Întrucât tulburările legate de reforma calendaristică din 1924 zguduiau deja întreaga Biserică Ortodoxă, s-a ivit de urgenţă necesitatea rezolvării aceste probleme în cadru sobornicesc. Întrucât, din mai multe motive, nu s-a putut întruni ca în vechime un Sinod Ecumenic, a avut loc după cel de-al doilea război mondial Conferinţa de la Moscova din 1948. Aici s-a analizat şi problema sărbătorii Paştelui în Bisericile Ortodoxe surori. În ciuda unei oarecare influenţe staliniste conjuncturale, vom spune că Duhul Sfânt a lucrat pentru rugăciunile adevăraţilor oameni duhovniceşti, iar unitatea liturgică atât de ameninţată s-a salvat, ce-i drept cu preţul unui compromis. Cu regretele că nu s-a putut face mai mult, credem că s-a salvat ce se mai putea, şi s-a ales răul cel mai mic. Hotărârea de la Moscova cu privire asupra problemei calendarului bisericesc suna aşa:

Rezoluţia cu privire la problema „calendarului bisericesc”

1. În dorinţa de a menţine unitatea bisericească, Consfătuirea întâistătătorilor şi a reprezentanţilor Bisericilor autocefale adunaţi la Moscova, a procedat la cercetarea problemei calendarului ajungând la concluzia că valoarea calendarului pentru Biserica Ortodoxă se determină mai întâi de toate prin poziţia acestuia faţă de data serbării Sfintelor Paşti; întrucât această sărbătoare trebuie să se facă pe bază de temeiuri biblice şi în conformitate cu hotărârile soborniceşti (Sinoade Ecumenice) pretutindenea în acelaşi timp, într-o zi de duminică, şi nu la aceiaşi dată cu paştele iudaic.
Pascalia alexandrină satisface complet această exigenţă biseri­cească.

2. Pentru ca să fie evitate diferenţele în ceeace priveşte sărbătorirea Sfintelor Paşti, din cauza multiplelor sisteme calendaristice ce există în uzul Bisericilor autocefale, Consfătuirea consideră că este obligatoriu pentru întreaga lume ortodoxă de a sărbători Sfintele Paşti, numai după stilul vechi (iulian), în conformitate cu pascalia alexandrină.

3. Până la elaborarea şi ratificarea celui mai perfecţionat calendar, Consfătuirea socoteşte că, în ceea ce priveşte sărbătorile fixe, fiecare Biserică autocefală poate să se folosească de calendarul ce a intrat în uzul Bisericii respective.

4. Consfătuirea socoteşte că, clericii şi mirenii au obligaţii de a urma stilul acelei biserici locale, în graniţele căreia ei locuiesc, primindu-l ca unul din obiceiurile acelei biserici, respectarea căruia ne poruncesc Sfintele Canoane în numele unirii şi al dragostei.

† Smeritul Alexei, din mila lui Dumnezeu Patriarh al Moscovei şi întregei Rusii.
† Smeritul Calistrat, Catolicos-Patriarh al Georgiei.
† Smeritul Patriarh al Serbiei Gavriil.
† Smeritul Justinian, din mila lui Dumnezeu Patriarh al României.
† Smeritul Ştefan Exarhul Bulgariei.
† Mitropolitul Ilie al Libanului.
Din partea Bisericii Antiohiei † Mitropolitul Ilie al Libanului, † Mi­tropolitul Alexandru al Emesiei.
Din partea Bisericii Alexandriei, idem.
Din partea Bisericii autocefale Ortodoxe din Polonia, † Smeritul Timotei, Arhiep. Bielostocului.
† Din partea Bisericii albaneze, episcopul Paisie al Coriţei.
† Exarhul Patriarhiei Moscovei din Cehoslovacia, Elefterie arhie­piscop al Pragăi
           
Această hotărâre luată acum aproape 60 de ani este în vigoare şi astăzi în ortodoxie, cu excepţia Bisericii autonome a Finlandei care a primit de la Patriarhia Ecumenică dispensa excepţională de a serba Paştele pe stil nou.