Dogmatica aplicată > Sfânta Traditie ortodoxă

Despre cinstirea Sfintelor moaște

(1/4) > >>

secundus:
Cum i-ați demonstra unui neoprotestant că porunca pentru cinstirea moaștelor este biblică? Se știe că ei nu acceptă în totalitate Tradiția Ortodoxă, decât acele părți care se regăsesc și în Sânta Scriptură. Deci cum le-ați putea demonstra cu Biblia că venerarea/cinstirea rămășițelor pământești ale unui sfânt este poruncită de Dumnezeu? Vă mulțumesc de pe acum pentru răspunsurile la subiect.

neica_nimeni:
secundus, ca de obicei pui problema gresit ... chiar nu intelegi ca Biblia nu explica orice ?

Daca esti interesat despre credinta ortodoxa referitoare la cinstirea Sfintelor moaste, ... vezi aici tot articolul din care am extras cele de mai jos:

INVATACELUL: Ce reprezinta sfintele moaste ?

PREOTUL: Sfintele moaste sunt ramasitele pamantesti facatoare de minuni, ale unora dintre sfinti. Noi le cinstim ca pe niste obiecte in care Dumnezeu isi arata toata puterea minunata a harului Sau. Cat au fost pe pamant, sfintii au avut in ei harul Duhului Sfant intr-o masura foarte mare, facand - prin aceasta - adeseori minuni, harul acesta avandu-l in sufletele lor si in viata cereasca la care s-au dus intr-o masura mai mare.

Dar precum sfantul poate sta in legatura cu oamenii cari i se roaga, ajutandu-i in chip minunat cu atat mai mult pastreaza el insusi o anumita legatura cu trupul sau, care a fost si el locasul Duhului Sfant, precum spune apostolul: "Au nu stiti ca trupul vostru este locasul Duhului Sfant care locuieste in voi? ". (I Cor., 6, 19). Sfanta Scriptura ne spune despre minuni facute prin trupurile sfintilor in vremea vietuirii lor pamantesti, marturisind despre puterea ce o au in ele. Multi oameni se vindecau, numai atingandu-se de stergarele si de trupul apostolului Pavel (Fapte, 19, 11-12), iar altii, numai prin trecerea umbrei apostolului Petru peste ei (Fapte, 5, 15).

INVATACELUL: Toate trupurile moarte trebuie inmormantate, caci si in Testamentul Vechi, toti dreptii au fost inmormantati iar uneori trupurile lor au fost chiar ascunse tocmai pentru a nu fi venerate. Asa de pilda, despre trupul lui Moise aflam urmatoarele: "Si a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, in pamantul Moabului, dupa cuvantul Domnului, si a fost ingropat in vale in pamantul Moabului, in fata Bet-Peorului, dar nimeni nu stie mormantul lui nici pana in ziua de astazi" (Deut. 34, 5-6). Pe atunci iudeii erau inclinati spre idolatrie si usor ar fi putut cadea in aceasta greseala a venerarii trupului lui Moise. Deci, daca i-au ascuns trupul, nu a fost tocmai ca nu cumva, avandu-l inaintea ochilor, sa-l venereze ?

PREOTUL: Si dupa Testamentul Nou. trupurile sfintilor sunt ingropate - ca si ale tuturor crestinilor - si numai acelea din ele care fac minuni sunt dezgropate si li se da o cinste deosebita, dar nu adorare, ca lui Dumnezeu. Prin aceasta cinstire ele nu sunt idolatrizate, caci a venera nu este acelasi lucru cu a idolatriza. In Testamentul Vechi au fost ascunse moastele lui Moise - si poate ale altor drepti - pentru ca iudeii, intr-adevar fiind inclinati spre idolatrie, avandu-l, l-ar fi zeificat ca pe vitelul de aur (Ies. 32, 1 - 35; Deut., 9, 16). Pentru evitarea acestor rataciri, era bine sa ramana ascunse trupurile unor barbati sfinti si drepti, ca Moise, despre care, de altfel, stim ca insusi arhanghelul Mihail cauta sa nu-l lase in stapanirea diavolului (Iudei, l, 9). Pe atunci trupul mort era socotit ca necurat, caci inca nu sosise Hristos cu harul sau sfintitor si deci trupul omenesc era inca nerascumparat de sub stapanirea diavolului.

Iata sa stii si aceasta, ca Biserica a cinstit din primele veacuri osemintele mucenicilor, adunandu-le cu mare evlavie si grija si zidind altarele bisericilor peste ele, iar mai tarziu, ingrijindu-se ca in altarul fiecarei biserici, ca si in sfantul antimis de pe altar, sa puna o particica din sfintele moaste, ceea ce se face pana azi.

Epistola Bisericii din Smirna despre martiriul sfantului Policarp, episcopul acelei cetati (+ 166), spune : "Noi am strans oasele lui ca pe un odor mai scump decat aurul si decat pietrele scumpe si le-am asezat unde se cuvine; aici ne vom aduna cu bucurie si Domnul ne va da noua sa sarbatorim ziua nasterii sale celei mucenicesti, prin cinstirea biruintei si spre intarirea altor luptatori" (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericeasca, IV, 15).

Se intelege ca cinstirea sfintelor moaste se indreapta tot spre Dumnezeu, a Carui putere salasluieste in ele. "Cinstim moastele mucenicilor ca sa adoram dumnezeieste pe Acela, ai Carui ucenici sunt, si cinstim pe slujitori in asa fel, ca cinstea lor sa treaca asupra Stapanului care a zis: "Cel ce va primeste pe voi pe Mine Ma primeste" (Fer. Ieronim, Epistola catre Prezbiterul Ruperiu, 37, I)

secundus:

--- Citat din: neica_nimeni din Ianuarie 30, 2013, 08:55:19 p.m. ---Daca esti interesat despre
--- Terminare citat ---
Mulțumesc frumos pentru link și pentru extras, dar nu asta mă interesa... Ce reprezintă, cum se prezintă și considerațiile istorice ale cinstirii sf. moaște le cunoșteam. Alta era întrebarea, credeam că am fost explicit. "Învățăcelul" poate că s-a dumirit, dar neopotestantu' știți matale... e încăpățânat: vrea textu' și nu altceva! El e cu Cuvântul lui Dumnezeu... auzi neobrăzare!

neica_nimeni:
Cum i-ați demonstra unui neoprotestant că porunca pentru cinstirea moaștelor este biblică?

R: Aceasta este întrebarea fundamentală a oricărui neoprotestant când vine vorba de a lua în discuție practici religioase: referința, dom’le, versetele biblice, anunțate sub forma Carte capitol:verset. Asta este: meteahnă pocăiască grea, reflex al unui minimalism în gândirea teologică, prin care totul se explică prin citate din Biblie meșteșugit alese. Orice lucru din lumea asta trebuie fundamentat măcar pe un verset biblic sau pe un puzzle împletit din mai multe “referințe”.

In chestiunea cinstirii sfintelor moaște fundamentul teologic este însăși conceptul cheie al Bisericii Ortodoxe în explicarea mântuirii: theosis (îndumnezeire). Dacă scopul vieții creștine este îndumnezeirea omului, următorul pas devine oarecum firesc: sfinții, cei ce au atins în timpul viețiilor lor pământene pragul acestei stări binecuvântate, lasă după moarte în urma lor prin oseminte sămânța unor binecuvântări ulterioare pentru Biserică, motiv pentru care și sunt numite “făcătoare de minuni”.

...

O mărturie despre Sfintele moaște o avem încă din Vechiul Testament. Ne arată în acest sens Sfânta Scriptură despre proorocul Elisei: "Apoi a murit Elisei și l-au îngropat, iar în anul următor au intrat în țară cete de Moabiți. Dar iată odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete și speriindu-se au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela s-a atins de oasele lui Elisei și a înviatși s-a sculat pe picioarele sale”( IV. Regi 13,20-22).

Observăm că, în duhul Revelației, încă din Vechiul Testament toate trupurile celor drepți erau vrednice de cinstire. Astfel, cu evlavie și cinste a fost dus în Canaan trupul lui Iacov patriarhul de către fiul său Iosif și de către frații lui (Fac. 50,1-14). După cum Moise a dus și el la ieșirea din Egipt, cu aceeași venerație trupul lui Iosif: “Atunci a luat Moise cu sine oasele lui Iosif “…(Ieșire 13,19).

Iar regele Iosia a curățat templul de idoli și a restaurat cinstirea Legii. După ce arse pe jertfelnic oasele din morminte, venind la mormântul omului lui Dumnezeu, a poruncit pentru el: ”Lăsați-l în pace nimeni să nu se atingă de oasele lui. Și au păstrat oasele lui și oasele proorocului care venise din Samaria” (IV. Regi 23,16-18). Era astfel, în Vechiul Testament o venerație deosebită mai ales pentru oasele celor drepți. Vedeau în ele o prezență a duhului și un simbol al nemuririi. De aceea zice Psalmistul: “Domnul păzește toate oasele lor, niciunul din ele nu se va zdrobi" (Ps. 33,19).

Sf. Ioan Damaschin:
"Moartea celor sfinți este mai degrabă somn decât moarte. Căci s-au ostenit în veacul de acum și vor trăi până în sfârșit” (Ps. XLVIII,10). Dar că Dumnezeu a locuit prin mijlocirea vieții și a trupurilor lor, o spune apostolul: "Nu știți că trupurile voastre sunt templu al Sfântului Duh, care locuiește întru voi?” (1 Cor. 6,19). Domnul este Duh și "Dacă va strica cineva templul lui Dumnezeu, Dumnezeu îl va strica pe acela”( 1 Cor. 3,17). Prin urmare, cum nu trebuie cinstite templele însuflețite ale lui Dumnezeu, locașurile însuflețite ale lui Dumnezeu? Acestea pe când trăiau au stat cu îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu. Stăpânul Hristos ne-a dat ca izvoare mântuitoare moaștele sfinților, care izvorăsc în multe chipuri, faceri de bine și dau la iveală mir cu bun miros. Nimeni să nu fie necredincios! Dacă prin voința lui Dumnezeu "a izvorât în pustie apă din piatră tare” (Ieș. 17, 5-6) și din falca măgarului apă pentru Samson căruia îi era sete, este de necrezutca să izvorască mir bine mirositor din moaștele mucenicilor? Cu niciun chip pentru cei care cunosc puterea lui Dumnezeu și cinstea pe careo au sfinții de la Dumnezeu”

Omul nu poate fi conceput decât ca unitate și dualitate. O singură făptură umană dar trup și suflet. Omul e o ființă alcătuită din două firi, una văzută și alta nevăzută. Sufletul, care e chipul lui Dumnezeu în om, sălășluiește în tot trupul iar trupul participă la viața sufletului. Împreună cad și împreună se mântuiesc.

Starea de nestricăciune a trupului după moarte este urmarea înduhovnicirii lui în timpul vieții, dar este și darul lui Dumnezeu. Căci "cinstirea sfintelor moaște ca și purtătoare de lucrul divin nu poate fi înțeleasă decât în contextul învățăturii ortodoxe despre îndumnezeirea omului prin împărtășirea de harul divin necreat. Numai în măsura în care persoana întreagă, trup și suflet, s-au pătruns organic de harul divin, urmând poruncilor și lucrând virtuțile, pecetea îndumnezeitoarecare i s-a imprimat și a fost activată ființial nu i se mai poate șterge și rămâne lucrătoare și în trupul despărțit de sufletul său”

Așadar sfintele moaște au ca temei credința că există o legătură specială între sufletul unui sfânt și trupul lui, pe care moartea nu o poate distruge. Prin harul Sfintelor Taine credincioșii intră intr-o legătură cu Hristos. Prin fiecare Sfântă Taină, creștinul se împărtășește de harul dumnezeiesc care lucrează și înduhovnicește întreaga ființă. Astfel prin Sfintele Taine "moartea din trupul credincioșilor cedează, treptat făcând loc vieții veșnice”

extras din Sfintele Moaște, realitatea sfințeniei umane, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia

P.S:
În timp ce pentru un protestant moaștele sfinților sunt țărână ca oricare alta, pentru un ortodox sunt obiecte transfigurate de energiile divine. Nu e loc de împăcare aici, să fim sinceri. Suntem plasați pe extreme mult prea agresiv evidențiate "dogmatic" de către fiecare dintre părți. Cel ce își pune mintea cu cercetarea dogmatică a problemei va putea observa lesne că ea este o rezultantă directă a unei perspective asupra lucrării lui Cristos, una schițată în liniile ei generale încă de către Sfântul Irineu. Cel mult, protestantii, ar putea învăța din asta să-și respecte înaintașii, nu să îi arunce la stâlpul imfamiei atunci când nu le mai sunt de folos.

secundus:

--- Citat din: neica_nimeni din Ianuarie 30, 2013, 11:12:36 p.m. ---Aceasta este întrebarea fundamentală a oricărui neoprotestant când vine vorba de a lua în discuție practici religioase: referința, dom’le, versetele biblice, anunțate sub forma Carte capitol:verset. Asta este: meteahnă pocăiască grea, reflex al unui minimalism în gândirea teologică, prin care totul se explică prin citate din Biblie meșteșugit alese. Orice lucru din lumea asta trebuie fundamentat măcar pe un verset biblic sau pe un puzzle împletit din mai multe “referințe”.
--- Terminare citat ---
Domnule dragă, dacă "meteahna" asta "pocăiască"  a versetelor selectate nu vă este pe plac, sunteți liber să abordați subiectul în ansamblul Scripturii, așa cum au făcut-o Hristos și sfinții apostoli:

"Și începând de la Moise și de la toți proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El."(Luc.24,27)
"Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate" (2 Tim.3,16)

În consecință, luând toată Scriptura, găsim această poruncă din partea Domnului pentru cinstirea moaștelor? Căci textele pe care mi le oferiți, nu conțin o asemenea poruncă divină. După cum urmează:

1.
--- Citat din: neica_nimeni din Ianuarie 30, 2013, 11:12:36 p.m. ---"Apoi a murit Elisei și l-au îngropat, iar în anul următor au intrat în țară cete de Moabiți. Dar iată odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete și speriindu-se au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela s-a atins de oasele lui Elisei și a înviatși s-a sculat pe picioarele sale”( IV. Regi 13,20-22).
--- Terminare citat ---
În urma acestei intervenții miraculoase a lui Dumnezeu, s-a dat vreo poruncă, ori măcar au fost duse acele oase în Templu pentru venerarea lor de către credincioși?

2.
--- Citat din: neica_nimeni din Ianuarie 30, 2013, 11:12:36 p.m. ---Observăm că, în duhul Revelației, încă din Vechiul Testament toate trupurile celor drepți erau vrednice de cinstire. Astfel, cu evlavie și cinste a fost dus în Canaan trupul lui Iacov patriarhul de către fiul său Iosif și de către frații lui (Fac. 50,1-14). După cum Moise a dus și el la ieșirea din Egipt, cu aceeași venerație trupul lui Iosif: “Atunci a luat Moise cu sine oasele lui Iosif “…(Ieșire 13,19).
--- Terminare citat ---
Aceste oseminte au fost îngropate în pământul natal, ori au fost expuse publicului spre sărutare și închinare? Există vreo poruncă în acest sens, ori măcar vreo mărturie istorică la urmașii lui Iacov și Iosif că au inițiat un cult al moaștelor?

3.
--- Citat din: neica_nimeni din Ianuarie 30, 2013, 11:12:36 p.m. ---Iar regele Iosia a curățat templul de idoli și a restaurat cinstirea Legii. După ce arse pe jertfelnic oasele din morminte, venind la mormântul omului lui Dumnezeu, a poruncit pentru el: ”Lăsați-l în pace nimeni să nu se atingă de oasele lui. Și au păstrat oasele lui și oasele proorocului care venise din Samaria” (IV. Regi 23,16-18).
--- Terminare citat ---
Nu vă supărați pe mine, dar acest pasaj biblic este cea mai bună dovadă împotriva cultului moaștelor! Rămășițele pământești ale omului lui Dumnezeu (să zicem echivalentul sfântului cinstit în ortodoxie) au fost lăsate în mormânt, nu expuse publicului spre venerare.

P.S.

--- Citat din: neica_nimeni din Ianuarie 30, 2013, 11:12:36 p.m. ---Cel mult, protestantii, ar putea învăța din asta să-și respecte înaintașii, nu să îi arunce la stâlpul imfamiei atunci când nu le mai sunt de folos.
--- Terminare citat ---
Că tot ați adus vorba, [neo]protestanții consideră că respectul față de înaintașii sfinți nu se manifestă prin profanarea mormintelor lor și prin ofensa adusă memoriei lor expunându-li-se rămășițele în văzul publicului. Și dacă ar fi doar văzul... căci mai urmează o ofensă - de data aceasta adusă Singurului Care merită închinarea noastră.

Aceasta este poziția mea în calitate de creștin adventist de ziua a șaptea, dar dumneavoastră puteți face cum doriți; nu am de gând să fac prozelitism în legătură cu practica aceasta.

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina urmatoare

Du-te la versiunea completa