Continuăm cu învățătura patristică despre suflet, reflectată în lucrarea "Despre om" a Sf. Ignatie Briancianinov:
TRUPUL ȘI SUFLETUL
Sufletul, de la prima sa acțiune în om care mărturisește despre prezența lui în om, se numește suflare de viață. Însăși faptul dării acestei suflări se raportează feței ca fiind acea parte a trupului care servește drept oglindă a sufletului și exprimă caracterul acțiunilor și al simțurilor lui. Tot omul se numește suflet viu deoarece în momentul unirii sufletului cu trupul el devine o singură ființă compusă din trup și suflet, ființă în care sufletul are cea mai mare preponderență
1.
"Sufletul - spune Sf. Ioan Damaschin - acționează prin intermediul trupului ca organism și transmite viață, creștere, simțire și putere de a naște"
2 . El, adică sufletul, folosește trupul drept armă.
PUTERILE SUFLETULUI
Trupul celui dintâi om a fost în perfectă armonie cu sufletul iar sufletul s-a aflat într-o perfectă armonie cu duhul - adică cu puterea cuvântării -, proprietatea cea mai înaltă a sufletului omenesc.
Descriind sufletul omului, noi propunem acea definiție care ne este oferită de dascălul Bisericii Ortodoxe (Sf. Ioan Damaschin) mai sus: "Sufletul - zice el - este o ființă vie și compusă, care nu poate fi divizat de ochii trupești, nemuritor, înzestrat cu înțelepciune și rațiune, care acționează prin intermediul trupului ca organism, vitalizându-l și oferindu-i simțire și puterea nașterii. Sufletul este o ființă liberă, înzestrată cu capacitatea de a voi și a acționa
3, schimbată prin aplicarea voinței, ca fiind o ființă creată". Pentru a oferi o plinătate a acestei remarcări sau descrieri ar trebui de menționat, urmărind învățăturile unui alt părinte, că sufletul este bun în sine conform naturii sale
4 - deși după cădere, în suflet, binele cu răul s-au amestecat, respectiv s-a produs o deteriorare.
Sufletul se înconjoară și se îmbracă în cele ale trupului acestuia.
Din toate acestea, din spusele Sfinților Părinți și altor părinți pe care nu-i mai menționăm spre a nu vă împovăra, despre suflet reies următoarele
5: este duh - asemenea îngerilor - are rațiune, simțământ duhovnicesc, voință liberă, ca și creatură este limitat conform existenței și a calităților sale. Din cauza acestei limitări are și o doză a sa de finețe. Având-o pe aceasta, el stă în trupul nostru cel lipsit de rafinament de unde ar putea să fie închis în temnițele iadului, supus chinurilor, focului nestins, viermelui neadormit, veșnicului întuneric și scrâșnirii dinților. Ar putea și să-și schimbe locul, dacă i-ar fi îngăduit, și să fie așezat în Rai, să guste din bunătățile și din liniștea Raiului. Sufletul e capabil de a primi înalta bucurie și mulțumire…
În sfârșit, el are o anumită formă care este asemănătoare cu cea a trupului uman, adică are cap, umeri, mâini, picioare, ochi, urechi, într-un cuvânt toate membrele la fel ca ale trupului
6. Sufletul este îmbrăcat în trup ca într-o haină, membrele lui fiind îmbrăcate în cele ale trupului . La ieșirea din trup sufletele drepților se îmbracă în veșminte luminoase, despre acest lucru vorbind Sf. Ioan Teologul în Apocalipsă (6, 11; 7, 9.)
Sfântul Macarie cel Mare ne mărturisește: "Sufletele drepților - zice el - după plecarea din lumea aceasta, avându-L alături pe Domnul, merg cu bucurie către viețuitorii cerești. Ei sunt întâmpinați și duși în lăcașurile deja pregătite unde sunt împodobiți cu veșminte scumpe și frumoase"
7. Acest fapt este confirmat în multe locuri din Sf. Scriptură și în scrierile Sf. Părinți
8.
Dar mai există și o altă opinie contrară cum că sufletul este duh, la fel de fin și străveziu asemănător Duhului lui Dumnezeu, însă, pentru această susținere este necesară o argumentație. în cadrul acestei idei, se afirmă că sufletul nu poate fi ținut sau constrâns de un loc anume, nu poate fi constrâns nici de materie, de trupul nostru, de iad, de Rai, nu poate simți muncile iadului și că trebuie să fie mai presus de bunătățile Raiului.
Noi însă nu împărtășim această opinie care în mod vizibil este o aberație păgubitoare pentru mântuirea noastră și vom urma cu supunere și convingere învățăturilor expuse mai sus de Biserica Ortodoxă.
Ne alăturăm Sf. Părinți și recunoaștem că sufletul este Duh, în raport cu materia lumii văzute, care are calitate mult mai inferioară iar în raport cu Dumnezeu și cu adevărul exact, un duh care "carne și oase nu are" (Lc. 24, 39) dar își are substanța sa fină, transparentă și nevăzută asemenea văzduhului."
1.Ideile acestui articol sunt preluate din comentariile făcute la Cartea Facerii a Preasfințitului Mitropolit Filaret al Moscovei.2. „O descriere exactă a Credinței ortodoxe”, vol. 2, cap. 12, Despre om.3. Idem, vol. 2, cap. 12.4. Cuv. Isihie, Dobrotoliubie (Filocalia), partea a 2-a, cap. 43.5. Vezi „Cuvânt despre moarte”, vol. 3.6. Ar fi cazul să menționăm aici că oamenii care sunt lipsiți de mâini și de picioare simt prezența acestor membre în corp, precum și capacitatea acestora de a acționa cu ele. O astfel de simțire ne explică clar despre existența sufletului în conformitate cu descrierile Sfinților Părinți. 7. Convorbiri 16, cap. 8. 8. Îngerii care au o ființă asemănătoare cu cea a sufletului omenesc, se arătau Sfinților lui Dumnezeu îmbrăcați în haine albe sau luminoase (Mt. 28, 3; Lc. 24, 4; In. 20, 12; Fapt. 1, 10). Sfântul Andrei, cel nebun pentru Hristos, fiind răpit în Rai, s-a văzut îmbrăcat într-o haină de fulger (foc).