu e Tradiția ori duhovnicul, ci "Cuvântul proorocesc".

Offline primus

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 35
  • Religie: creștin (adventist de ziua a șaptea)
Re: Despre Sfanta Traditie
« Raspuns #54 : Ianuarie 24, 2013, 06:47:24 p.m. »
da, Primus, exact ceea ce spui tu se rezumă în cuvântul PREDANIE.

"De aceea, deci, fraților, stați neclintiți și țineți predaniile pe care le-ați învățat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră" (IITes.2, 15)
În oiginalul grecesc, cuvântul acesta [παραδόσεις] înseamnă lucruri predate, înmânate sau transmise ca învățătură sau doctrină. Ideea proeminentă a acestui cuvânt este aceea de autoritate mai presus de cea a învățătorului; de aceea se referă aici la soliile inspirate primite de apostolul Pavel și de asociații lui și transmise credincioșilor tesaloniceni.
Ar fi absurd să credem că sf. apostol Pavel una a predicat și alta a scris în epistolă. Aceeași învățătură se găsea și în predicile și în epistolele sale. Să nu confundăm însă învățăturile orale ale apostolului cu tradiția (chiar sfântă de ar fi)...

Offline marian

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 29
  • Religie: Ortodox
Re: Despre Sfanta Traditie
« Raspuns #55 : Ianuarie 24, 2013, 08:03:51 p.m. »
Primus,

Inca nu ai raspuns la argumentul nostru si anume:
''Cum Sola Scriptura de care vorbesti a generat zeci de mii de secte (denominatiuni, confesiuni),sau cum doresti sa le denumesti?"

Offline primus

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 35
  • Religie: creștin (adventist de ziua a șaptea)
Re: Despre Sfanta Traditie
« Raspuns #56 : Ianuarie 24, 2013, 08:26:25 p.m. »
Primus,

Inca nu ai raspuns la argumentul nostru si anume:
''Cum Sola Scriptura de care vorbesti a generat zeci de mii de secte (denominatiuni, confesiuni),sau cum doresti sa le denumesti?"
Cred că am răspuns deja aici:
Cum ai vrea să se ajungă la cunoștință deplină (desăvârșirea) dacă manualul e citit pe sărite? Erezia a apărut tocmai din cauza nerespectării Scripturii, respectiv a învățăturii lui Hristos prezentată în Scriptură. Cum se explică ereziile? Așa cum le-a explicat Hristos:

"Și le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?"
(Marcu 12,24)
Dar dacă e nevoie, pot dezvolta ideea, acolo unde n-am fost suficient de explicit.

Offline marian

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 29
  • Religie: Ortodox
Re: Despre Sfanta Traditie
« Raspuns #57 : Ianuarie 24, 2013, 08:41:01 p.m. »
Pentru mine este lamurita chestiunea.
Din fericire am o cunostinta care dupa 10 ani de ratacire adventista a revenit acasa, in sanul familiei Ortodoxe.
Daca vrei sincer ceva, te pot pune in legatura cu persoana.


Offline Dori

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 23
  • Religie: Ortodoxă
Re: Despre Sfanta Traditie
« Raspuns #58 : Ianuarie 24, 2013, 09:03:02 p.m. »
  Să nu confundăm însă învățăturile orale ale apostolului cu tradiția (chiar sfântă de ar fi)...

Păi tu crezi că învățăturile orale ale lui Pavel or fi în alt duh decât cel al bunei tradiții (cea de la Abel)?
Domnul Iisus este în tradiția cea bună din Vechiul Testament și nu în cea rea (de la Cain). Pavel de asemenea. Ai grijă cum te exprimi că o frază mai sus ai zis altfel.

Încep să nu te mai cred, ai spus că nu ești filolog, că nu ai pregătire teologică, dar te comporți ca și cum ai fi ambele! Felicitări pentru performanță! În schimb nu prea văd logica în argumentele tale. Presupun că vrei să-i înveți pe ortodocși ce e predania adventistă?  ... sau cuvântul proorocesc?

Offline neica_nimeni

  • Senior Member
  • ****
  • Mesaje postate: 118
  • Religie: Ortodox
Re: Despre Sfanta Traditie
« Raspuns #59 : Ianuarie 24, 2013, 09:21:55 p.m. »
Sf. Scriptura ne poate calauzi, ea singura, pe calea mantuirii ?

Sfanta Scriptura nu ne poate calauzi, ea singura, pe calea mantuirii, atat pentru ca ea n-a fost data omenirii de la inceput, cat si pentru ca atunci cand a fost data, ea n-a fost singura autoritate in aceasta privinta, ci a avut inaintea ei si apoi odata cu ea Sf. Traditie, in vatra mereu calda a obstei religioase, sau a Bisericii. Cu mult inainte de a incepe Moise sa scrie primele carti ale Vechiului Testament, a existat o evlavie a obstei religioase, chiar mai veche decat acea a Patriarhilor.

Cartile Noului Testament incep sa apara dupa mai bine de zece ani de la intemeierea Bisericii. Ele apar in sanul acesteia. Si Biserica alege cartile insuflate inca din veacul I al erei noastre. Biserica este autoritatea hotaratoare in aceasta privinta cum si in talcuirea textului biblic. Ea "este stalpul si temelia adevarului" (I Tim. III, 15), ea tine "canonul neclintit al adevarului". In ea lucreaza Duhul Sfant pentru pastrarea neintinata a adevarului mantuitor. "Unde este Biserica zice Sf. IRINEU, acolo este si Duhul Iui Dumnezeu si unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este Biserica si tot harul, iar Duhul este adevarul". Iata de ce Sf. Scriptura nu poate, ea singura, sa ne calauzeasca pe calea mantuirii, ci numai Biserica.

Sfanta Traditie sau Sfanta Predanie

Sfanta Scriptura nu cuprinde intreaga Descoperire sau Revelatia supranaturala, ci numai o parte, fiindca Descoperirea sau Revelatia supranaturala este mult mai bogata decat cea cuprinsa in Sfanta Scriptura, dupa cum marturiseste Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan : "Dar sunt si alte multe lucruri pe care le-a facut Iisus si care, daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, cred ca in lumea aceasta nu ar incapea cartile ce s-ar fi scris" (Ioan 21, 25), sau : "Multe avand a va scrie, n-am voit sale scriu pe hartie si cu cerneala, ci nadajduiesc sa vin si sa vorbesc gura catre gura, ca bucuria noastra sa fie deplina" (II Ioan, 1, 12).

Aceste marturii ne incredinteaza ca multe din invataturile, din faptele si din minunile Mantuitorului nu ni s-au pastrat in scris, ele fiind retinute si duse mai departe cu sfintenie prin viu grai de Sfintii Apostoli si apoi de urmasii lor, episcopii si preotii, prin Biserica pana la noi, si care vor fi duse mai departe pana la sfarsitul timpurilor. Mantuitorul, desi nu ne-a lasat nimic scris, a poruncit Sfintilor Apostoli sa propovaduiasca prin viu grai invatatura Sa, faptele si minunile Sale, fiind martorii Sai inaintea popoarelor pana la marginile lumii: "Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile..." (Matei 28, 19).

Au trebuit sa treaca mai bine de 10 ani de la inaltarea Domnului pana cand Sfantul Apostol si Evanghelist Matei, in anul 44-45, a scris prima Evanghelie pentru crestinii dintre iudei (in lim­ba aramaica, tradusa apoi curand in limba greaca). Intreg Noul Testament nu este decat formularea scrisa a Traditiei apostolice. Raspandirea cresti­nismului s-a facut mai intai prin viu grai, caci nu statea atunci la indemana tuturor cunostinta scrisului, iar raspandirea cartilor scrise era un lucru greu, scump si anevoios. Aceasta realitate o afirma si Sfantul Apos­tol Pavel: "Credinta este din auzire, iar auzirea, prin cuvantul lui Dumne­zeu" (Rom. 10, 17), "credinta care a fost data sfintilor, o data pentru totdeauna" (Iuda, 3).
 
Din marturiile Sfintilor Apostoli intelegem ca invatatura data de Dumnezeu prin viu grai Bisericii, din care o parte s-a fixat in scris mai tarziu, o pastram in Sfanta Traditie sau Sfanta Predanie, care este al doilea tezaur sau izvor al Revelatiei supranaturale, egal cu Sfanta Scriptura, intre ele fiind o legatura stransa, incat nu se poate face o deosebire intre adevarul cu­prins in unul si in celalalt tezaur de credinta. Adresandu-se crestinilor din Tesalonic, Sfantul Apostol Pavel ii indeamna: "Asadar, fratilor, stati si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvantul, fie prin epistola noastra" (II Tes. 2, 15).

Sfintii Apostoli au primit Sfanta Traditie de la Mantuitorul, iar Biserica a primit-o de la Sfintii Apostoli, care au transmis-o urmasilor lor episcopilor si preotilor pana in zilele noastre. Biserica, si in special Biserica ortodoxa, a pastrat neschimbata toata invatatura si practica de inchinare si de unire cu Hristos prin Sfintele Taine, din vremea Sfintilor Apostoli, asa cum ne sunt lasate de Sfintii Parinti ai Bisericii in scrierile lor.

Referindu-se la Sfanta Traditie, Sfantul Vasile cel Mare spunea urmatoarele, din care citam:

"Unele dintre dogmele si propovaduirile pastrate de Biserica le avem din invatatura scrisa, pe altele insa le-am primit din Traditia apostolica transmisa in taina. Amandoua aceste categorii au aceeasi autoritate pentru evlavie. Nimeni nu va spune cuvant impotriva acestora, pentru ca nimeni nu cunoaste cat de cat asezamintele bisericesti. Daca am incerca sa inlaturam obiceiurile nescrise, ca neavand mare importanta, nu ne-am da seama ca am pagubi Evanghelia in partile ei principale; mai mult, am restrange propovaduirea la numele ei gol. De pilda ca sa pomenesc lucrul cel dintai si foarte obstesc, cine a invatat prin scris, ca cei care nadajduiesc in numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa se insemne cu semnul crucii? Ce scriere ne-a invatat sa ne intoarcem spre Rasarit atunci cand ne rugam? Ce sfant ne-a lasat in scris cuvintele de chemare a Sfantului Duh pentru prefacerea painii Euharistiei si a Paharului binecuvantarii? Nu ne multumim cu cele pe care le mentioneaza Apostolul sau Evanghelia, ci spunem unele lucruri inainte, altele pe urma, ca avand mare putere pentru taina si pe care le luam din invatatura nescrisa. Noi binecuvantam apa Botezului si untdelemnul Ungerii, inca si pe cel ce se boteaza. Din ce scrieri? Nu din Traditia tacuta si tainica? Ce cuvant scris ne-a invatat ungerea insasi cu untdelemn? Iar cufundarea omului de trei ori, de unde este? Celelalte cate sunt in legatura cu Botezul, lepadarea de satana si de ingerii lui, din ce scriere sunt? Nu sunt oare din aceasta invatatura nepublicata si secreta pe care Parintii nostri au pastrat-o sub tacere, fara iscodire, ca unii care invatasera bine acel lucru: pastrarea in tacere a maretiei sfinte a Tainelor" (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfantul Duh, Migne P. G. XXXII, col. 188-189, cit. Invatatura de credinta or­todoxa, Bucuresti, 1952, p. 34).

O alta marturie despre Sfanta Traditie ne-o da si Sfantul Ioan Damaschin:

"In Sfanta Scriptura nu se pomenesc cele intamplate la moartea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu Maria. Dar acestea se istorisesc in cea mai veche si adevarata Traditie, care ne spune ca, in momentul slavitei ei adormiri, toti Sfintii Apostoli care colindau lumea in vederea mantuirii s-au adunat la Ierusalim venind prin vazduh. Aici ei au avut o viziune cu ingeri au ascultat melodia cereasca a puterilor ceresti..." (Sfantul Ioan Damaschin, Omilii la Adormirea Fecioa­rei Maria, Migne P.G. XCVI, col. 748, cit. In Invatatura de credinta or­todoxa, Bucuresti, 1952, p. 34-35)

Din cele aratate retinem ca idei calauzitoare :

a)  Dumnezeu, a descoperit invatatura Sa mantuitoare oamenilor prin viu grai, pentru a fi inteleasa si urmata in viata. Numai o parte din Des­coperirea sau din Revelatia divina a fost cuprinsa in Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament. Inainte de Sfanta Scriptura, invatatura descoperita de Dumnezeu oamenilor s-a pastrat "din auzire", prin viu grai in Sfanta Traditie sau Sfanta Predanie, cum ne spune Sfantul Apostol Pavel: "Credinta este din auzire, iar auzirea, prin cuvantul lui Hristos" (Rom. 10, 17)

b)  Desavarsirea Descoperirii sau Revelatiei lui Dumnezeu s-a facut "la plinirea vremii" prin Fiul lui Dumnezeu, nascut om fara de pacat, pentru a noastra mantuire, Domnul Iisus Hristos, care a invatat pe oa­meni in timpul petrecerii Sale pe pamant numai prin viu grai si a porun­cit Sfintilor Apostoli sa invete la randul lor prin viu grai cele auzite, cele vazute si cele traite de ei impreuna cu Domnul Iisus Hristos : "Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-i sa pazeasca toate  cate  v-am poruncit voua, si iata Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului" (Matei 28, 19)

c)  Sfanta Traditie sau Sfanta Predanie este deci al doilea izvor sau tezaur al Descoperirii sau Revelatiei divine trebuitoare matuirii noas­tre, egala si cu nimic mai prejos deca Sfanta Scriptura. Sfanta Traditie a fost de la inceput si este pretuita de intreaga Biserica Ortodoxa in aceeasi masura ca si Sfanta Scriptura si formeaza o unitate deplina.

d)  Sfanta Traditie primita de la Mantuitorul de Sfintii Apostoli, nu­mita Traditia apostolica, si transmisa prin urmasii lor, episcopii si preo­tii, hirotoniti sa conduca bisericile comunitatilor crestine in toata lumea, a fost fixata in parte si in scris de timpuriu si s-a pastrat fara schimbare pana astazi, in hotararile si canoanele sinoadelor ecumenice si locale, in simbolurile de credinta, in scrierile Sfintilor Parinti, in cartile de slujba ale Sfintei Biserici, in Sfanta Liturghie, in Marturisirile de Cre­dinta, si se numeste Traditie bisericeasca.

Trebuie avut insa in vedere ca nu orice traditii sau traditie in Biserica este si Sfanta Traditie. Pentru a deosebi Sfanta Traditie in Biserica de ce sunt traditii sau traditie etnica, cultural-bisericeasca sau de alta natura, Sfanta Traditie trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) Traditia sa fi fost tinuta in Bisericile apostolice, adica sa vina din timpul Sfintilor Apostoli prin succesiune ierarhica, sa aiba continuitate neintrerupta pana astazi;

b) Sa fi fost recunoscuta si urmata intotdeauna de intreaga Biserica ecumenica;

c) Sa nu cuprinda in sine invatatura care ar veni in contrazicere cu Sfanta Scriptura, cu Traditia apostolica sau cu scrierile Sfin­tilor Parinti, ai Bisericii;

d) Adevarul de credinta trebuie sa fie cuprins in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie si sa aiba consimtamantul tuturor Bisericilor Ortodoxe.

Confesiunile protestante si denominatiunile lor sustin suficienta Sfintei Scripturi pentru autoritatea cuvantului lui Dumnezeu si considera ca nu exista un alt criteriu al Revelatiei divine decat Biblia, ea fiind suficienta pentru mantuire. Numai ce este consemnat si scris in Biblie este valabil pentru credinta. Biblia este mediul prin care Hristos vorbeste credinciosilor si mijlocul de transmitere a harului lui Dumnezeu pentru mantuire.

Traditia este considerata numai un mijloc secundar pentru credinta. Nu se poate insa nega realitatea ca Biserica este aceea care a ales cartile biblice si a fixat canonul lor. Biserica le-a pastrat autoritatea lor divina si le interpreteaza intelesul fara greseala, iar aceasta lucrare in cadrul Bisericii vorbeste despre prezenta Sfintei Traditii. A nega rolul Sfintei Traditii in sanul Bisericii insemneaza a nega rolul Sfantului Duh "de viata datator" in Biserica. Aceasta echivaleaza cu a nega viata insasi a Bisericii si a te expune sa iesi din matca ei ca pestele din matca unei ape pe mal, expus sa moara.       
                 
Se invoca unele texte scripturistice ca justificare a suficientei Bibliei pentru autoritatea cuvantului lui Dumnezeu, cautand sa se infirme rolul Sfintei Traditii, ca detinatoare impreuna cu Sfanta Scriptura a Revelatiei supranaturale, cum sunt: "Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine" (Ioan 5, 39).

Se afirma ca Mantuitorul a cerut sa cercetam Scripturile si nu Sfanta Traditie. Textul este gresit interpretat, fiindca atunci cand vorbea Mantuitorul, Noul Testament inca nu era scris si nu facea parte din Sfanta Scriptura. Aici este vorba despre marturiile mesianice din Vechiul Testament care se refereau la venirea Mantuitorului in lume.

Sfanta Scriptura o formeaza si Vechiul si Noul Testament laolalta. In acelasi sens gresit se interpreteaza cuvintele Mantuitorului si din parabola "Bogatul nemilostiv si saracul Lazar": "Si i-a zis Avraam: Daca nu asculta de Moise si de prooroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva dintre morti" (Luca 16, 31).

Pe baza acestui text scripturistic se poate respinge Sfanta Traditie, cand se vorbeste in mod clar numai de Vechiul Testament? Un alt text scripturistic adus in discutie: "Iar acestea s-au scris, ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui" (Ioan 20, 31). Textul acesta este invocat in sprijinul inlaturarii Sfintei Traditii.

Orice interpretare scripturistica trebuie sa tina seama de textele paralele si de contextul textului discutat. Acelasi Sfant Apostol si Evanghelist Ioan nu se contrazice cand afirma ca: "Multe avand a va scrie, n-am voit sa le scriu pe hartie si cu cerneala, ci nadajduiesc sa vin la voi si sa vorbesc gura catre gura, ca bucuria noastra sa fie deplina" (II Ioan, 12). Din textul res­pectiv rezulta in mod clar folosirea celor doua cai, si scrisul si predania , prin viu grai. Dar un text si mai convingator scripturistic pentru adeverirea Sfintei Traditii il avem tot de la Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, deja citat : "Dar sunt si alte multe lucruri pe care le-a facut Iisus si care daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta n-ar cuprinde cartile ce s-ar fi scris. Amin" (Ioan 21, 25).

Sfantul Apostol Pavel le scria Tesalonicienilor: "Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastra" (II Tes. 2, 15). Textul respectiv ne vorbeste despre folosirea Traditiei apostolice prin viu grai, de la inceputul Bisericii, ca si folosirea scrisului, a Scripturii sfinte, care completandu-se, cuprind cuvantul lui Dumnezeu adresat oamenilor pentru mantuire, si intre ele nu se poate face o separare sau o diminuare.

O atitudine contrara pozitiei protestante o prezinta teologia catolica mai veche, care considera Traditia ca un izvor independent al Revelatiei divine, ce cuprinde adevaruri de credinta care nu se gasesc si in Sfanta Scriptura. De aici a decurs atitudinea papala ca pentru formularea de dogme noi nu este necesara confirmarea explicita a Sfintei Scripturi.

Biserica Ortodoxa invata ca o invatatura de credinta nu se afla exclusiv in Sfanta Scriptura sau exclusiv in Sfanta Traditie. Orice invatatura dogmatica trebuie sa aiba temei atat in Sfanta Traditie cat si in Sfanta Scriptura.

Din cele prezentate retinem ca invatatura de credinta:

Sfanta Traditie sau Sfanta Predanie este Descoperirea sau Revelatia supranaturala facuta din iubire de Dumnezeu prin viu grai oamenilor pen­tru mantuirea lor, care, mai tarziu, o parte s-a fixat si in scris. Ea este egala, cu Sfanta Scriptura, aceasta fiind o parte a Sfintei Traditii si impreuna alcatuiesc o unitate nedespartita, intregindu-se reciproc.

Biserica Ortodoxa pastreaza nealterat izvorul Descoperirii dumnezeiesti al credintei noastre crestine cuprins in Sfanta Traditie si in si in Sfanta Scriptura. Indemnul Sfantului Apostol Pavel catre Tesaloniceni sa ne fie si noua de urmat : "Stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat" (II Tes. 2, 15), si vom avea nadejdea matuirii noastre impreuna cu parintii si inaintasii nostri, care ne-au predat dreapta credinta ortodoxa.

extras din Pr. prof. Ion Ionescu