http://ro.wikipedia.org/wiki/Gaura_de_foraj_de_la_Kola
Gaura de foraj de la Kola (în rusă Кольская сверхглубокая скважина, Kolskaia sverhglubokaia skvajina) a fost rezultatul unei săpături științifice, proiect al fostei URSS. Proiectul dorea să sape cât mai adânc în scoarța Pământului. Forajul a început pe 24 mai 1970 pe Peninsula Kola, folosind un "Uralmash-4E" și apoi un "Uralmash-15000" ca instrumente de foraj. Mai multe gropi au fost săpate pornind de la o groapă principală. Cea mai adâncă, SG-3, a fost terminată în 1989, creând o groapă de 12.261 m adâncime, care este cea mai adâncă groapă săpată vreodată.
Groapa de foraj de la Kola a penetrat aproximativ o treime din scoarța continentală baltică, estimată ca având 35 de kilometri grosime, cu roci de circa 2,7 miliarde de ani la capăt. Proiectul a cerut studii geofizice extinse. Zonele studiului au fost structura adâncă a Scutului Baltic; discontinuitățile seismice și regimul termic în scoarța Pământului; compoziția fizică și chimică a scoarței adânci și tranziția de la scoarța superioară la cea inferioară; geofizica litosferică; și creerea și îmbunătățirea resurselor pentru studiu geofizic avansat.
Pentru savanți, una din cele mai fascinante descoperiri ce au rezultat din acest experiment a fost faptul că schimbarea în vitezele seismice nu a fost găsită la o graniță care marca tranziția ipotetică a lui Jeffrey de la granit la bazalt; era la fundul unui strat de rocă metamorfică care se extindea de la 5 la 10 km dedesubtul suprafeței.
Roca fusese îndelung fracturată și era saturată de apă, ceea ce era surprinzător. Această apă, spre deosebire de apa de la suprafață, provenea din minerale și era incapabilă de a ajunge la suprafață din cauza unui strat de rocă impermeabilă.
Extras din Alaska Science Forum -
http://www2.gi.alaska.edu/ScienceForum/ASF7/725.htmlOn Russia's Kola Peninsula, near the Norwegian border at about the same latitude as Prudhoe Bay, the Soviets have been drilling a well since 1970. It is now over 40,000 feet deep, making it the deepest hole on earth (the previous record holder was the Bertha Rogers well in Oklahoma--a gas well stopped at 32,000 feet when it struck molten sulfur).
To scientists, one of the more fascinating findings to emerge from this well is that the change in seismic velocities was not found at a boundary marking Jeffreys' hypothetical transition from granite to basalt; it was at the bottom of a layer of metamorphic rock (rock which has been intensively reworked by heat and pressure) that extended from about 3 to about 6 miles beneath the surface. This rock had been thoroughly fractured and was saturated with water, and free water should not be found at these depths!
This could only mean that water which had originally been a part of the chemical composition of the rock minerals themselves (as contrasted with ground water) had been forced out of the crystals and prevented from rising by an overlying cap of impermeable rock. This has never been observed anywhere else.
In addition to the important bearing that this discovery has on the general geophysical sciences, there is a potential economic impact. This water (variously known as "water of crystallization", "primary" water, or "juvenile" water) which originates as an integral part of the rock crystals is very highly mineralized, and is a primary concentrating agent for most ore deposits.
Extras din -
http://www.descopera.ro/dnews/12749896-descoperire-incredibila-despre-planeta-noastra-ce-se-afla-in-adancul-pamantuluiNoua descoperire contrazice teoria acceptată de unii geologi, care cred că apa a venit pe Terra adusă de comete. Este posibil ca mările și oceanele să se fi format treptat, din apa care a ieșit la suprafața din acest uriaș bazin subteran.
Apa nu se găsește sub una din formele de agregare cu care suntem obișnuiți: lichidă, solidă sau gazoasă. A patra formă de agregare se regăsește în structura moleculară a mineralelor din mantaua terestră.
=>
Teoria cosmologica evolutionista conform careia cometele au adus apa pe pamant, e NULA !
