Autor Subiect: Sufletul in antropologia crestina  (Citit de 32024 ori)

Offline Constantin_ox

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 21
  • Religie: Ortodox
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #45 : Ianuarie 26, 2013, 10:01:03 p.m. »
Și ceva suflare, pentru suflet :) ... Corul Athos - Cu noi este Dumnezeu

Offline marian

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 29
  • Religie: Ortodox
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #46 : Ianuarie 26, 2013, 10:21:27 p.m. »
Multumim frate Constantin!
<<Cu noi este Dumnezeu!>>


Offline LgMihail

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 49
  • Religie: Ortodox
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #47 : Ianuarie 26, 2013, 10:45:01 p.m. »
Frustrant cum toate interventiile Sfantului Pavel - evidente si elocvente - au fost ignorate. De asta voi face abstractie - de la 1 pana la orice nume latinesc pe care si l-ar putea lua - de adventistul nostru foarte amabil si diplomatic.

Voi nici nu stiati ca evreii tineau icoane in templu pana la ultimele sapaturi arheologice. Faptul ca o secta apare in secolul 19 avand pretentii dogmatice nemaiauzite gen "Sf. Arhanghel Mihail e tot una cu Hristos" sau "sufletul in iad dispare" - cata vreme in Apocalipsa si chiar si in Evanghelii, chinurile vesnice sunt mereu eternizate de Mantuitorul, facand (voi) abstractie de TOATA teologia care v-a precedat aparitia si care a urmat aparitiei voastre, nu difera cu nimic fata de orice alta secta care ar aparea azi: chiar si cele ce - bazandu-se pe Biblie - considera Duhul Sfant drept femeie sau esenta feminina a lui Dumnezeu.

Sa fim clari... nu stiu cum sa zic: cu istoria, minciunile si falsurile istorice vehiculate (referindu-ma prin minciuni si la datele apocaliptice eronate ce stau la baza adventismului sectar), voi - dragii bunelului - NU AVETI NICI O "CIRTA" DE AUTORITATE! Autoritatea faptei va descalifica. Motiv pentru care noi, cei cu sangele martirilor botezati, avem intaietate oriunde se discuta despre Scripturi.

S-a-nteles?

Offline secundus

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 44
  • Religie: creștin (adventist de ziua a șaptea)
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #48 : Ianuarie 27, 2013, 02:53:03 a.m. »
Frustrant cum toate interventiile Sfantului Pavel - evidente si elocvente - au fost ignorate.
N-au fost ignorate de fel domnule Mihail, doar că -așa cum am spus- postarea ieșea prea stufoasă de răspundeam la toate cele 18 puncte din "sinteza dogmatică" desfășurată chiar de dumneavoastră pe întinsul a două postări. N-am ajuns până acolo, dar ajung dacă aveți puțintică răbdare și nu săriți peste primele puncte analizate probabil prea "frustrant" pentru un eseu ce s-a dorit edificator. Cum e cu confuzia suflet-duh, cum e cu traducerile inadecvate? Putem trece chiar așa de ușor peste ele? Cu o asemenea superficialitate e și normal să iasă o antropologie după "socotința fiecăruia".

Voi nici nu stiati ca [...] S-a-nteles?
S-a înțeles, dar puteți să vă țineți de firul topicului?

Offline secundus

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 44
  • Religie: creștin (adventist de ziua a șaptea)
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #49 : Ianuarie 27, 2013, 03:10:15 a.m. »
Ca să nu mai fiu acuzat de ignorarea argumentelor "evidente și elocvente" am să încep chiar cu primul pe care -mea culpa!- l-am sărit:

Vom parcurge mai intai de toate Sfanta Scriptura.
Dumnezeu ii zice satanei, cand ii permite ispitirea lui Iov, urmatoarele: "Iata ti-l dau tie, numai de sufletul lui sa te feresti"(Iov 2,6).
Îmi permit să vă întreb domnule Mihail, în ce Scriptură ați parcurs dumneavoastră un asemenea text, căci cele două versiuni ortodoxe în uz traduc bine termenul original prin "viață" și nu prin "suflet":

"Și Domnul a zis către Satan: "Îl dau în puterea ta! Numai nu te atinge de viața lui". "(Iov 2,6 - versiunea Sinodală)

"Domnul i-a zis Diavolului: „Iată, ți-l dau ție pe mână; numai de viața lui să nu te-atingi!“"(Iov 2,6 - versiunea Anania)

Offline marian

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 29
  • Religie: Ortodox
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #50 : Ianuarie 27, 2013, 09:09:41 a.m. »
Domnule Secundus,

Parca nu erati filolog...
Dar sa revenim: in primul rand Biblia noastra nu este la fel cu biblia dumneavoastra.
Argumentatia pe larg o gasiti in lucrarea <<Textul Sfintei Scripturi in Biserica Ortodoxa Romana>> de Preot dr. Anton Savelovici (teza dansului publicata la finele anului trecut).
Deci o eventuala ''batalie'' in texte scripturistice este lipsita de sens - pentru ca am compara mere cu banane...

Revin din nou la Sfanta Scriptura etalon in Biserica Ortodoxa, si anume, Biblia Sinodala de la 1914 (care o reproduce fidel pe cea de la 1688 - scuzati invocarea acesteia pentru ca nu existati ca si erezie pe vremea aceea...).
Acolo veti gasi corect <<suflet>>.
Exegezele noastre la Iov (Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfantul Ioan Damaschin, Sfantul Ioan Gura de Aur) talcuiesc corect si intrebuinteaza <<suflet>>.
Deci si Sfanta Traditie este in consens cu traducerile noastre.

Acum probabil aveti o nelamurire: de ce in actuala biblie sinodala apare <<viata>>.
Povestea incepe din 1938, cand Gala Galaction a facut o traducere a Scripturii dupa textul masoretic, pentru a lupta mai eficient impotriva sectarilor. In textul masoretic apare viata (si King James Version traduce in acest sens).
Ulterior, si Parintele Anania a preluat anumite chestiuni, din considerente mai mult filologice decat teologice din textul masoretic, aparand si in versiunea dansului ''viata''.

Noi, utilizam versiunea ultima,, curata, dupa textul septuagintei, si anume Biblia de la 1914, si, evident, talcuita prin intermediul Sfaintei Traditii de catre Sfintii Parinti.
 

Offline secundus

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 44
  • Religie: creștin (adventist de ziua a șaptea)
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #51 : Ianuarie 27, 2013, 11:35:01 a.m. »
in primul rand Biblia noastra nu este la fel cu biblia dumneavoastra.
Să vă informez puțin: noi (adventiștii români) nu avem o versiune proprie a Bibliei. Ca urmare, cele două versiuni prezentate de mine sunt ortodoxe. Asta ca să nu mai comparăm merele cu bananele.

Revin din nou la Sfanta Scriptura etalon in Biserica Ortodoxa, si anume, Biblia Sinodala de la 1914 (care o reproduce fidel pe cea de la 1688
Credeam că versiunile mai noi sunt mai bune, mai apropiate de standardele limbii moderne și beneficiază de aportul specialiștilor în limbile clasice, unde mai pui că au ștampila aprobării și binecuvântării BOR. Dar dumneavoastră văd că-mi spuneți altceva, ca și cum cele două versiuni actuale și actualizate ar fi nu mere și banane, ci... varză! (ca să rămânem la comparația vegetală propusă de dvs.)

- scuzati invocarea acesteia pentru ca nu existati ca si erezie pe vremea aceea...)
Nu trebuie să vă scuzați, e mai simplu să nu jigniți și atunci nu mai e nevoie să vă cereți scuze.

Povestea incepe din 1938, cand Gala Galaction a facut o traducere a Scripturii dupa textul masoretic, pentru a lupta mai eficient impotriva sectarilor.
Deci să înțeleg că traducerea Bibliei se face funcție de cum bate vântul [sectărismului] și nu după regulile corecte ale hermeneuticii?

Ulterior, si Parintele Anania a preluat anumite chestiuni, din considerente mai mult filologice decat teologice din textul masoretic, aparand si in versiunea dansului ''viata''.
Acum îl bănuiți și pe părintele Anania că ar fi optat pentru considerente de ordin filologic în detrimentul considerentelor corect teologice? Tocmai pe dânsul așa un distins teolog! Nț, nț...

Noi, utilizam versiunea ultima,, curata, dupa textul septuagintei, si anume Biblia de la 1914
Păi stimate domn, "ultima" Sinodală nu este nicidecum cea de la 1914, nemaivorbind de faptul că cea actuală are aprobarea Sf. Sinod al B.O.R. Vreți să spuneți că aceasta este ne-curată?! Doamne iartă-mă!
Dacă și ceilalți distinși colegi forumiști au aceeași părere, s-ar putea să aveți o problemă serioasă... Ca să n-o mai lungim pe acest topic (probabil ar necesita unul nou cu clarificări în acest sens):

Acum probabil aveti o nelamurire: de ce in actuala biblie sinodala apare <<viata>>.
Nelămurire mea este una singură - de ce nu acceptați cele două versiuni ortodoxe actuale? Altfel, uitați bref, care e situația cu "viața" aceasta:

Atât termenul ebraic [נֶפֶשׁ], cât și termenul grecesc [ψυχη] au și sensul de viață, ființă vie, persoană, pe lângă cel de "suflet".

Offline marian

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 29
  • Religie: Ortodox
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #52 : Ianuarie 27, 2013, 12:52:29 p.m. »
Să vă informez puțin: noi (adventiștii români) nu avem o versiune proprie a Bibliei. Ca urmare, cele două versiuni prezentate de mine sunt ortodoxe. Asta ca să nu mai comparăm merele cu bananele.

Aveti Biblia eretica Cornilescu. Vezi Speranta TV care premiaza cu aceasta biblie - ca cea mai buna si nemaipomenita. Cat pe aci sa o ''castig'' la un concurs biblic la dumneavoastra - pe vreamea cand inca mai credeam ca...

Credeam că versiunile mai noi sunt mai bune, mai apropiate de standardele limbii moderne și beneficiază de aportul specialiștilor în limbile clasice, unde mai pui că au ștampila aprobării și binecuvântării BOR. Dar dumneavoastră văd că-mi spuneți altceva, ca și cum cele două versiuni actuale și actualizate ar fi nu mere și banane, ci... varză! (ca să rămânem la comparația vegetală propusă de dvs.)

Nu intotdeauna noul este mai bun decat vechiul - vezi si vinul

Nu trebuie să vă scuzați, e mai simplu să nu jigniți și atunci nu mai e nevoie să vă cereți scuze.

A fost o constatare ca nu erati la 1688. Ma insel cumva?

Deci să înțeleg că traducerea Bibliei se face funcție de cum bate vântul [sectărismului] și nu după regulile corecte ale hermeneuticii?

Aceste ''reguli corecte'' ale hermeneuticii nu au cum sa ne ajute. In Occident sunt profesori declarati atei care predau hermeneutica biblica. In final ajung sa se indoiasca de tot si de toate si sa-i sminteasca pe toti. Din pacate a intrat si in invatamantul teologic actual.

Acum îl bănuiți și pe părintele Anania că ar fi optat pentru considerente de ordin filologic în detrimentul considerentelor corect teologice? Tocmai pe dânsul așa un distins teolog! Nț, nț...

Nu-l banuiesc pe IPS Bartolomeu Anania pe care am avut sansa sa-l cunosc si sa-i adresez intrebari asupra diortosirii dumnealui - remarcati ca nu si-a arogat traducerea ci diortosirea. A mers pe Septuaginta, comparand circa 16 versiuni, si pe masoretic ca si forma filologico-teologica legata de o mai buna inserare in topica textului.[/color]

 Păi stimate domn, "ultima" Sinodală nu este nicidecum cea de la 1914, nemaivorbind de faptul că cea actuală are aprobarea Sf. Sinod al B.O.R. Vreți să spuneți că aceasta este ne-curată?! Doamne iartă-mă!
Dacă și ceilalți distinși colegi forumiști au aceeași părere, s-ar putea să aveți o problemă serioasă... Ca să n-o mai lungim pe acest topic (probabil ar necesita unul nou cu clarificări în acest sens):
Nelămurire mea este una singură - de ce nu acceptați cele două versiuni ortodoxe actuale?

Nu exista versiuni ne-curate (doar versiunea Cornilescu intra aici) - diferentele intre versiunile noastre ortodoxe ma tem ca va depasesc intelegerea. Ramaneti la Cornliescu si nu va mai bateti capsorul.
Sau si mai bine reveniti acasa - ca inteleg ca sunteti in situatia aceasta.


Altfel, uitați bref, care e situația cu "viața" aceasta:

Atât termenul ebraic [נֶפֶשׁ], cât și termenul grecesc [ψυχη] au și sensul de viață, ființă vie, persoană, pe lângă cel de "suflet".

Exact de ce vorbeam mai sus - hermeneutica eretica gaunoasa.
Cum procedam noi?
Vedem sensul in care Sfanta Traditie a interpretat textul si consideram textul bun asa cum l-au avut Sfintii Parinti la dispozitie cand au efectuat talcuirea acestuia.

Offline secundus

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 44
  • Religie: creștin (adventist de ziua a șaptea)
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #53 : Ianuarie 27, 2013, 01:36:07 p.m. »
Exact de ce vorbeam mai sus - hermeneutica eretica gaunoasa.
Cum procedam noi?
Vedem sensul in care Sfanta Traditie a interpretat textul si consideram textul bun asa cum l-au avut Sfintii Parinti la dispozitie cand au efectuat talcuirea acestuia.
Și ce faceți când un text nu este interpretat în Sfânta Tradiție? Vă luați după "hermeneutica eretică găunoasă"?

Offline LgMihail

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 49
  • Religie: Ortodox
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #54 : Ianuarie 27, 2013, 02:29:56 p.m. »
Orice text biblic a fost mai inainte interpretat.

Ceea ce tocmai v-am spus si nu pricepeti. Domnule draga, cei care ne-au talcuit noua Scripturile au fost GRECI, vorbitori de GREACA VECHE, citind Scripturile in GREACA VECHE IN CARE AU FOST SCRISE! Unde mai pui ca au talcuit incepand din secolul II.

Domniile voastre, inspirandu-va in traduceri din engleza si franceza (in speta din mizeria de text masoretic), va arogati pretentii teologice nefondate. Exista enșpe mii de moduri de a talcui UN CUVANT, daramite un verset sau intreaga Scriptura. Tocmai de asta cifra aproximativa a sectelor si gruparilor neoprotestante (ca acolo se incadreaza toate) se invarte in jur de 33000, astazi.

Dar oare "toti sa fie una, precum Noi suntem Una" ce inseamna? Aici apare dezbinarea ucigatoare a literei, ca tot va puneti in tabara filologilor, iar nu a duhului (teologie - prin definitia etimologica a cuvantului fiind mai degraba ceva duhovnicesc). Marturia duhului se vede in "veti face cate am facut Eu si mai mari veti face", ceva ce nu prea vad la strangatorii de zeciuala de la aparitia lor pana astazi.

Ati negat profetiile fondatorilor adventisti - neimplinite - ca pe ceva ce nu s-a intamplat. Probabil traiti intr-un univers istoric paralel. Intamplarea face ca - din nefericire pentru dumneavostra - ele sa fi fost citite si consemnate de contemporani. Fireste, asta e un subiect adiacent si nepotrivit topicului, dar se incadreaza in ciclul: "da de ce fac ortodocsii asta"'. Stiti cuvantul cu "fatarnice!"... si mai departe cu barna si cu paiul, nu?

Traducerile astazi sunt gresite. Cititi va rog Cultura Duhului de Rafail Noica si veti intelege exegeza teologica a ortodocsilor versus filologia seaca a unor "eruditi". Afara de versiunile in slavona (dupa care s-a tradus la 1688) si cele din greaca veche, traducerile in orice limba sunt - in multe puncte - fundamental gresite.

Ce nu intelegeti prin misiunea apostolica a Bisericii nici nu puteti aplica. Apostolii tocmai de asta nu au TRADUS, TIPARIT SI IMPARTIT BIBLII, ci au BINEVESTIT. Cum ne-au invatat ei ca vom reusi sa "tinem predaniile"? Prin Biserica, aceea care se cheama "stalp si temelie a adevarului". Nu gasiti adevarul decat in Biserica pe care o acuzati de apostazie. Dar poate Biserica sa fie apostata? Conceptul de apostazie generala pe mai multe secole a tuturor formelor de crestinism (ca toti au fost, intr-o perioada, ba iconofili, ba cinstitori de sfinti si moaste, ba ierarhici, s.a.m.d.) Il vadeste pe Hristos drept mincinos, care se fagaduieste Bisericii Sale ca o va pastori si o va pazi (impreuna cu episcopii pusi de Duhul Sfant - cum vedem in Fapte, cap. 20)  si ca nu o va lasa nicicand sa cada (nici macar o singura secunda!).

In opinia adventistilor, mie imi pare ca afara de a suspecta pe Apostoli (dar neputand demonstra in mod concret) de credinte din astea exotice gen: Sfantul Arhanghel Mihail e tot una cu Iisus, sufletele mor in gheena, s.a.m.d., nu puteti arata ca macar in secolul II s-a scris si s-a crezut in asa ceva. Cu alte cuvinte, din secolul II pana in secolul 19, Biserica nu exista, domnind apostazia generala. Foarte... biblic conceptul acesta, nu?

Cum sa fiu mai scrut si s-o incheiem? ... Anatema uratorilor de Adevar!

Offline PlatonP

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 73
  • Religie: Ortodox
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #55 : Ianuarie 27, 2013, 10:16:04 p.m. »
Iată și niște învățături ziditoare despre suflet cuprinse în cartea Hronograf, paginile 19-23:

                                                                         

"Chipul lui Dumnezeu și asemănarea nu în trupul omenesc se închipuiește, ci în suflet, căci Dumnezeu nu avea trup.
Dumnezeu, este Duh netrupesc și sufletul omenesc l-a zidit netrupesc, Luiși asemenea, singur stăpînitor, înțelegător, nemuritor, părtaș veșniciei și-l însoți pe el cu trupul, precum și Sfîntul Damaschin către Dumnezeu grăiește, la Troparul îngropării: „Mi-ai dat mie suflet prin Dumnezeiasca și de viață făcătoarea insuflare, din pămînt trupul zidindu-mi”. Deci sufletul este chipul lui Dumnezeu, de vreme ce are întreită putere, iar o fire. Iar puterile sufletului omenesc acestea sînt:
Pomenirea, Înțelegerea, Voia. Cu pomenirea se aseamănă Dumnezeu-Tatăl, cu înțelegerea lui Dumnezeu-Fiul, cu voia lui Dumnezeu-Duhul Sfînt. Iar precum întru Sfînta Treime, măcar deși sînt trei fețele, însă nu-s trei Dumnezei, ci Unul Dumnezeu, așa și în sufletul cel omenesc, măcar deși sînt trei, precum s-a zis, sufleteștile puteri, însă nu-s trei suflete, ci un suflet.
Între chipul și asemănarea lui Dumnezeu ce este în sufletul omenesc, deosebire pun sfinții  Părinți: Vasile cel Mare în Hexaimeronul său în vorba a 10-a; Gură de Aur la „Facere” în vorba a 9-a; Ieronim în tîlcuirea cea de la Proorocia lui Iezechiil în cap. 28. Iar  deosebirea   este   de  acest  fel:   Chipul lui Dumnezeu   primește   sufletul   în   vremea   zidirii   sale de la Dumnezeu, iar asemănarea    lui Dumnezeu într-însul se săvîrșește în Botez....

Deci să știm, cum că chipul lui Dumnezeu este și în sufletul omului necredincios, iar asemănarea numai în creștinul cel îmbunătățit...

Deci înlăuntru avem omul, și îndoiți oarecum sîntem, și adevărată este ceea ce se zice, că înlăuntru sîntem. Pentru că eu după omul cel dinlăuntru sînt. Iar cele din afară nu sînt eu ci ale mele sînt, căci nu sînt eu mînă, ci eu sunt cuvîntătorul suflet, iar mîna o parte a omului. Deci trupul cel omenesc o unealtă este a sufletului, iar omul este domnitor chiar numai după singur sufletul. Și iarăși zice: „Și muierea are ființa cea după Chipul lui Dumnezeu, ca și bărbatul, de o cinste cu firea, măcar de-i și mai slabă cu trupul, ci în suflet puterea ei este, de vreme ce de o cinste îi este chipul după Dumnezeu.” Pînă aici marele Vasile.
Dintru ale căruia cuvinte pot să se înțelepțească cei de acum noi antropomorfiți lipoveni și să știe, cum că Chipul lui Dumnezeu nu este în față, în ochi, în buze, în barbă și în celelalte mădulare văzute ale trupului, ci în sufletul cel nevăzut și cuvîntător, înțelegător, de sineși stăpînitor și fără de moarte.
Deci l-a zidit Dumnezeu pe om, țărînă luînd din pământ și a suflat în fața lui suflare de viață și se făcu omul în suflet viu...

Offline secundus

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 44
  • Religie: creștin (adventist de ziua a șaptea)
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #56 : Ianuarie 28, 2013, 09:11:50 a.m. »
Domnule draga, cei care ne-au talcuit noua Scripturile au fost GRECI, vorbitori de GREACA VECHE, citind Scripturile in GREACA VECHE IN CARE AU FOST SCRISE!
Omiteți un adevăr important: Vechiul Testament a fost scris în ebraică, nu în greacă. Până și Hristos și apostolii care au folosit citate din Vechiul Testamant (chiar dacă prin intermediul traducerii Septuaginta), au trăit într-un areal evreesc și au gândit evreește. Specialiștii spun că cel puțin una din Evanghelii (e vorba de proto-Evanghelia după Matei) a fost scrisă la origine în limba ebraică, respectiv aramaică. Așa se explică multe cuvinte și zicale care au un sens mai clar în aramaică, decât în greaca în care ni s-au păstrat cele mai vechi exemplare ale evangheliei descoperite [până acum].

Domniile voastre, inspirandu-va in traduceri din engleza si franceza (in speta din mizeria de text masoretic), va arogati pretentii teologice nefondate.
Vă certați în vânt cu nu știu care "domnii", lăsându-vă inspirat de un duh malefic când murdăriți cu noroi Cuvântul Domnului (în speță VT) scris în limba originală a vechilor profeți. Poate nu cunoașteți acuratețea textului masoretic demonstrată de cele mai vechi manuscrise scrise în aceeași limbă (mă refer la manuscrisele de la Marea Moartă), dovadă a grijii protectoare și păstrătoare a lui Dumnezeu pentru Cuvântul Său sfânt.

Exista enșpe mii de moduri de a talcui UN CUVANT, daramite un verset sau intreaga Scriptura.
Treceți fără să știți peste cea mai importantă regulă a interpretării biblice: tâlcuirea în ansamblu (întreaga Scriptură) și nu verset cu verset luat separat.

Fireste, asta e un subiect adiacent si nepotrivit topicului
Ca de altfel întreaga postare...

Cum sa fiu mai scrut si s-o incheiem? ... Anatema uratorilor de Adevar!
Un final apoteotic. De operetă desigur, căci nu păreți a fi apostol ori mare ierarh al BOR pentru a avea autoritatea să împroșcați cu anateme.

Offline PlatonP

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 73
  • Religie: Ortodox
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #57 : Ianuarie 28, 2013, 05:00:48 p.m. »
Continuăm seria învățăturilor ortodoxe despre suflet cu extrase din "Dumnezeieștile dogme ale credinței" a Sf. Atanasie de Paros (sec. XVIII-XIX)

                                                                                     

"
CAPITOLUL 8

CUM CĂ OARECARE LUCRU FĂRĂ DE MOARTE Șl NESTRICĂCIOS
ESTE SUFLETUL CEL DE LA DUMNEZEU ÎN OM S-A ÎNSUFLAT

            Mare oarecare și de mult sunet pricinuitore și de demult și acum este întrebarea cea pentru nemurirea sufletului omenesc. Și cauză de cuvînt prea deosebit și prea de nevoie. Că dacă nu este fără de moarte sufletul, precum socotesc cei muritori cu sufletul, să mîncăm și să bem că mîine murim, precum în vremea Dumnezeieștilor Prooroci ziceau cei nebuni, iar dacă este fără de moarte și sau cu munci fără de moarte se va osîndi, sau daruri va lucra pentru cele ce le-a lucrat în viață, cine acestea știind, așa fără de socoteală se va afla, cît să nu se găsească pe sineși a fi îndestulat spre scăparea de cele dintîi, și vrednic să fie spre dobîndirea celor de-al doilea?

           Ci ca să-i lăsăm pe cei vechi păgîni care umblau întru întuneric și în negură adîncă a necunoștinței adevărului celui negreșit, care și aceia se împărțeau în două părți potrivnice (că nu ne sloboade, pe noi scopul cel de acum al cuvîntului a număra aici părerile filozofilor celor vechi) vom pune aici cele ce din Dumnezeieștile Scripturi Biserica cea sobornicească cu chip de învățătură ne învață pe noi. Ci mai întîi de toate aceasta trebuie s-o știm și s-o mărturisim: Că precum din început prea înțeleptul Ziditor, după ce pe lut l-a făcut trup și ca un adriand desăvîrșit (adică de care se folosește cineva): așa pe suflet prin Dumnezeiasca sa insuflare zicîndu-l, în trupul cel ce acum mai înainte se ipostăsuise aducîndu-l l-a pus să locuiască cu nespuse legături pe amîndouă unindu-le într-un ipostas. Așa și acum și pururea de atunci se face, adică după ce se organisește și se închipuiește în chip de trup cu un lut în pîntecele femeii sămînța bărbatului se aduce înlăuntru de la Dumnezeu îndată zidindu-se fiecare suflet cuvîntător. Căci aceasta vrea să însemne cuvîntul Stăpînului care zice: „Tatăl Meu pînă acum lucrează, și Eu lucrez” (Ioan, 5, 17). Și surpă această dumnezeiască Dogmă a Credinței noastre părerea cea bănuită pentru suflete că au fost mai înainte a următorilor lui Pitagora și a lui Platon, în care cum că să fi căzut și Origen al nostru arată cel ce a istorisit pentru el. Pentru care împreună cu celelalte multe necuviințe ale lui s-a pus sub anatemă de Sinodul 5 ecumenic. O surpă și pe socoteala cea prea rea aceea, cum că de la tatăl, adică de la om este și sufletul omenesc, ca și cum însuflețită ar aduce-o, care este cu necuviință. Că aceea este neînsuflețită, ca ceea ce are alcătuirea din cele 4 stihii, care sunt neînsuflețite. Drept aceea trupul putea să se facă cu stăpînire, adică unul de la altul și cu cuviință îi era ieșirii seminței, fiindcă amîndoi sunt de fire trupească alcătuită, iar sufletul cel cuvîntător și înțelegător și fără de trup, Chipul cel Dumnezeiesc trebuia fără de mijlocire de la Dumnezeu Cuvîntul cel ce toate le plinește și le cuprinde, să se aducă întru ființă, și să se zidească împreună și să se insufle. Pentru aceasta și preaînțeleptul Moisi vrînd să arate întrecerea și covîrșirea sufletului omenesc peste toate zidirile cele de pe pămînt, cu cuviințele acestea a însemnat, zicînd: „A suflat Dumnezeu în fața lui suflare de viață, și s-a făcut omul în suflet viu”. (Fac. 2, 7).

          Dar se cuvine să înțelegem graiul drept spre abatere de la reaua socoteală eretică. Că nu vom înțelege cum că este din ființa lui Dumnezeu. Că a păgînătății celei mai de pe urmă și a hulei celor ce se numesc Panteiști este o înțelegere ca aceasta. Ci cum că după dumnezeiescul Gură de Aur insuflarea i-a dăruit celui zidit din pămînt lucrare de viață și aceasta s-a făcut stare ființei sufletului. Însăși acestea zic la acestași cuvînt și sfințitul Teodorit: Deci de vreme ce Dumnezeiasca insuflare însemnează pe starea sufletului, cum că adică ființă cuvîntătoare înțelegătoare și în scurt a zice, duh s-a zidit, de aici îndată. Și cu cuvînt se arată că este fără de moarte. Că dacă fire înțelegătoare și duh este sufletul, iată dar și mai presus de alcătuire este. Că așa este mintea și duhul: Iar dacă este mai presus de alcătuire, iată dar și de risipire. Dar a fi nerisipit, aceasta este a fi fără de moarte. Încă și aceasta după meșteșugul logicii se zice. Adică, Chip al lui Dumnezeu se zice că s-a făcut sufletul omenesc. Iar chip se zice, după a fi fără de trup, după a fi nematerialnic, după a fi începător, după a fi nevăzut, după a fi de sineși stăpînitor. Pentru că toate acestea este Dumnezeu, măcar deși cu cuvînt mai presus. Dar și fără de moarte este Dumnezeu, și El singur din fire are nemurirea, iată dar și sufletul omului, ca cel ce este chip al lui Dumnezeu, este fără de moarte, nu cu adevărat din fire, ci după Dar. Ci ceia dintru început ne-am făgăduit, cum că adică din Dumnezeieștile Scripturi vom arăta nemurirea sufletului, vremea este acum cu lucrul să împlinim făgăduința...

        Cum că Dumnezeu adică nu este Dumnezeul morților, al celor ce nu sunt, ci al viilor. Aceeași putere are și ceea ce zice Dumnezeu la Numeri 20, 24: Să se adauge Aaron către poporul lui. Că aici arată cuvîntul petrecerea sufletelor, pentru aceasta dar este și al lor, precum și a celor vii Dumnezeu. Ci și cuvîntul acela: Drepții în veac vor fi vii. Și acelea, Vor merge aceștia întru muncă veșnică, iar drepții întru Viață veșnică. Ce alta voiesc să însemneze, fără numai nemurirea sufletului, că fără de moarte fiind el, fără de moarte, adică veșnice va lua și răsplătirile pentru cele ce le-a făcut în viață, sau în Ceruri sau în iad...

         Deci Veșnicimea casei și a Petrecerii, luminată dovedire este a sufletului celui fără de moarte. Ci și ceea ce zice Cartea II Macabei, decît nimic altceva nu socotesc a fi mai jos spre dovedirea pricinii de față... Că n-ar fi avut nădejde cum că vor învia cei ce mai înainte au căzut, de prisosit și de rîs ar fi a se ruga pentru cei morți. Și arătat este cum că lîngă dogma învierii morților avea socoteală cum că și sufletul este fără de moarte. Pe suflet în scurt fără de moarte îl propovăduiește toată Dumnezeiasca Scriptură și cea Veche și cea Nouă și lucru prea greu a fi, de aș voi să număr toate Mărturiile Scripturilor, încă și în Sfîntul Simbol al Credinței, de față mărturisim, cum că nădăjduim în învierea morților, și viața veacului ce va să fie.

          Și dar acestea așa de bine și cu bună credință fiind așezate, poate va aduce vreunul din cei muritori cu sufletul, ca din Scriptură cele ce se află la Eclesiast, ca fiind celor zise, care acestea sunt: Zis-am eu întru inima mea de vorba fiilor omenești, că îi va osebi pe ei Dumnezeu, ca să arate că dobitoace sunt, și cum că întîmplarea dobitocului o întîmplare este. Precum este moartea acestuia, așa și moartea aceluia și un duh este al tuturor. Și ce a prisosit omul mai mult decît dobitocul? Nimic. Că toate sunt deșertăciune. Toate merg la un loc, toate s-au făcut din țărînă și toate se vor întoarce în țărînă. Și cine știe: Oare duhul fiilor omenești se suie în sus? Și duhul dobitocul oare pogoară-se în jos în pămînt? Și am văzut că nu este bine, fără numai cu ce se va veseli omul întru lucrurile sale. Că aceasta este partea lui. Că cine îl va aduce pe el ca să vadă, ceea ce va fi după el? Și adevărat dacă cu nimic nu se deosebește omul de dobitoc cu sfîrșitul, ci moare și piere precum dobitoacele și omul, ce rămîne la cei ce cugetă așa, fără numai a se veseli și a petrece întru dezmierdări și a se desfăta pînă la sațiu de bunătățile cele de aici ale vieții, ca cei ce după puțin vor muri și întru neființă să se ducă? Ci acestea nu sunt graiuri ale eclesiastului, adică ale Sfîntului Duh, departe de aceasta. Că nu grăiește lui și împotrivă Duhul Adevărului, prin ceilalți Prooroci peste tot în Scriptură semănînd dogmele nemuririi și ale veșnicimii iar aici numai cele cu totul împotrivă punîndu-le înlăuntru. Nu sunt acestea, nu sunt, ci aceste graiuri și socoteli sunt ale oamenilor nebuni. Am zis eu, zice, întru inima mea, adică singur am socotit, ce fel de cuvinte grăiesc și bîrfesc oamenii cei pătimași și trupești, cei ce nimic afară de cele ce se văd nu cugetă, cei ce pe toate le socotesc al doilea după pîntece. Iar ale Eclesiastului, adică cele arătătoare ale cugetului celui proorocesc sunt și altele multe în aceeași carte, dar mai mult către sfîrșit cu acestea astupă gurile celor muritori cu sufletul. Adică se va întoarce țărîna în pămînt, precum a fost, și Sufletul se va întoarce la Dumnezeu cel ce l-a dat pe el."


Offline secundus

  • Junior Member
  • **
  • Mesaje postate: 44
  • Religie: creștin (adventist de ziua a șaptea)
Re: Sufletul in antropologia crestina
« Raspuns #58 : Februarie 03, 2013, 12:01:03 p.m. »
Iar ale Eclesiastului, adică cele arătătoare ale cugetului celui proorocesc sunt și altele multe în aceeași carte, dar mai mult către sfîrșit cu acestea astupă gurile celor muritori cu sufletul. Adică se va întoarce țărîna în pămînt, precum a fost, și Sufletul se va întoarce la Dumnezeu cel ce l-a dat pe el."
Aceeași confuzie între suflarea de viață (duh, spirit, suflare) și suflet... E și normal să conducă spre dogma nemuririi sufletului. Păcat numai că înțeleptul Solomon e dat drept exemplu de "astupător al gurilor", când el de fapt susține în Eclesiastul ceea ce susțin alte zeci de versete biblice: sufletul moare. Versetul la care face aluzie autorul, spune în realitate că suflarea se întoarce la Dumnezeu, nu sufletul. Adică acea scânteie de viață dată omului ce l-a făcut să devină un suflet viu. În momentul morții se produce fenomenul revers actului Creației, adică țărâna în țărână și suflarea la Cel care a dat-o:

"mai înainte ca praful să se'ntoarcă în pământ așa cum a fost și suflarea să se'ntoarcă la Dumnezeu, la Cel care a dat-o" (Ecl.12,7 - versiunea Anania)

Offline PlatonP

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 73
  • Religie: Ortodox
Adevărata învățătură despre suflet
« Raspuns #59 : Februarie 04, 2013, 04:29:48 p.m. »
@Mihail (și ceilalți…)

În urma atâtor postări ziditoare pe acest topic, postări în care a fost expusă luminata și întru tot adevărata învățătură despre suflet, adică învățătura ortodoxă, cu totul deosebită de alte rătăciri, hule și erezii, se pare că a sosit timpul unor sinteze și concluzii. Acestea ar fi:

„Sufletul” nu este un concept simplu și unic, el desemnează mai multe lucruri, are mai multe înțelesuri, în funcție de context. De pildă, unul este sufletul animalului și altul cel omului, deși avem același cuvânt.

Iarăși, avem și niște probleme de traducere din greacă unde pe lângă termenul „ψυχή” avem și pe „πνευμα”, care se traduce în principal ca „duh”, dar uneori și suflet, suflare de viață. Acești termeni sunt oarecum fluctuanți și nu are sens a ne adânci în mlaștina explicațiilor semantice care mai rău ne rătăcesc decât să ne limpezească.

Reluăm, Scriptura ne vorbește în Cap. I al Cărții Facerea de sufletul ființelor vii, ale viețuitoarelor, fie ele acvatice, zburătoare sau terestre. El era la început nemuritor, dar nerațional, și neliber, viețuitoarele nefiind „persoane”.

În sensul său plenar „sufletul” este insuflat omului la crearea sa în ziua a 6-a, cu un oarecare timp după crearea trupului (vezi Sf. Ioan Gură de Aur), dar un timp scurt și nu îndelungat.

Omul este o ființă cu o natură duală compusă: trup (material) și suflet. El sunt unite cumva potrivit formulei de la Calcedon: neamestecate, neschimbate, nedespărțite, neseparate.

În acest topic s-a vorbit și de sufletul primului om, Adam, dar acesta a fost un caz unic și nerepetabil, la fel ca și Eva. Odată cu fiii Cain și Abel, sufletul și trupul apar simultan, și bineînțeles ca urmare a unirii celor doi părinți.

Caracteristicile sufletului omenesc ar fi acestea:

"Sufletul este liber, volițional, activ, schimbător, adică schimbător prin voință...

Proprii sufletului sunt pietatea și cugetarea. Iar comune și sufletului și corpului sunt virtuțile. Puterile sufletului se împart în: putere rațională și putere irațională...
Sufletul sesizează sau percepe cele sensibile prin organele simțurilor, în chipul acesta avem opinia. Pe cele spirituale le percepe cu mintea și avem gândirea. Dar când păstrează icoanele acelora despre care și-a format o opinie sau despre care a gândit, capătă numele de memorie...

Trebuie să se știe că sufletul nostru are două feluri de puteri: puteri de cunoaștere și puteri vitale. Puterile de cunoaștere sunt următoarele: mintea (nous), judecata pură, (dianoia), opinia (doxa), imaginația (fantasia), percepția (aisthisis). Puterile vitale, adică cele ce privesc partea apetitivă a sufletului sunt: voința (boulisis), și alegerea (proairesis).

Trebuie să se știe că în suflet a fost sădită o putere care dorește ceea ce este conform naturii și care ține pe toate cele care sunt în chip substanțial legate de fire. Această putere se numește voire (thelisis).

Sufletul este o ființă vie și compusă, care nu poate fi divizat de ochii trupești, nemuritor, înzestrat cu înțelepciune și rațiune, care acționează prin intermediul trupului ca organism, vitalizându-l și oferindu-i simțire și puterea nașterii. Sufletul este o ființă liberă, înzestrată cu capacitatea de a voi și a acționa, schimbată prin aplicarea voinței, ca fiind o ființă creată". Pentru a oferi o plinătate a acestei remarcări sau descrieri ar trebui de menționat, urmărind învățăturile unui alt părinte, că sufletul este bun în sine conform naturii sale - deși după cădere, în suflet, binele cu răul s-au amestecat, respectiv s-a produs o deteriorare.

Sufletul are o anumită formă care este asemănătoare cu cea a trupului uman, adică are cap, umeri, mâini, picioare, ochi, urechi, într-un cuvânt toate membrele la fel ca ale trupului. Sufletul este îmbrăcat în trup ca într-o haină, membrele lui fiind îmbrăcate în cele ale trupului.

Sufletul este Duh, în raport cu materia lumii văzute, care are calitate mult mai inferioară iar în raport cu Dumnezeu și cu adevărul exact, un duh care "carne și oase nu are" dar își are substanța sa fină, transparentă și nevăzută asemenea văzduhului."

Vă recomand să citiți ca o lectură complementară,  Boala și tamăduirea sufletului în tradiția ortodoxă - Mitropolit Hieroteos Vlachos