Autor Subiect: Sufletul in antropologia crestina  (Citit de 28913 ori)

Offline PlatonP

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 73
  • Religie: Ortodox
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #30 : Ianuarie 25, 2013, 07:41:59 p.m. »
Acum urmăriți cu atenție, tot din Omiliile la Facere ale Sf. Ioan Gură de Aur:

                                                III

Uită-te câtă deosebire este între crearea acestei minunate ființe raționale și crearea animalelor! Când a creat animalele, Dumnezeu a spus: «Să scoată apele târâtoare cu suflete vii»  și îndată au ieșit din ape animale însuflețite. La fel și pământului i-a spus: «Să scoată pământul suflet viu» . Când a făcut pe om n-a mai grăit așa, ci mai întâi i-a creat trupul din țărână și după aceasta i-a dat putere de viață, adică sufletul. Pentru aceasta spunea Moise despre animale: «Sângele animalului este sufletul animalului». Sufletul omului, însă, este netrupesc și nemuritor, mult superior trupului și atât de deosebit de el cât e de deosebit trupescul de netrupesc.
Dar poate că mă va întreba cineva:
—   Dar dacă sufletul este mai de preț decât trupul, pentru ce a fost creat întâi ceea ce este mai de puțin preț și apoi ceea ce este mai mare și mai de preț?

— Nu vezi, iubite, că s-a făcut la fel și cu crearea lumii? După cum mai întâi a creat cerul și pământul, luna, stelele și celelalte și animalele cele necuvântătoare și în urmă pe om, căruia avea să-i încredințeze stăpânirea peste toate acestea, tot așa și la crearea omului: mai întâi-a făcut trupul și apoi sufletul, partea cea mai de preț. După cum animalele, care aveau să slujească omului, au fost create înaintea omului, pentru ca să fie gata spre slujbă omului, care avea să se folosească de ele, tot așa și trupul a fost creat înaintea sufletului, pentru ca atunci când Dumnezeu, potrivit nespusei Lui înțelepciuni, va crea sufletul, sufletul să-și arate prin mișcările trupului propriile sale lucrari."



Offline Constantin_ox

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 21
  • Religie: Ortodox
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #31 : Ianuarie 25, 2013, 09:21:03 p.m. »
Sf. Ioan Gura de Aur Omilii la Facere

Mare lecție de filosofie este, deci, să știm cum am luat naștere.

"Și zidi, spune Scriptura, Dumnezeu pre om, țărână luând din pământ și suflă în fața lui suflare de viață și se făcu omul în suflet viu".

(...) Gândește-mi-te la rangul creației omului! Gândește-mi-te ce era cel plăsmuit înainte de a sufla Stăpânul în fața lui, înainte de a avea în el suflarea aceea care i-a fost suflare de viață și a ajuns suflet viu! Ce era omul? Un simplu corp neînsuflețit, nelucrător și la nimic folositor. ...

Doamne ajută!

Mi se pare mie, sau avem aici un argument împotriva filosofiei evoluționist-teiste?

Offline marian

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 29
  • Religie: Ortodox
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #32 : Ianuarie 25, 2013, 10:43:57 p.m. »
Apropos de corpul ''neinsufletit'' - am ascultat ieri seara un cuvant al Parintelui Galeriu (de pe CD-ul atasat revistei Familia Ortodoxa) - unde dansul remarca (fusese la priveghiul unei tinere de 29 de ani, care de-a lungul a trei zile a trecut prin diferite faze:
- ziua 1 - parca dormea
- ziua 2 - se ofilise
- ziua 3 - se vestejise si incepuse descompunerea.
Parintele Galeriu concluzionand: ''Cine tinea elementele trupului la un loc? Evident ca sufletul, pentru ca o data ce acesta parasise trupul, urma descompunerea acestuia.''

Offline LgMihail

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 49
  • Religie: Ortodox
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #33 : Ianuarie 25, 2013, 11:02:03 p.m. »
Voi pregati maine (acum e tarziu) o sinteza dogmatica cu privire la suflet si la faptul ca sufletul este distinct fata de trup, aspect argumentat in primul rand scripturistic!

Desi nu va mai posta (nadajduiesc) adventistul, intr-un anume fel mesajul se va adresa lui. Desigur, va fi o completare generala pentru toti drept-maritorii crestini care doresc sa cunoasca cele ale lui Dumnezeu.

Textul va fi preluat (sau parafrazat) din Dogmatica Episcopului Silvestru de Canev.

Offline LgMihail

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 49
  • Religie: Ortodox
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #34 : Ianuarie 26, 2013, 02:23:56 p.m. »
Despre deosebirea, independenta si existenta sufletului in raport cu trupul, gasim - precum am spus - la Silvestru Episcopul de Canev, in volumul III al lucrarii cu titlul "Teologia Dogmatica Ortodoxa". Acesta analizeaza pe rand o serie de versete biblice, dar si de marturii ale Sfintilor Parinti. Vom parcurge mai intai de toate Sfanta Scriptura.
Dumnezeu ii zice satanei, cand ii permite ispitirea lui Iov, urmatoarele: "Iata ti-l dau tie, numai de sufletul lui sa te feresti"(Iov 2,6).
In acord perfect cu acest verset este si Mantuitorul, cand ii indeamna pe ucenicii Sai dupa cum urmeaza: "Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu-l pot ucide"(Matei 10; 28).

Din cele doua, PS Silvestru remarca: Sufletul lui Iov se deosebeste de trupul lui ca ceva de care nu s-a putut atinge satana, ca ceva cu totul neatins si ferit, pe cand trupul trebuia sa fie lovit cu boli si bube pana la adancul oaselor lui. Prin urmare, sufletul - dupa conditiile existentei sale si dupa natura - este foarte deosebit de trup.
Daca dupa cuvantul Mantuitorului, sufletul nu poate fi ucis si sa moara si ramane intreg chiar si dupa moartea trupului, apoi e evident ca dupa natura el este depate de a fi ceea ce este trupul.
Foarte lamurit se arata ca sufletul este apt a trai independent de trup, pe cand trupul - fara de suflet - incepe a se desface in cele din care a fost mai inainte alcatuit.

"Si se va intoarce tarana in pamant, cum a fost, iar sufletul se va intoarce la Dumnezeu, Care l-a dat" (Ecclesiastul 12,7).
Aceeasi idee o are si Hristos cand zice: "Parinte, in mainile Tale dau duhul Meu"(Luca 23,46).

O foarte mare importanta o are si invatatura Sfantului Apostol Pavel cu privire la suflet, fiind cu adevarat indestulatoare:
Vedem ca trupul joaca rol de "cort", de invelis temporar pentru suflet:    Căci știm că, dacă acest cort, locuința noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veșnică, în ceruri (II Corinteni 5,1). Aceeasi idee, plus constiinta duhului in om o regasim in Epistola I catre Corinteni (2,11): Căci cine dintre oameni știe ale omului, decât duhul omului, care este în el?

Revenind la Epistola a II-a catre Corinteni, cap 5. avem urmatoarele care ar trebui sa lamureasca din destul problema:
6.   Îndrăznind deci totdeauna și știind că, petrecând în trup, suntem departe de Domnul,
7.   Căci umblăm prin credință, nu prin vedere,
8.   Avem încredere și voim mai bine să plecăm din trup și să petrecem la Domnul.
9.   De aceea ne și străduim ca, fie că petrecem în trup, fie că plecăm din el, să fim bineplăcuți Lui.
10.   Pentru că noi toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău.

Se arata aici diferenta de constienta a omului in raport cu Dumnezeu atat in trup cat si in afara lui. Dupa iesirea din trup, sufletul nu mai umbla prin credinta, ci prin vedere (inca dinaintea Invierii). Petrecerea in trup este departare de Dumnezeu (afara de trupul cel de dupa Inviere - dar despre care nu se pomeneste aici). Plecarea din trup este urmata imediat de PETRECEREA CU DOMNULUI. Apoi, omul se straduieste (inca de pe acum) ca si cand va fi fara de trup sa fie bineplacut lui Dumnezeu, aratandu-se in versetul 10 ca judecata particulara (a sufletului) exista imediat dupa moarte, raportandu-se la suflet oarecum din afara "cele ce a facut prin trup".

Un verset la fel de lamuritor, adecvat contextului de mai sus, il intalnim la Romani(7,24):  Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia?
Si, pe care il urmam imediat cu un citat din Filipeni, asezandu-l drept cununa:
21.   Căci pentru mine viață este Hristos și moartea un câștig.
22.   Dacă însă a viețui în trup înseamnă a da roadă lucrului meu, nu știu ce voi alege.
23.   Sunt strâns din două părți: doresc să mă despart de trup și să fiu împreună cu Hristos, și aceasta e cu mult mai bine;
24.   Dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup.

Se vede clar distinctia intre "a vietui in trup" si posibilitatea - mult mai buna - de a muri si de a fi impreuna cu Hristos, la despartirea de trup. Cred ca orice tantalau poate intelege sensurile acestor versete. Orice alta interpretare este absurda, nu doar fortata si nefondata.

Pentru a nu se permite totusi o fortata traducere, voi arata ca nu este PAGANA, ci APOSTOLICA ideea EXPERIENTEI EXTRACORPORALE! Sfantul Apostol Pavel, avand calatoria sa pana la al trilea cer, afirma: "in trup sau in afara de trup, Dumnezeu stie". Dar oare daca doctrina iudaica si predania Mantuitorului erau asa de transante in privinta inconstientei sufletului dupa despartirea de trup, mai putea apostolul presupune - fie si ipotetic - o astfel de explicatie a fenomenului? Sau poate o fi priti si el niste influente gnostice si grecesti? Cred ca e clar de ce pana si astazi evreii cred in nemurirea sufletului...


Revenind la o alta parte din antropologia crestina cu privire la suflet, exista o veghe polemica teologica referitoare la despartirea duhului de suflet. Un verset in acest sens il gasim la Evrei, cap 4:
12.   Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, și pătrunde până la despărțitura sufletului și duhului, dintre încheieturi și măduvă, și destoinic este să judece simțirile și cugetările inimii.

Aceeasi distintie se face si in Epistola I catre Tes., cap 5:
23.   Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească pe voi desăvârșit, și întreg duhul vostru, și sufletul, și trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.


De aici inainte apare polemica  teologica pe care vreau s-o dezvoltam. Ce este duhul in raport cu sufletul? Multi zic sau sugereaza o identitate intre cele doua elemente, iar altii arata o legatura atat de stransa incat - desi distincte fiind - nu pot fi analizate separat sau privire separat.

Undeva citisem - si dau acest aspect ca punct de plecare - ca "Duhul este pentru Suflet, ceea ce Sufletul este pentru Trup".

Voi reveni si eu ceva mai tarziu cu intariri, dar imi permit sa las si pe altii.

Offline LgMihail

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 49
  • Religie: Ortodox
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #35 : Ianuarie 26, 2013, 02:38:53 p.m. »
Mai vin cu cateva intariri interesante despre natura constientei sufletului, sau mai degraba cateva exemple concrete tot din Scripturi. Cele ce urmeaza vizeaza si doctrina falsa a creierului fara suflet si a materialismului din biologie.

1. Sufletul IUBESTE independent de trup. Altfel nu are sens cuvantul: „sa iubească pe Dumnezeu din toată inima lui, din tot sufletul și din tot cugetul (Matei 22,37; Marcu 12, 30; Luca 10 ,27; Deuteronom 6,5; 11,13; 13,3;30,6; 10,12).
2. Sufletul se intriseteaza: „întristat e sufletul meu până la moarte" (Matei 26,38; Marcu 14,34)
3. Sufletul e superior - ca valoare - decat intreaga lume: „...cei va folosi omului, dacă v-a câștiga lumea întregă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? (Matei 16,26; Marcu 8,35-37).

Sf. Apostol Petru ne învață că: „...răsplata credinței voastre, mântuirea sufletelor." (I Petru1,9).
Sf. Apostol Pavel ne învață și el: „...să ținem nădejdea pusă înainte, pe care o avem ca o ancoră a sufletului" (Evrei 6,18-19).
Sufletul este darul lui Dumnezeu, Care este Viața și Dătătorul de viață; de aceea El îl poate cere oricând. Căci îi spune bogatului căruia i-a rodit țarina: ,,Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău..." (Luca 12,20)
De asemenea, tot intre suflete are loc dialogul bogatului nemilostiv cu Avraam. Desi unii talcuiesc ca acea scena ar avea loc dupa Inviere si este doar o parabola, atunci nu se explica faptul ca cei implicati vorbesc despre OAMENII INCA VII SI IN PACATE (rudele bogatului), ce inca se mai pot mantui (avand pe Moise si proorocii).
„...a murit săracul și a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit bogatul și a fost înmormântat. Și în iad ridicîndu-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut pe Avraam și pe Lazăr la sânul lui..."(Luca 16,19-31).

Faptul ca unele secte au "alta Biblie" se vede si in versetul care urmeaza (lamuritor): Tîlharului ce s-a căit de faptele rele și a luat apărarea Mântuitorului pe cruce și a zis: „Pomenește-mă Doamne, când vei veni în împărăția Ta. Și Iisus i-a zis : Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai" (Luca 23,42-43), la care adventistii raspund ca virgula a fost pusa gresit, corect ar fi "adevarat graiesc tie astazi, vei fi cu Mine in rai". Dar de unde informatia asta? Pentru ca au modificat "o cirta" si au invatat asa, mici se vor chema in Imparatia Cerurilor!

La schimbarea la față a Mântuitorului pe muntele Taborului s-au arătat Moise și Ilie și „vorbeau cu Iisus" (Marcu 9,4), și dacă omul nu are suflet nemuritor cum ar fi fost posibil acest lucru?

Dacă sufletul nu există sau moare, cum Mântuitorul Hristos după moartea pe cruce a „binevestit morților" și „duhurilor ținute în închisoare?" (I Petru 3, 18-19; 4,6).
I Petru 4,6 „Că spre aceasta s-a binevestit morților, ca să fie judecați ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul".
I Petru 13-15 „Socotesc, dar, că este drept, cât sunt în acest cort, să vă țin treji, prin aducere aminte, fiincă știu că degrabă voi lepăda cortul acesta, precum mi-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos. Dar mă voi sili, ca și după plecarea mea, să vă amintiți necontenit de aceasta".
Apocalipsa 20,4 „Și am văzut tronuri și celor ce ședeau pe ele li s-a dat să facă judecată. Și am văzut sufletele celor tăiați pentru mărturia lui Iisus și pentru cuvântul lui Dumnezeu..."


Offline secundus

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 44
  • Religie: creștin (adventist de ziua a șaptea)
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #36 : Ianuarie 26, 2013, 03:54:27 p.m. »
Nu vreau să comentez Dogmatica și Teologia ortodoxă, acestea au un specififc aparte, ci trebuie să remarc în postarea dumneavoastră menținerea aceleiași confuzii despre care s-a mai vorbit aici. Confuzie întreținută și de anumite traduceri inadecvate ale Bibliei în unele ediții ortodoxe. Cel puțin sub aspectul sufletului în antropologia creștină - ca să rămânem totuși ontopic.

Daca dupa cuvantul Mantuitorului, sufletul nu poate fi ucis si sa moara si ramane intreg chiar si dupa moartea trupului
Din ce scrieți, se pare că vă referiți la cuvintele Mântuitorului din Matei 10,28:

"Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă mai curând de acela care poate și sufletul și trupul să le piardă în gheena."

Precum se vede, Hristos numai de "rămânerea întreg" a sufletului nu vorbește, ci de pieirea lui, ceea ce e mai mult decât uciderea. În originalul grecesc, verbul este άπόλλυμι, adică a ucide, a distruge, a nimici definitiv.

"Si se va intoarce tarana in pamant, cum a fost, iar sufletul se va intoarce la Dumnezeu, Care l-a dat" (Ecclesiastul 12,7).
Versetul citat mai sus din versiunea Sinodală, prezintă o eroare de traducere, nefiind conformă nici cu originalul ebraic [רוּחַ]- ruach, nici cu traducerea Septuaginta [πνεύμα]- pneuma, adică duh, spirit, suflare de viață. În niciun caz suflet. De fapt, această eroare nu mai este prezentă în cealaltă versiune ortodoxă, cea a IPS Bartolomeu Anania:

"mai înainte ca praful să se'ntoarcă în pământ așa cum a fost și suflarea să se'ntoarcă la Dumnezeu, la Cel care a dat-o."

Aceeasi idee o are si Hristos cand zice: "Parinte, in mainile Tale dau duhul Meu"(Luca 23,46).
Ei vedeți, și aici s-a tradus corect cu duh, nu cu suflet.

Cred ca e clar de ce pana si astazi evreii cred in nemurirea sufletului...
Pentru cei ce studiază problema antropologiei biblice e destul de clar, căci niciunde în VT nu apare o atare mențiune a nemuririi sufletului, ori a separării acestuia de trup în momentul morții. Evreii de astăzi au o cu totul viziune asupra naturii omului în moarte decât au avut-o proorocii lor din vechime. Dogma nemuririi sufletului au importat-o atât în perioada exilului babilonian, cât și în perioada elenistică prin care au trecut în istoria lor zbuciumată.

Voi reveni si eu ceva mai tarziu cu intariri, dar imi permit sa las si pe altii.
Mai am și eu câteva considerații la eseul dumneavoastră, dar postarea ar fi de zece ori mai stufoasă, iar citirea ei plictisitoare. Acolo unde e nevoie aș putea reveni cu detalii. Dacă mi se permite desigur, în sensul că... știți dvs. :)

Offline secundus

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 44
  • Religie: creștin (adventist de ziua a șaptea)
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #37 : Ianuarie 26, 2013, 04:13:25 p.m. »
Faptul ca unele secte au "alta Biblie" se vede si in versetul care urmeaza (lamuritor): Tîlharului ce s-a căit de faptele rele și a luat apărarea Mântuitorului pe cruce și a zis: „Pomenește-mă Doamne, când vei veni în împărăția Ta. Și Iisus i-a zis : Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai" (Luca 23,42-43), la care adventistii raspund ca virgula a fost pusa gresit, corect ar fi "adevarat graiesc tie astazi, vei fi cu Mine in rai". Dar de unde informatia asta? Pentru ca au modificat "o cirta"
Fiți pe pace, nu au modificat nicio cirtă, căci în originalul grecesc nu există cirte. Cei care cunosc cât de cât aspectul textului în limba greacă știu despre ce vorbesc... Cei care nu cunosc, sunt rugați să caute "cirta" în zona încercuită cu roșu:

(Luca 23,43 în Codex Sinaiticus.)

La schimbarea la față a Mântuitorului pe muntele Taborului s-au arătat Moise și Ilie și „vorbeau cu Iisus" (Marcu 9,4), și dacă omul nu are suflet nemuritor cum ar fi fost posibil acest lucru?
Prin simplul fapt că Ilie nu a murit, iar Moise era înviat.

Dacă sufletul nu există sau moare, cum Mântuitorul Hristos după moartea pe cruce a „binevestit morților" și „duhurilor ținute în închisoare?" (I Petru 3, 18-19; 4,6).
Textul aceste este atât de dificil încât necesită nu o postare separată, ci un întreg topic! Credeți că merită un asemenea efort? Eu m-aș angaja, dacă doriți...

Offline PlatonP

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 73
  • Religie: Ortodox
Re: Sufletul si evoluționismul teist
« Raspuns #38 : Ianuarie 26, 2013, 07:57:56 p.m. »
Doamne ajută!

Mi se pare mie, sau avem aici un argument împotriva filosofiei evoluționist-teiste?

Bună observație!

Avem aici de a face cu un aspect subtil, și anume sincronicitatea sau nu, a apariției trupului și sufletului, atenție! în cazul creării primului om, Adam.



Aici este vorba despre o creație cu totul unică și nerepetabilă, așa cum de altfel a fost și cea a Evei.

De la început, acest topic s-a referit la antropologia creștină a oamenilor obișnuiți, adică așa cum sunt ei de la Cain și Abel încoace, și nu în special despre Adam și Eva.

Revenind la pasajul menționat, exact filosofia evoluționist teistă catolică și "ortodoxă" se prevalează de o astfel de tâlcuire, în care, iată, nu se specifică expres cât a durat temporal până când Dumnezeu a suflat suflarea de viață în trupul neînsuflețit. Așa și este, numai că luat și din alte surse patristice și tradiționale, acest moment nu a durat de loc prea mult, nu putem știi exact cât, dar cu certitudine absolută, omul a fost creat întreg, viu, trup și suflet/duh în același moment: ziua a șasea (vineri), ceasul 6 (12).

În intervalul acela trupul a fost neînsuflețit și prin urmare nu putem vorbi atunci nici de om și nici măcar de vreo ființă ("suflet") vie!

Evoluționiștii teiști susțin că omul a avut o serie de strămoși animalici vii, până când la un moment dat a primit suflarea de viață care i-a dat un suflet/duh omenesc, devenind astfel din animal (primat) om.

La rândul său, și evoluționismul ateu se prevalează de acest primat temporal al trupului, dar în sensul că omul (obișnuit, nu Adam și Eva) este mai întâi o aglomerare de celule și doar după un timp - neprecizat exact, poate varia între câteva zile și 2-3 săptămâni, primește un fel de "suflet" dar ceva între animal și om. Pe baza acestei concepții se poate efectua bioetic avortul în primele săptămâni (nu se spune exact, cu o marjă), fără ca acea ființă ucisă să fie considerată a fi om.

Aceste două concepții se înrudesc, iată, încăodată, și sunt potrivnice adevărului revelat, adică erezii.

Offline Constantin_ox

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 21
  • Religie: Ortodox
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #39 : Ianuarie 26, 2013, 09:02:34 p.m. »
Domnule primus/secundus etc, dumneata cam te bagi în toate topicele cu împrăștieri. Deocamdată nu discut - pentru că ar trebui să și argumentez, ceea ce ar împrăștia și mai mult topicul - erorile/justețile inserțiunilor dumitale, ci te rog să te limitezi la un singur subiect (de preferat la acela cu care ți-ai exprimat deja acordul...) și să-l lămurim până la capăt pe acela. Nu lucrăm în mass-media să începem zece subiecte odată fără să finalizăm niciunul... . Iar, dat fiind că este un forum ortodox, întâietatea se cuvine ortodocșilor.

Este ușor a o face pe deșteptul, fracturând în stânga și-n dreapta discuțiile (făcând astfel de nimic munca celorlalți; asta în condițiile în care nu există și amenda...), în schimb este mult mai greu să fii statornic până la final într-un singur loc. Tehnica dvs sectară o cunoaștem, scutiți-ne de ea dacă doriți să mai continuați activitatea pe acest forum.

Rog adminii să sancționeze duhul de împrăștiere semănat de purtătorul lui, ștergându-i toate inserțiunile, de orișiunde s-au semănat ele, păstrând doar cele de pe topicul "Sfânta Tradiție", respectiv de pe cel de comun acord convenit discuțiilor cu acest domn.
Sperăm ca această penalizare să-i fie un bun pedagog pe viitor. Iar ca să nu fim nedrepți, propun să-i acordați un timp (o oră, două, nu știu...) pentru a-și aduna... scăpările.

Doamne ajută! fraților. Și salutări prietenului...

Offline secundus

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 44
  • Religie: creștin (adventist de ziua a șaptea)
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #40 : Ianuarie 26, 2013, 09:14:21 p.m. »
Rog adminii să sancționeze duhul de împrăștiere semănat de purtătorul lui, ștergându-i toate inserțiunile, de orișiunde s-au semănat ele
Domnule, ce propui dumneata va contribui din plin tocmai la fracturarea și "împrăștierea" topicelor de pe forum! Vor rămâne doar răspunsuri la întrebări inexistente, idei exprimate în gol fără legătură între ele - dacă nu cumva vor fi șterse și acestea rămânând în final câțiva useri frustrați de contribuția lor la bunul mers al forumului.

Și dă-mi voie să-ți spun: însăși postarea dumnitale a fracturat deja firul topicului, neavând nimic de-a face cu "Sufletul în antropologia creștină". Îmi cer iertare.

Offline Constantin_ox

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 21
  • Religie: Ortodox
Re: Sufletul si evoluționismul teist
« Raspuns #41 : Ianuarie 26, 2013, 09:18:17 p.m. »
Bună observație!

Avem aici de a face cu un aspect subtil, și anume...

Eu observam și altceva, anume că Scriptura arată cum, mai înainte de a avea suflare de viață, omul era pământ neînsuflețit, neviu. În același timp, viețuitoarele erau deja create și vii în momentul creării omului. Or, cum omul nu era încă viu mai înainte de suflarea de viață, dar în acest timp viețuitoarele erau vii, aveau deja suflet, nu se poate spune că omul s-a tras din vreo altă viețuitoare. Mi se pare un argument destul de limpede contra evoluționismului teist. Pe scurt, evoluționismul teist spune că omul s-a tras dintr-o viețuitoare (deci din ceva ce deja avea suflet, cf Scripturii), iar Scriptura spune că mai înainte de suflarea de viață era țărână neînsuflețită.

Offline Constantin_ox

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 21
  • Religie: Ortodox
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #42 : Ianuarie 26, 2013, 09:22:16 p.m. »
Dl Insertor, da, așa propun, să ți se șteargă toate. Motivul și condițiile recitește-le dumneta în mesajul cu pricina, nu le mai repet. Nu te mai băga în seamă, mă împrăștii și nu-i frumos. Pa. Vorbim (poate. Nu promit...) pe altă pagină. Și nu azi.

Offline PlatonP

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 73
  • Religie: Ortodox
Re: Sufletul și evoluționismul teist
« Raspuns #43 : Ianuarie 26, 2013, 09:31:55 p.m. »
Eu observam și altceva, anume că Scriptura arată cum, mai înainte de a avea suflare de viață, omul era pământ neînsuflețit, neviu. În același timp, viețuitoarele erau deja create și vii în momentul creării omului. Or, cum omul nu era încă viu mai înainte de suflarea de viață, dar în acest timp viețuitoarele erau vii, aveau deja suflet, nu se poate spune că omul s-a tras din vreo altă viețuitoare. Mi se pare un argument destul de limpede contra evoluționismului teist. Pe scurt, evoluționismul teist spune că omul s-a tras dintr-o viețuitoare (deci din ceva ce deja avea suflet, cf Scripturii), iar Scriptura spune că mai înainte de suflarea de viață era țărână neînsuflețită.

Sigur, așa e! Numai că evoluționiștii teiști cred că au deja pregătit vreun răspuns și la asta, să nu ne amăgim că se vor da bătuți cu una cu două...

Offline Constantin_ox

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 21
  • Religie: Ortodox
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #44 : Ianuarie 26, 2013, 09:44:37 p.m. »
Da...;

ca să nu rămână lucrurile în două ape, trebuie menționat și celălalt aspect al credinței Ortodoxe, care arată că sufletul moare prin păcat, dar va reînvia oricum. Fie din această viață (mântuirea), fie la Învierea de obște, unde va învia spre viață veșnică, sau spre osândă veșnică. Nu aduc citate ca sectarii, se cunosc versete care arată acestea de mai sus.

Acesta este sensul cuvântului nemuritor conferit sufletului. De aceea, la moartea omului, se preferă termenul "adormire", căci se privește, prin dreapta-credință, la Învierea cea de obște.

Sigur, aceste mențiuni nu au fost făcute pentru ortodocși, care deja cunoșteau asta, ci pentru cei ce aveau (sau vroiau să dea) impresia că învățătura ortodoxă ar avea vreo lipsă. Iată, că nu are!