Dogmatica aplicată > Sfânta Traditie ortodoxă

Sufletul in antropologia crestina

<< < (2/13) > >>

LgMihail:

--- Citat din: PlatonP din Decembrie 08, 2012, 09:44:22 p.m. ---Trebuie să se știe că sufletul nostru are două feluri de puteri: puteri de cunoaștere  și puteri vitale. Puterile de cunoaștere sunt următoarele: mintea (nous), judecata pură, (dianoia), opinia (doxa), imaginația (fantasia), percepția (aisthisis). Puterile vitale, adică cele ce privesc partea apetitivă a sufletului sunt: voința (boulisis), și alegerea (proairesis).
--- Terminare citat ---

Voi face cateva adaugiri la cele spuse de Varahiil, legandu-ma de cuvintele Sf. Ioan Damaschinul (surprinse de PlatonP):

Astazi avem de-a face cu un fenomen stiintifico-ateist numit "psihologie".
Insasi definitia principala a cuvantului "psihic" releva tragicul din aceasta invatatura contemporana: "PSÍHIC = Formă specifică de reflectare a realității, produsă de activitatea sistemului nervos și prezentă la animalele superioare."

Apare, dupa cum bine surprinde si Ioan Vladuca in "Dictatura Pseudo-stiintei" acest mit al creierului fara suflet. Psihologia nu este in sine gresita, ci are fundamente totalmente necrestine si, prin urmare, eronate: isi are originea in biologia evolutionista, anuleaza ideea de suflet (subiectul nostru de fata) si isi propune (alaturi de biologie) explicarea tuturor fenomenelor considerate spirituale, prin prisma trupului.

Avem inca de la Sfintii Parinti o "psihologie" aplicata, probata ca functionala vreme de 2000 de ani, in pustiuri, dar si in lume, in stari mai presus de fire, la peste cateva mii de sfinti, cuprinsa in sute de mii de pagini. Psihologia si psihiatria actuala (cu Freud si toti ceilalti) prezinta o duhovnicie de surogat, imprumutata si stalcita TOT de la Sfintii Parinti (fara nici o exagerare), dupa cum bine arata si Ierom. Savatie Bastovoi in "Intre Freud si Hristos", articolul "Teoria subconstientului. Un plagiat tarziu".

Stim ca baza cu care au lucrate iluministii si succesorii acestora a fost Traditia Bisericii (fie ea din Rasarit sau Apus), asa cum s-a pastrat. De aici s-a incercat eliminarea spiritualitatii si inlocuirea ei cu rationalismul, cu materialismul si cu patima.

Asta am putea numi: "moartea sufletului si zeificarea ratiunii, intarirea imparatiei trupului si biruinta satanei asupra sfintilor". Daca nu ai suflet, nu ai ce mantui. Cu toate acestea, oricat de mult s-au straduit, psihiatria lor se reduce la medicamente, iar psihologia lor devine o umilitoare si plictisitoare discutie care te pune in postura unui om aproape nebun. In duhovnicie erai regele cazut, chipul lui Dumnezeu si totul era invaluit in dragoste. Psihologia nu are dragoste, pentru ca nu are suflet.

PlatonP:
Continuăm cu învățătura patristică despre suflet, reflectată în lucrarea "Despre om" a Sf. Ignatie Briancianinov:

TRUPUL ȘI SUFLETUL
Sufletul, de la prima sa acțiune în om care mărturisește despre prezența lui în om, se numește suflare de viață. Însăși faptul dării acestei suflări se raportează feței ca fiind acea parte a trupului care servește drept oglindă a sufletului și exprimă caracterul acțiunilor și al simțurilor lui. Tot omul se numește suflet viu deoarece în momentul unirii sufletului cu trupul el devine o singură ființă compusă din trup și suflet, ființă în care sufletul are cea mai mare preponderență1.
"Sufletul - spune Sf. Ioan Damaschin - acționează prin intermediul trupului ca organism și transmite viață, creștere, simțire și putere de a naște"2 . El, adică sufletul, folosește trupul drept armă.

PUTERILE SUFLETULUI
Trupul celui dintâi om a fost în perfectă armonie cu sufletul iar sufletul s-a aflat într-o perfectă armonie cu duhul - adică cu puterea cuvântării -, proprietatea cea mai înaltă a sufletului omenesc.

Descriind sufletul omului, noi propunem acea definiție care ne este oferită de dascălul Bisericii Ortodoxe (Sf. Ioan Damaschin) mai sus: "Sufletul - zice el - este o ființă vie și compusă, care nu poate fi divizat de ochii trupești, nemuritor, înzestrat cu înțelepciune și rațiune, care acționează prin intermediul trupului ca organism, vitalizându-l și oferindu-i simțire și puterea nașterii. Sufletul este o ființă liberă, înzestrată cu capacitatea de a voi și a acționa3, schimbată prin aplicarea voinței, ca fiind o ființă creată". Pentru a oferi o plinătate a acestei remarcări sau descrieri ar trebui de menționat, urmărind învățăturile unui alt părinte, că sufletul este bun în sine conform naturii sale4 - deși după cădere, în suflet, binele cu răul s-au amestecat, respectiv s-a produs o deteriorare.

Sufletul se înconjoară și se îmbracă în cele ale trupului acestuia.

Din toate acestea, din spusele Sfinților Părinți și altor părinți pe care nu-i mai menționăm spre a nu vă împovăra, despre suflet reies următoarele5: este duh - asemenea îngerilor - are rațiune, simțământ duhovnicesc, voință liberă, ca și creatură este limitat conform existenței și a calităților sale. Din cauza acestei limitări are și o doză a sa de finețe. Având-o pe aceasta, el stă în trupul nostru cel lipsit de rafinament de unde ar putea să fie închis în temnițele iadului, supus chinurilor, focului nestins, viermelui neadormit, veșnicului întuneric și scrâșnirii dinților. Ar putea și să-și schimbe locul, dacă i-ar fi îngăduit, și să fie așezat în Rai, să guste din bunătățile și din liniștea Raiului. Sufletul e capabil de a primi înalta bucurie și mulțumire…
În sfârșit, el are o anumită formă care este asemănătoare cu cea a trupului uman, adică are cap, umeri, mâini, picioare, ochi, urechi, într-un cuvânt toate membrele la fel ca ale trupului6. Sufletul este îmbrăcat în trup ca într-o haină, membrele lui fiind îmbrăcate în cele ale trupului . La ieșirea din trup sufletele drepților se îmbracă în veșminte luminoase, despre acest lucru vorbind Sf. Ioan Teologul în Apocalipsă (6, 11; 7, 9.)
Sfântul Macarie cel Mare ne mărturisește: "Sufletele drepților - zice el - după plecarea din lumea aceasta, avându-L alături pe Domnul, merg cu bucurie către viețuitorii cerești. Ei sunt întâmpinați și duși în lăcașurile deja pregătite unde sunt împodobiți cu veșminte scumpe și frumoase"7. Acest fapt este confirmat în multe locuri din Sf. Scriptură și în scrierile Sf. Părinți8.
Dar mai există și o altă opinie contrară cum că sufletul este duh, la fel de fin și străveziu asemănător Duhului lui Dumnezeu, însă, pentru această susținere este necesară o argumentație. în cadrul acestei idei, se afirmă că sufletul nu poate fi ținut sau constrâns de un loc anume, nu poate fi constrâns nici de materie, de trupul nostru, de iad, de Rai, nu poate simți muncile iadului și că trebuie să fie mai presus de bunătățile Raiului.
Noi însă nu împărtășim această opinie care în mod vizibil este o aberație păgubitoare pentru mântuirea noastră și vom urma cu supunere și convingere învățăturilor expuse mai sus de Biserica Ortodoxă.
Ne alăturăm Sf. Părinți și recunoaștem că sufletul este Duh, în raport cu materia lumii văzute, care are calitate mult mai inferioară iar în raport cu Dumnezeu și cu adevărul exact, un duh care "carne și oase nu are" (Lc. 24, 39) dar își are substanța sa fină, transparentă și nevăzută asemenea văzduhului."

1.Ideile acestui articol sunt preluate din comentariile făcute la Cartea Facerii a Preasfințitului Mitropolit Filaret al Moscovei.
2. „O descriere exactă a Credinței ortodoxe”, vol. 2, cap. 12, Despre om.
3. Idem, vol. 2, cap. 12.
4. Cuv. Isihie, Dobrotoliubie (Filocalia), partea a 2-a, cap. 43.
5. Vezi „Cuvânt despre moarte”, vol. 3.
6. Ar fi cazul să menționăm aici că oamenii care sunt lipsiți de mâini și de picioare simt prezența acestor membre în corp, precum și capacitatea acestora de a acționa cu ele. O astfel de simțire ne explică clar despre existența sufletului în conformitate cu descrierile Sfinților Părinți.   
7. Convorbiri 16, cap. 8.
8. Îngerii care au o ființă asemănătoare cu cea a sufletului omenesc, se arătau Sfinților lui Dumnezeu îmbrăcați în haine albe sau luminoase (Mt. 28, 3; Lc. 24, 4; In. 20, 12; Fapt. 1, 10). Sfântul Andrei, cel nebun pentru Hristos, fiind răpit în Rai, s-a văzut îmbrăcat într-o haină de fulger (foc).    

PlatonP:
Vă rugăm să fiți atenți la această notă apărută în lucrarea "Despre om" (ed. Bunavestire Bacău, 2001, pp.87-90):

"Ne alăturăm Sf. Părinți și recunoaștem că sufletul este Duh, în raport cu materia lumii văzute, care are calitate mult mai inferioară iar în raport cu Dumnezeu și cu adevărul exact, un duh care "carne și oase nu are" (Lc. 24, 39) dar își are substanța sa fină, transparentă și nevăzută asemenea văzduhului"*

*Notă:
"În „Convorbiri” ale Sf. Macarie cel Mare, anul 1820, ed. Moscova, cap. 4, Convorbiri 6, este anexată o notă în care se menționează că:
""unii din dascălii bisericii, cum sunt Origen, Tertulian, Sf. Cassian Romanul, Sf. Macarie Egipteanul, ziceau că îngerii și sufletele sunt ființe cu un trup foarte spiritualizat și că Sf. Ioan Damaschin, în cartea "O descriere exactă a credinței ortodoxe", vol. 2, cap. 3, dând o notă la această părere a lor, zice că ei îi numeau cu trup numai față de Dumnezeu. Alți dascăli ai Bisericii, cum sunt Sf. Ignatie, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie de Nazianz, Sf. Ioan Hrisostom, considerau că sunt ființe compuse și fără de trup. Noi însă am socotit de cuviință să completăm această notă prin următoarele: Sf. Ioan Damaschin, în lucrările sale menționate mai sus, nu a oferit nici o trimitere la lucrările Sf. Macarie cel Mare și nici la cele ale Sf. Cassian Romanul ci a făcut o trimitere la Sf. Grigorie Teologul, Dionisie Areopagitul, Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Grigore de Nyssa. De fapt nu a fost o trimitere, ci o expunere directă a tradiției Bisericii Ortodoxe. Sf. Ioan Damaschin ne vorbește despre îngeri în lucrările sale spunând: "Fără de trup și imaterial este îngerul în comparație cu noi însă, în comparație cu Dumnezeu Care este Unic și incomparabil, totul devine rudimentar și material. Numai Unicul Dumnezeu, în sens direct, este imaterial și fără de trup. De aici se vede clar că nu se interpretează părerea cuvioșilor Macarie cel Mare și Cassian Romanul, ci scopul autorului este evident (n. trad. - adică a Sfântului Ioan Damaschin). El consta în faptul de a-l proteja pe cititor de gândul de a pune în aceeași categorie ființa Creatorului și creaturile Lui. În cazul în care voiți să vedeți o tâlcuire, trebuie să știți atunci că Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Vasile cel Mare și alții susțineau că îngerii și sufletele sunt ființe netrupești și imateriale, conform ideilor contemporane. Ideile celor de demult despre duh și materie, începătorii, despre simplu și compus - idei pe care le susținea omenirea până la venirea vremurilor noi, s-au schimbat în mileniile trecute o dată cu apariția noii științe - chimia. Bazându-se pe niște idei superficiale omenirea recunoștea patru elemente (stihii) ale materiei: pământul, apa, focul și aerul. Dintre aceste elemente aerul și focul erau considerate imateriale - aerul fiind numit adesea duh - deoarece materie era numit ceva care are substanță. Dar știința chimiei a contrazis aceste idei. Apa și aerul fiind descompuse în părți componente au coborât de la măsura unui element fundamental la cea a substanței (materiei) compuse.
Ideea că pământul este un element neidentificat și absurd este respinsă. Noțiunea despre materie s-a extins și a devenit mai profundă și mai înțeleasă. Toate gazele, aburii, lumina sunt cunoscute drept materii. Chimia combinată cu matematica au dovedit, în mod incontestabil, că ființe fără de trup nu există între creaturi. Toate creaturile sunt - mai mult sau mai puțin - materiale, mai mult sau mai puțin compuse. Nici o ființă nu are particularități nelimitate; toate particularitățile lor sunt finite, adică limitate. Bazându-ne pe această axiomă noi susținem că duhurile create sunt limitate prin faptul că au un loc. De aceea au formă, au grad de fragilitate însă nu sunt infinite.
Duh poate fi doar Unul Dumnezeu. Ființa Lui este infinită ca unul ce este mai presus de orice spațiu. Acea finețe infinită a lui Dumnezeu depășește finețea tuturor ființelor create și de aceea se diferențiază atât de mult de acestea prin ființa Sa. Diferența care exista între valoarea unui număr infinit și cel mai mare număr este infinită. Aceasta este concluzia incontestabilă a matematicii. Din această cauză, începutul, în adevăratul sens sau motivul existenței tuturor ființelor văzute și nevăzute este unul Dumnezeu.
Probabil Sfântul Grigorie Teologul, Vasile cel Mare și alții, și-au expus opinia privind duhurile și materia conform ideilor contemporaneității de atunci. Harul Duhului Sfânt le-a oferit o înțelegere mai profunda a lui Dumnezeu. Fiind pătruns de acest har, Sf. Ioan Damaschin a preferat un adevăr de netăgăduit și anume: "în comparație cu Dumnezeu cel unic și incomparabil, totul devine ma¬terial și capătă un aspect simplu și rudimentar". El a constatat acestea cu zece veacuri mai înainte ca omenirea să ajungă la aceasta concluzie pe calea științei.""

       Autorul acestei note încearcă să găsească o deosebire radicală în scrierile Sfinților Părinți. Noi însă găsim în ele aceeași idee. La unii ea se prezintă sub un aspect mai clar iar la alții mai puțin clar. Curios lucru! Câte Soboare pomenesc, atât ecumenice, cât și locale, sau câți autori sfinți ne vorbesc despre Sf. Macarie cel Mare, Cuviosul Cassian Romanul, dar nici unul dintre ei nu le-a reproșat ceva privitor la ideea că duhurile au o ființă limitată. Dintr-o dată însă se aude o voce acuzatoare, în anul 1820, aducându-le reproșuri sfinților autori privind incompatibilitatea ideilor lor și care prezintă cu o deosebită intensitate să arate identitatea dintre duhurile create și Dumnezeu. Ce-ar însemna acest lucru? Nu îi putem oferim altă explicație decât pe cea a influenței papiștilor care, prin ideile lor monstruoase, încearcă să asemene și să pună într-o categorie creaturile, Creatorul-Duh și ființele-duhuri, afectând cu filozofia lui Platon pe Sfinții Părinți care au fost recunoscuți de Biserica Universală ca fiind vase alese ale Duhului Sfânt, învățătura despre suflet fiindu-le descoperită de Acesta."

PlatonP:
Cum vi se par aceste rânduri?

Vă sună cunoscut ceva?

Nu uitați anul și locul apariției ei: 1820, la Moscova!!!

Varahiil:
@Lg Mihail
Intr-adevar, psihologia si psihiatria au preluat la modul teoretic, partial invatatura Sfintilor Parinti despre suflet, ignorand profunzimea invataturilor patristice despre partea cea mai importanta, sediul puterii sufletesti: inima. In acest mod, rupand legatura dintre minte si inima, practic au transformat omul intr-o fiinta schizofrenica, puterile sufletesti nealcatuind un tot unitar in acest caz.
Sfintii Parinti ne invata ca vindecarea omului consta in curatirea inimii de patimi, si unirea acesteia cu mintea.
Mintea este mai  usor de influentat, si spre bine, si spre rau, pe cand transformarile din inima sunt puternice si statornice. Din aceasta cauza, o vindecare care tinteste doar mintea nu este completa...

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina urmatoare

[*] Pagina precedenta

Du-te la versiunea completa