Dogmatica aplicată > Sfânta Traditie ortodoxă

Sufletul in antropologia crestina

(1/13) > >>

LgMihail:
Propun ca subiect de discutie - intrucat am avut de a face cu el in polemicile mele din trecut - notiunea de suflet.
Cum inteleg Sfintii Parinti sufletul, ce reprezinta el potrivit Sfintei Scripturi si cum l-am putea defini?
De asemenea sunt binevenite citate referitoare la subiectul de fata.

In ce masura ne putem raporta la invataturile paganilor cu privire la suflet? Sunt utile "experientele extracorporale" ale yoghinilor, filosofiile eline sau invataturile samane? S-au raportat Sfintii Parinti la acestea?

Intrucat eu am deschis topicul, socot ca este corect ca altcineva sa raspunda mai intai, iar apoi ma voi implica si eu.

PlatonP:
Cel mai important, necesar și suficient în această problemă, este a cunoaște învățătura revelată a Bisericii despre suflet.
Celelalte abordări pot fi chiar o pierdere de timp.

Deci: Facere I, 22-23: "Și zise Dumnezeu: "Scoată apele târâtoare de suflete vii și zburătoare zburând asupra pământului spre întăritura cerului". Și se făcu așa. Și făcu Dumnezeu chiții cei mari și tot sufletul vitelor târâtoare care au scos apele, după felurile lor, și tot zburătorul ce zboară, după fel.
25-26: Și zise Dumnezeu: "Să scoată pământul suflet viu după fel, cu patru picioare și târâtoare și jiganii pământului, după fel".

Aici se vorbește despre facerea viețuitoarelor, zoologia, întâi a celor acvatice și zburătoare, scoase din ape în ziua a 5-a. Apoi în ziua a 6-a apar și patrupedele terestre scoase din pământ.

Acestea toate au "suflet viu" instantaneu, din momentul aducerii lor la existență. Ce se înțelege în cazul lor prin "suflet"?

Sf. Vasile cel Mare Hexaimeron:
"Să scoată apele târâtoare cu suflete vii".
Acum, pentru întâia oară, a fost creată o ființă vie, înzestrată cu simțire. Că plantele și arborii, chiar dacă se zice că trăiesc, pentru că participă la facultatea de hrănire și de creștere, totuși nu sânt nici vietăți, nici însuflețite."

PlatonP:
Dar mai important este să trecem la sufletul omului. Deci Facerea II, 7-8:

"Și zidi Dumnezeu pre om, țărână luând din pământ, și suflă în fața lui suflare de viață și se făcu omul în suflet viu." 

Sf. Ioan Damaschin Dogmatica:

"Sufletul este liber, volițional, activ, schimbător, adică schimbător prin voință  pentru că este zidit...

Proprii sufletului sunt pietatea și cugetarea. Iar comune și sufletului și corpului sunt virtuțile. Ele se referă la suflet, dar sufletul pentru îndeplinirea lor se servește de corp.
Puterile sufletului se împart în: putere rațională și putere irațională...

Sufletul sesizează sau percepe cele sensibile prin organele simțurilor, în chipul acesta avem opinia. Pe cele spirituale le percepe cu mintea  și avem gândirea. Dar când păstrează icoanele acelora despre care și-a format o opinie sau despre care a gândit, capătă numele de memorie...

Trebuie să se știe că sufletul nostru are două feluri de puteri: puteri de cunoaștere  și puteri vitale. Puterile de cunoaștere sunt următoarele: mintea (nous), judecata pură, (dianoia), opinia (doxa), imaginația (fantasia), percepția (aisthisis). Puterile vitale, adică cele ce privesc partea apetitivă a sufletului sunt: voința (boulisis), și alegerea (proairesis).

Trebuie să se știe că în suflet a fost sădită o putere care dorește ceea ce este conform naturii și care ține pe toate cele care sunt în chip substanțial legate de fire. Această putere se numește voire (thelisis).

Hronograful: "Chipul lui Dumnezeu și asemănarea nu în trupul omenesc se închipuiește, ci în suflet, căci Dumnezeu nu avea trup.
Dumnezeu este Duh netrupesc și sufletul omenesc l-a zidit netrupesc, Luiși asemenea, singur, stăpânitor, înțelegător, nemuritor, părtaș veșniciei... Deci sufletul este chipul luiDumnezeu, de vreme ce are întreită putere, iar o fire. Iar puterile sufletului omenesc acestea sunt:pomenirea, înțelegerea, voia. Cu pomenirea se aseamănă cu Dumnezeu-Tatăl, cu înțelegerea lui Dumnezeu-Fiul, cu voia lui Dumnezeu-Duhul Sfânt...

Chipul lui Dumnezeu primește sufletul în vremea zidirii sale de la Dumnezeu, iar asemănarea lui Dumnezeu într-însul se săvârșește în Botez."

LgMihail:
Aduc si eu cateva completari, dupa cum am fagaduit.

Despre sufletul animalelor, am citit la Sfintii Parinti cum ca acestea reprezinta "duh de viata", trecator, nevecinic. Pentru dobitoace nu exista Rai si nici Iad, nici Judecata si nici mantuire. Ele sunt facute pentru om, la fel ca restul creatiei trecatoare, ca sa se foloseasca de ele pe Pamant, dar si pentru Om (Iisus Hristos Domnul nostru), spre slavirea Creatorului, ca podoabe. Din aceasta pricina ele sunt "dupa felul lor" si nu sunt toate aidoma. Diversitatea, acest scop il are - impodobirea Creatorului din care se vadeste si maretia Lui, caci scrie in Scripturi ca la Facerea stelelor, ingerii L-au laudat foarte pe Dumnezeu.

Despre sufletul omului, sunt esentiale si definitorii cele de mai sus. Eu imi permit sa aduc cateva completari pe moment si sper sa le inmultim in timp, caci mare taina este sufletul si greu de "epuizat" subiectul.

Cuviosul Agaton graieste: "Sfântul numeste sufletul constiinta. Sufletul e ca un izvor: din izvor, cu cât se ia apa mai multa, cu atât da la iveala apa mai curata. Sfântul numeste sufletul constiinta."

Sfantul Ioan Gura de Aur completeaza: "Sufletul traieste vesnic si nu poate muri, caci este suflare din suflarea lui Dumnezeu"."

Pe cand Sfantul Macarie mai cuprinzator vorbeste: "Dumnezeu este mostenirea sufletului, iar sufletul este mostenirea lui Dumnezeu."

Altfel, Sfantul Grigorie Palama ne invata: "Asa cum aici se vede sufletul prin trup, tot asa acolo, în viata viitoare, se va vedea trupul prin suflet."

Iar Sfantul Cosma Etolul ne indeamna: "Sufletul si Hristos, doar acestea doua, sa te intereseze! Lumea toata sa cada, pe acestea doua, nimeni nu ti le poate lua, afara numai daca nu le dai tu, cu voia ta."

Voi reveni cu mai multe, dar astept completari si din partea celorlalti utilizatori. De asemenea si pareri la cele scrise.

Varahiil:
La invataturile pagane despre suflet nu prea te poti raporta, intrucat religiile orientale (ma refer in special la acestea, intrucat au invadat in ultimul timp), au un alt sistem de a privi ceea ce noi numim "suflet".
Iar "calatoriile extracorporale" reprezinta un pericol efectiv, mai ales in cazul in care se produc in mod real, si nu sunt rodul imaginatiei.
Sfintii Parinti pun accentul pe dobandirea starii numita "trezvie". Aceasta este o stare de prezenta cat se poate de constienta, si implica o legatura foarte stransa si interdependenta intre suflet si trup. Trupul este considerat impreuna participant la mantuire, cu sufletul, si nu pot fi considerate separat.  In viziunea Parintilor, aceste "calatorii" inseamna esecul total in lucrarea trezviei.
In total antagonism, religiile orientale neglijeaza trupul in sine, considerandu-l o cusca pentru suflet care trebuie distrusa, pentru a elibera spiritul. Acestia cauta si cultiva aceste extracorporalizari.
Sunt invataturi opuse si incompatibile.

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina urmatoare

Du-te la versiunea completa